La 68 de ani, Ioan Marica a trecut iarasi pe banca suspinelor

Ioan Marica a avut curajul de a prelua conducerea tehnica a Politehnicii acum cind, poate pentru prima data de la infiintarea clubului, pe formatia ieseana o paste retrogradarea in Divizia C. Gindurile cu care antrenorul iesean pleaca la un nou drum le puteti afla din interviul care urmeaza.
– Fiind plecat in ultima vreme de linga fotbalul de performanta, multa lume v-a uitat. De aceea va propun sa pornim ca la o angajare unde se incepe cu prezentarea unui curriculum vitae…
– De acord! Sint nascut pe meleaguri nasaudene pe 6 mai 1930, sint casatorit, am un copil, Razvan de 35 de ani, absolvent al Hidrotehnicii, si un nepotel, Ionut de 4 ani jumatate. Am inceput fotbalul, la 16 ani, la divizionara C Victoria Sighisoara. Dupa absolvirea liceului si admiterea la Institului de Cultura Fizica Bucuresti, am trecut la echipa institutului. Intre 1951 si 1953 am jucat alaturi de jucatori ca Peretz, Cosmoc sau Voica la Flacara Ploiesti, echipa cu care am promovat in prima liga, sub conducerea lui Ilie Oana. In ultimul an de facultate, nu am mai putut sa fac naveta, si am trecut la Flacara Bucuresti (Divizia C) iar apoi, fiind repartizat ca asistent la Politehnica din Iasi, m-am transferat la Stiinta Iasi, echipa ce activa in B. Am mai juca fotbal doar doi ani pina in ’56 si mi-am pus ghetele in cui deoarece era o circulara care interzicea sa fii antrenor-jucator.
– Deci ati lasat cariera de jucator pentru cea de antrenor la numai 26 de ani.
– Da. Am inceput sa conduc echipa Institutului de Medicina iesean care in ’57 juca in C, am trecut apoi pe la Tesatura Iasi in campionatul regional, iar odata cu promovarea CSMS in prima liga am preluat echipa de tineret. Am continuat sa antrenez la clubul din Copou, promovind echipa in prima liga, in editia ’71 – ’72 alaturi de L. Constantin. A urmat o perioada de doi ani ca secund a lui Ilie Oana, iar in 1974 am plecat, impreuna cu toata familia, in Algeria, pe linie didactica. Pe linga faptul ca am fost seful Catedrei de fotbal de la Facultatea de Educatie Fizica de pe linga Universitatea din Constantine, am pregatit si echipele CCAC si DNSAMP din liga a treia, iar apoi o echipa de liga a doua a carui nume tradus in romaneste inseamna "Mustata in sarbatoare"! Desi mi s-au propus noi contracte, dorul de tara a invins, desi asa ceva nu prea era la moda pe atunci, si, dupa trei ani, m-am intors acasa. Apoi, din 1978 si pina la preluarea clubului de catre Polynx, am activat, cu mici intermitente, in diferite functii la echipa ieseana. Intre timp, am continuat sa avansez si pe linie didactica, trecind prin gradele de lector, conferentiar. In mai ’90 am reusit, in premiera in Iasi, Moldova si, din cite stiu, chiar si in tara, sa dobindesc gradul de profesor universitar. Din ’77 sint si seful Catedrei de Educatie Fizica din cadrul Universitatii Tehnice.
– Nu ati amintit inca de nationala olimpica…
– Dupa un curs de perfectionare la Bucuresti am fost solicitat de Florin Halagian sa colaborez cu el la cirma nationalei olimpice. Drept urmare, in 1979 si 1980 am activat la acest nivel, avindu-i ca elevi, printre altii, pe toti marii jucatori pitesteni de atunci ca Dobrin, Radu II, Speriatu sau Doru Nicolae.
– Ati revenit pe banca tehnica a Politehnicii intr-o situatie nu tocmai comoda.
– Intr-adevar, si nu putini prieteni mi-au spus ca o sa ma compromit, mai ales ca, in primele patru meciuri pe care echipa le va juca sub bagheta mea, avem trei deplasari si o partida foarte dificila acasa. Eu insa sint un luptator, iar zodia Taurului in care sint nascut este caracterizata prin faptul ca nimic nu se poate realiza decit prin munca. De aceea, chiar daca nu pot sa fac minuni, sint convins ca nu vom retrograda. Eu vreau sa cistigam acasa si sa aducem puncte si din deplasare ca orice echipa care are valoare.
– Faptul ca de multi ani nu ati mai antrenat vreo echipa nu constituie un dezavantaj?
– Sa stiti ca nu am stat nici o clipa departe de fotbal. Am urmarit mereu echipa noastra la lucru acasa, iar in ceea ce priveste problemele teoretice am continuat activitatea stiintifica la catedra. Anual am avut si una sau doua lucrari cu probleme legate de fotbal, am predat cursuri de fotbal la FEFS Iasi si la o facultate particulara din Piatra-Neamt. De aceea, cred ca nu am prea multe secrete.
– Pe ce veti pune accentul pentru revitalizarea Politehnicii?
– Bazindu-ma pe faptul ca echipa m-a acceptat in totalitate, voi intari disciplina, capitol la care suferim cel mai mult. Ca prima masura, am instituit amendarea fiecarui jucator care intirzie la antrenamente cu 100 000 lei.
In legatura cu problemele tehnico-tactice, voi cauta sa imbunatatesc jocul fara minge si marcajul fiecarui jucator al echipei in faza defenisva.
Referitor la pregatirea fizica, trebuie lucrat la dozarea efortului pe parcursul intregii saptamini. Astfel, luni si marti voi programa, in fiecare zi, cite doua sedinte de pregatire foarte solicitante dar cu durata scurta iar miercurea se va juca un meci scoala in functie de adversarul pe care-l vom intilni in etapa ce va urma. Pina la sfirsitul saptaminii efortul va descreste pentru a asigura prospetimea necesara in meciurile oficiale.
– In incheiere, v-as ruga sa spuneti ce "reteta" ati prescrie dumneavoastra daca ar fi sa fiti "doctorul" promovarii Politehnicii?
– E foarte greu de spus. In primul rind, toate fortele financiare si morale ale orasului trebuie sa concure in acest scop. Din pacate, in prezent acest lucru nu se intimpla. Dintre cei care ar putea face ceva pentru fotbal multi sint indiferenti, iar altii chiar adversari.
Apoi, trebuie crescut tot ce este valoros din oras si judet, lucru ce-l urmaresc si eu acum, si adusi 3 sau 4 jucatori de valoare certa. Abia atunci vom putea emite pretentii la promovare. (A consemnat Ovidiu MINEA)