Caută 
4 MIN
A se observa formularea în context a profesorului: autostrada „este un mijloc ca EU să ajung undeva”. Cu alte cuvinte, pentru Bulai şoseaua rapidă are un singur sens, spre Iaşi. Oraşul e văzut ca o grădină zoologică, oamenii stau aici într-un ţarc, din care n-au voie să iasă. Pot fi însă vizitaţi, ideal când începe bâlciul de Sfânta Parascheva.
„Am pus căruţa înaintea boilor. Mai întâi trebuie să vrei să mergi la Iaşi. Abia apoi te gândeşti cum ajungi la Iaşi. Noi pur şi simplu vrem şosea până la Iaşi. După aia ne întrebăm ce facem la Iaşi. Autostrada a devenit obiectiv în sine. Oriunde în altă parte, autostrada este doar un instrument. Este un mijloc ca eu să ajung undeva. Dar ne putem deplasa în mai multe feluri, uite, trenul este şi mai sigur. Mai greu de crezut că se ciocnesc trenurile, aşa cum se ciocnesc maşinile. Ar fi frumos ca românul să urle că vrea autostradă ca să meargă la Iaşi, la o piesă la Teatrul Naţional de acolo. Dacă ar există o presiune de acest gen, ar fi extraordinar. În afară de Sfânta Parascheva, singura care ne scoate pe ideea că avem nevoie să deplasăm populaţii mari în teritoriu, în rest, presiunea este relativ mică”, a declarat în weekend Alfred Bulai, la dcnews.ro.
În esenţă, ne explică sociologul, la Iaşi e plictiseală mare, trebuie să-ţi lipsească o doagă să tragi o fugă până acolo. Ca urmare, oraşul/judeţul nu are (ne)voie de infrastructură rutieră pentru că nu e suficient de atractiv. Ideea autostrăzilor spre Moldova a devenit o obsesie naţională, când rezolvarea e mult mai simplă: „ciudaţii” care au drum încolo să se urce în tren.
Nu insistăm prea mult pe discuţia dacă ai sau nu ce face la Iaşi. S-au scris în ultimii ani sute de articole pe acest subiect, probabil fără ecou la SNSPA Bucureşti. În esenţă, Iaşul este surprinzător de ofertant şi dinamic pentru cei care-i calcă rar pragul, mult sub potenţial pentru cei familiarizaţi cu el, pentru că îl compară, pe bună dreptate, cu oraşe similare din Europa.
Până la un punct, nu ar trebui să facem caz din opinia lui Alfred Bulai. Şi un profesor universitar are dreptul uneori să fie ignorat sau să-şi exprime diverse antipatii. Problema e că domnul Bulai a fost timp de trei ani şeful Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Între 2006 şi 2009, când economia „duduia” şi premierul Tăriceanu arunca miliarde în stânga şi dreapta, domnul Bulai îl consilia cum să cheltuiască „vizionar” banii. Acum înţelegem de ce Iaşul a trebuit să se mulţumească atunci cu o singură bretea la şoseaua de centură şi aia în regim de uliţă. „Nu ai ce face la Iaşi, cu atât mai puţin de jur împrejur. Vor să înconjoare oraşul, să ia trenul.”
Pentru omul care a schiţat direcţiile strategice ale Guvernului, scopul principal al autostrăzilor este să satisfacă traficul de loisir. Dezvoltarea economică e un moft, mai nou o „obsesie”. Guvernul trebuie să construiască autostradă de la Bucureşti spre mare (bifat), spre Viena (aproape bifat) şi neapărat până în Poiana Braşov. Dacă românul (a se citi bucureşeanul) vrea să meargă la schi, e păcat de Dumnezeu să-l înghesui în tren, ca pe sărăntocii din Elveţia şi Austria. Dacă omul de afaceri din Iaşi vrea să-şi vândă marfa prin sud sau vest, să şi-o urce în marfar, iar dacă nu se poate să accepte spăşit falimentul. A se observa şi formularea în context a profesorului: autostrada „este un mijloc ca EU să ajung undeva”. Cu alte cuvinte, pentru Bulai şoseaua rapidă are un singur sens, spre Iaşi. Oraşul e văzut ca o grădină zoologică, oamenii stau aici într-un ţarc, din care n-au voie să iasă. Pot fi însă vizitaţi, ideal când începe bâlciul de Sfânta Parascheva.
Interesant, de asemenea, cum un profesor de la SNSPA, o universitate de felul ei mai socialistă, nu observă dezechilibrul major în alocarea pe regiuni a fondurilor pentru infrastructura mare. Din cei 960 de kilometri de autostradă care străbat România, în toată regiunea Moldovei s-au construit doar 16, lângă Bacău. La o adică, şi dacă tot nord-estul ţării ar fi fost încă populat de triburi, „inima” ţi-ar fi spus că e o discrepanţă a investiţiilor publice strigătoare la cer. Unde mai pui că „triburile” plătesc şi ele taxe.
Dacă un dascăl care conduce lucrări de doctorat la cea mai reputată universitate de administraţie publică din România înţelege atât de primitiv scopul unei autostrăzi, putem doar să ne imaginâm ce gândesc amantele, nepoţii şi, în general, toată clientela analfabetă aciuată prin Guvern, responsabilă de politici publice.
PS. Când drumurile îl vor trimite la Iaşi, ar fi indicat ca domnul Bulai să aleagă trenul. Să nu uite că „pe şosele se ciocnesc maşinile” (pe autostrăzi mai puţin, dar vezi bine, nu-s necesare).
