Schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă

Toate acestea coroborate cu poluarea de orice fel, aglomerarea urbană, infrastructura insuficient dezvoltată, managementul defectuos al deşeurilor afectează grav şi pe termen lung sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător. În România ultimilor ani se constată producerea unor fenomene naturale extreme (ploi abundente, inundaţii catastrofale, tornade, deşertificarea unor mari suprafereţe de teren) care pun la încercare rezilienţa autorităţilor, comunităţilor locale şi cetăţenilor, în special a celor din mediul rural.

Schimbările climatice afectează sectoare ca agricultura şi dezvoltarea rurală, resursele de apă, transporturile şi furnizarea energiei. Fermierii care practică agricultura de subzistenţă sau semi-subzistenţă sunt cei mai afectaţi de schimbările climatice deoarece nu dispun de resursele şi capacitatea de reacţie în situaţii extreme. În unele localităţi din Zona Metropolitiană Iaşi, din cauza infrastructurii subdimensionate de alimentare cu gaz metan şi energie electrică, în zilele de vară sau de iarnă cu temperaturi extreme, reţelele de alimentare a consumatorilor casnici colapsează. Intervenţiile companiilor care oferă servicii de distribuţie şi/ sau furnizare de energie creează disconfort locuitorilor din cauza lipsei de promtitudine la intervenţie dar şi duraţei în care problemele sunt rezolvate, afectând calitatea vieţii acestora. Fără o planificare urbană care să integreze capacitatea de adaptare şi rezilienţă în faţa schimbărilor climatice, comunităţile urbane sunt luate pe nepregătite de multe ori. Uneori, chiar şi o ploaie torenţială cu o cantitate de precipitaţii ce depăşeşete 20 l/m2 poate bloca sistemul de canalizare şi evacuare a apei, traficul urban, activităţile economice şi sociale, testând capacitatea de rezilienţă a autorităţilor.

În oraşele mari, problemele legate de schimbările climatice sunt amplificate şi de „zonele de căldură” formate de traficul aglomerat, poluare, insuficienţa spaţiului verde, impermeabilizarea solului urban. În ceea ce priveşte schimbările climatice, în judeţul Iaşi, se observă o creştere a temperaturii medii în anul 2017 cu aproximativ 1,5°C faţă de media anilor 1901-2000. Amplitudinea temperaturii corespunzătoare anului 2017 a fost cu 2,2°C mai mare decât cea corespunzătoare perioadei 1991-2000. Aceste variaţii de temperatură au consecinţe imediate asupra confortului oamenilor, în special asupra lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în spaţii neacoperite, expuşi aerului poluat şi radiaţiilor solare periculoase, precum şi asupra animalelor şi vegetaţiei.

Sursa: Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi 2022, p.12.

În perioada 1901-2021 de măsurători climaterice, au fost ani în care s-au înregistrat temperaturi extreme, maxima absolută anuală (peste 41°C) fiind înregistrată pe data de 7 august 2012, iar minima absolută anuală (sub -36°C) fiind înregistrată pe 1 februarie 1937. Remarcăm faptul că anul 2012 a fost din punct de vedere climateric un an al „extremelor”, înregistrându-se maxima absolută lunară de 41,3°C şi o minimă absolută lunară de -26,7°C.

Schimbările climatice, calitatea aerului şi mediul înconjurător sunt influenţate de nivelul de poluare. Dintre gazele cu efect de seră emanate în atmosferă, în judeţul Iaşi, cele mai mari procente sunt deţinute de dioxidul de carbon (CO2), bioxidul de azot (NO2) şi metanul (CH4). În municipiul Iaşi, principalele surse generatoare de gaze cu efect de seră sunt următoarele: centralele termice din locuinţele individuale; transportul urban de mărfuri şi persoane; centralele industriale de ardere care produc energie termică; utilizarea solvenţilor; transportul intraurban şi metropolitan; construcţiile/dezvoltarea imobiliară.

Creşterea numărului de autovehicule care generează cantităţi mari de CO2 în aer, creşterea sectorului construcţiilor şi a industriei, expansiunea oraşului, atractivitatea economică, culturală şi socială reprezintă tot atâţia factori care completează tabloul schimbărilor climatice şi pun probleme de dezvoltare metropolitană durabilă. În ultimii 15 ani, numărul autoturismelor înmatriculate în judeţul Iaşi aproape s-a triplat, de la 19.877 în anul 2007 la 218.315 în anul 2021. În tot acest timp, lungimea drumurilor publice a rămas nemodificată.

Figura. Evoluţia numărului de autoturisme aflate în circulaţie şi lungimea drumurilor publice (sursa: Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi, 2018, p. 170).

Conform raportului intitulat „Clasamentul eficienţei împotriva poluării” realizat de Observatorul Român de Sănătate şi publicat în 2018, Iaşul era cel mai poluat oraş din România, urmat de Bucureşti şi de Braşov. Raportul ORS arată că, în Iaşi, valorile limită de poluare au fost depăşite pe parcursul anului 2017 timp de 83 de zile. Spre comparaţie, în Bucureşti limitele de poluare au fost depăşite timp de 44 de zile, iar în Braşov – timp de 40 de zile. Experţii de la ORS au realizat un clasament al municipalitatilor din Romania în ceea ce priveşte implementarea unor măsuri eficiente vizând reducerea poluării. Analiza se bazează pe o grilă de evaluare cuprinzând 20 de indicatori. Rezultatele analizei sunt efectiv îngrijoratoare: nicio municipalitate nu a obţinut „nota de trecere”: Cluj-Napoca fiind notată cu 4,7 puncte din 10, Timişoara, cu 4,5 puncte, iar Galaţiul cu 4,2 puncte. Iaşul are un punctaj identic cu cel al Bucureştiului, 3,6 puncte.

România este ţara cu cea mai redusă rată de reciclare din Europa, de doar 10%. Aşa cum arată datele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, 80% dintre deşeuri sunt depozitate şi 10% co-incinerate. Conform celui mai recent studiu privind managementul deşeurilor în România, Iaşul producea 88.881 de tone de gunoi pe an. Până în 2025 se estimează că se vor produce de două ori mai multe deşeuri, media în Uniunea Europeană ajungând până la 1.3 miliarde de tone pe an. Până în 2030, obiectivele europene vizează dezvoltarea aşa-numitei „economii circulare”, prin ridicarea ratei de reciclare până la 65% din volumul deşeurilor municipale, reducerea volumului gropii de gunoi pentru a cumula doar 10% din cantitatea de deşeuri produsă, precum şi reutilizarea sau reciclarea a 75% din ambalaje. Problema legată de managementul selectiv al deşeurilor menajere urbane este întreţinută şi de nivelul scăzut de conştientizare a comunităţii locale. Această situaţie descurajează comportamentul „ecologic” responsabil al cetăţenilor care chiar doresc să procedeze la colectarea şi depozitarea selectivă a deşeurilor menajere.

Legat de Obiectivul de Dezvoltare Durabilă (ODD/SDG) 13 din Agenda 2030 –”Întreprinderea unor acţiuni concrete pentru combaterea schimbărilor climatice şi a efectelor acestora”, UE a stabilit obiective ambiţioase pentru 2030 care au în vedere reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi creşterea ponderii energiei din surse regenerabile. În plus, există un angajament politic de alocare a cel puţin 20% din bugetul UE pentru măsuri de combatere a schimbărilor climatice. Comisia Europeană a propus deja soluţii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei şi un pachet de iniţiative pentru a încuraja tranziţia către o energie curată.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi