Caută 
3 MIN
Palatul Neuschotz este situat pe strada Cuza Voda, nr 2, in Iasi. Palatul a fost construit in secolul al XIX – lea, între anii 1865 şi 1867, si a apartinut bancherului Iacob Neuschotz, unul dintre cei mai mari finlantropi ai orasului Iasi.
Cine a fost Iacob Neuschotz?
Un filantrop exemplar,un bancher şi mare om de afaceri ce a devenit vizibil după anul 1849.
Din 1863 Iacob Neuschotz incepe sa fie cunoscut pentru multele sale acte de filantropie. Unul din primele sale acte de binefacere a fost constructia, pe cheltuiala sa, in in curtea caselor sale din Iasi, a unui Templu, numit “Beth-Iacob . In 1866, cind holera bintuia Moldova, Neuschotz intretinu, pe propria sa cheltuiala, un asezamint de ingrijire pentru cinci mii de oameni, salvind viata multora dintre ei.
A sprijinit, ani indelungati, vaduve, familii sarace israelite sau crestine. A subscris sume importante celor napastuiti de incendii, inundatii sau loviti de secete.
În 1866, împreună cu Dimitrie Cozadini, a înfiinţat „Societatea de asigurări România".
A ajutat cu lemne de foc iarna, a sprijinit familiile care si-au pierdut barbatii in razboiul din 1877. A luat sub patronajul sau petreceri publice in scop de binefacere. Pe Strada de Jos, a înfiinţat „Orfelinatul Iacob şi Fanny Neuschotz.
Imparatul Wilhelm al Germaniei ii acorda titlul de “von”, Imparatul Franz Iosef al Austro-Ungariei ii conferi titlul de cavaler al ordinului “Franz-Iosef”, Regele Carol I al Romaniei, l-a onorat cu ordinul “Coroana Romaniei” si il numi cavaler al Ordinului “Steaua Romaniei”. Regele Milan al Serbiei ii conferi ordinul “Takova”.
Iacob de Neuschotz si sotia acestuia, baroneasa Adelaide de Neuschotz.
"Birourile se aflau la etajul de jos, iar sus sedea baronul de Neuschotz. In fiecare Sambata, baronul impartea la saraci, paine si bani. Se aseza in balconul caselor sale, care era pe atunci deasupra unei bolte, sub care treceau trasurile si de aici el singur facea pomana la saraci".
S-a stins din viata la Iasi, la 25 august 1888 in varsta de 71 de ani, cu sufletul linistit , in vila sa “Mon repos” din dealul Copoului, vila cumpărată de la Mihail Kogălniceanu .Casa a fost construita de Mihail Kogalniceanu in 1842, cu mesteri adusi din Italia. Grele probleme financiare l-au obligat sa vinda casa in anul 1867. Casa care avea sa fie cunoscuta, peste ani, drept Casa memoriala “Mihail Sadoveanu” din Copou.
A lasat, prin testament, o importanta suma de bani, in titluri de valoare, Academiei Romane pentru instituirea unui premiu ce avea sa-i poarte numele, premiu acordat celor mai valoroase creatii literare.
Revenind la descrierea cladirii ,Palatul Neuschotz este construit pe colt si are doua laturi perpendiculare: una pe strada Cuza Voda , în apropiere de Piaţa Unirii. si cea de a doua spre Piata 14 Decembrie 1989.
Aripa dinspre Cuza Vodă are un gang de intrare în curtea interioară. Îmbinarea celor două laturi, într-o formă rotunjită, este marcată suplimentar printru-un grup statuar antropomorf, dispus la nivelul acoperişului.
Palatul este alcatuit dintr-un parter inalt si un etaj mansardat.Ferestrele mari ale parterului, arcuite la partea superioară, sunt încadrate cu largi chenare decorative. Şi cele de la nivelul superior, mai mici, sunt marcate printr-o decoraţie geometrică şi vegetală.
In trecut, in cladire si-au avut sediul diferite magazine se afla si vechea Antiquarie Kuperman.
In 1910 corpurile de cladiri au fost vândute Administraţiei Financiare.
Cladirea a fost bombardata la 1944, fiind distrus complet Templu din interior.
Recent restaurată, astăzi complexul hotelier ”Select”,construcţia se remarcă prin contrastul dinamic al culorilor, aşa cum alternează ele datorită decoraţiilor albe, în relief, din ipsos, tencuielii zmeurii în praf de piatră şi acoperişului metalic brun.
Stilul arhitectural ilustrat aici, ca şi în alte „locuinţe burgheze” de secol XIX, cum ar casa profesorului Gh. Bogdan de pe strada Berthelot din Copou(cladire despre care vom scrie in curand) sau casa Wachtel de pe bulevardul Independenţei, este considerat a fi „eclectic” de „şcoală franceză”.
Specific artitecturii româneşti din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, îmbină unele tradiţii locale cu influenţe din Austria şi din Franţa, fiind deopotrivă întâlnit în construcţia unor edificii publice ca şi a unor locuinţe particulare mai pretenţioase.
