anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Tragica poveste a Pogromului de la Iaşi, prin ochii unui supravieţuitor de 90 de ani venit ieri din America

„Oraşul măcelului“: Drumul spre chestură printre cadavre, pe străzi

GALERIE
pogrom_Iasi_supravietuitor_Mihail-Cernea1mihail cernea
  • pogrom_Iasi_supravietuitor_Mihail-Cernea1
  • mihail cernea
- +

Tatăl său era inginer textil şi mama farmacistă, amândoi absolvenţi ai Universităţii din Iaşi în primele generaţii de după 1900. Amândoi evrei. Mihail Cernea se uită lung în Sala Paşilor Pierduţi, auzind parcă ecourile paşilor părinţilor săi răsunând în urmă cu mai bine de un secol. La 90 de ani, Mihail Cernea este membru al Academiei Române şi unul dintre cei mai reputaţi sociologi la nivel mondial, fiind recunoscut la nivel internaţional pentru că a introdus abordări sociologice şi antropologice în Banca Mondială. La aproape 10 ani, în 1941, tânărul Mihail alerga pe străzile din spatele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la o pârtie improvizată de sanie pe dealul „La trei hopuri“ de care-şi aminteşte şi astăzi. Locuia pe strada Colonel Langa, care este în acelaşi loc şi astăzi, alături de părinţi, fratele de 3 ani şi două bunici. A avut o copilărie agitată, în perioada de reconstrucţie din perioada interbelică, dar care a avut fericirile ei. Până când i-au spart soldaţii uşa. Era pe 29 iunie 1941. 

Era o atmosferă tensionată şi înainte de iunie 1941, îşi aminteşte academicianul. Cu siguranţă una antisemită: tatăl său fusese dat afară din funcţia în care lucra ca inginer textil doar pentru că era evreu, iar în anii cu iarnă grea, evreii erau scoşi cu ordin din casă ca să curăţe zăpada. Însă imediat ce România a intrat în război de partea Germaniei şi Antonescu a dat ordinul de a se trece Prutul, în Iaşi au început să apară zvonuri legate de evrei care a stârnit un sentiment de panică.

Mihai Cernea, povestind despre masacrul evreilor la Iași

FOTO: Andrei CUCU

„Au fost nişte bombardamente ruseşti care nu au făcut mare pagubă, că ruşii nu aveau aviaţie bună“, îşi aminteşte Mihail Cernea. „Dar era zvonul că evreii erau urcaţi pe acoperiş şi că de acolo semnalau cu lanterne avioanelor ruseşti ce case să atace“. Un zvon ridicol atunci, ca şi astăzi, spune bărbatul, fiindcă „nimeni nu era nebun să stea cu lanterna pe casă şi să aştepte bombardamentul“, însă toată lumea intrase într-o stare de freamăt. „Dar, într-adevăr, s-a justificat sperietura“, spune Mihail Cernea.

Coloanele de evrei erau conduse spre chestură

În ziua în care soldaţii i-au spart uşa de la casă a văzut, de dimineaţă, coloane de oameni păziţi de armată mergând spre bulevardul Ştefan cel Mare dinspre cartierele care se întindeau spre Bahlui. Părinţii lui şi-au dat seama că populaţia evreiască era scoasă afară din case, dar până să îşi dea seama ce ar putea să facă, s-au trezit cu soldaţii în hol.

„Eram eu, fratele meu mai mic de 3-4 ani, părinţii mei şi cele două bunici, una mai zdravănă, alta bătrână, foarte corpolentă, care era şi bolnavă şi stătea la pat. Când au venit în casa noastră ne-au zis: «Hai, jidanilor, ieşiţi afară!». Ne-au scos cu ghionturi, cu pumni şi patul puştilor, ne-au împins către coloană“, rememorează academicianul momentul.

În casă a rămas doar bunica foarte în vârstă, care nu se putea deplasa, şi pe care soldaţii au încercat să o tragă din pat. Mihail Cernea îşi aminteşte că, văzând că nu pot să o ia de mâini şi de picioare, un soldat a prins-o de păr şi a vrut să o smucească spre uşă.

„Au înjurat-o, i-au spus că o vor lua ei şi au apucat-o de păr să tragă. Dar ea avea perucă şi dedesubt era cheală, iar soldatul care a apucat-o de păr - am văzut asta cu ochii mei - a rămas cu peruca în mâna şi s-a speriat atât de tare încât au înjurat-o, iar şi a rămas acasă“.

„I-au împuşcat pe toţi care au reuşit să sară gardul“

Ajunşi pe Ştefan cel Mare, membrii familiei Cernea şi-au dat seama că întreaga coloană de evrei şerpuieşte înspre chestură. În drumul lor au văzut oameni bătuţi, împuşcaţi, sângerând la capătul drumului. Alţii scoşi cu forţa din case, iar cei care se împotriveau, luaţi împotriva voinţei lor. „Nu era un şir de cadavre“, îşi aminteşte Mihail Cernea, dar a fost una dintre cele mai înspăimântătoare imagini pe care le-a văzut în viaţa sa.

La chestură, în faţa porţii, era deja foarte aglomerat, iar tatăl său l-a obligat să rămână afară cu mama, fratele şi bunica. Academicianul îşi aminteşte că i-a dat drumul mâinii tatălui său, iar acesta a intrat în curte unde a stat până seara, când erau atât de mulţi oameni încât abia mai aveau loc să respire. „Pur şi simplu nu mai încăpeau şi alţii în curte, era ticsită de oameni. Asta nu am văzut cu ochii mei, dar seara, oamenii au început să sară gardul prin spate, fiindcă era mai jos. De partea cealaltă, într-o grădină, îi aşteptau însă cu armele şi i-au împuşcat pe toţi cei care au reuşit să sară“, spune Mihail Cernea.

Cu capul spart şi ştampila „Liber“

Pe cei din curtea chesturii îi aşteptau trenurile morţii, cele fără nicio fereastră, care mergeau fără destinaţie, cu mii de oameni în vagoane, care mureau fără aer, de sete şi de foame. Singurele opriri erau făcute doar pentru a se debarasa de cadavre. Tatăl lui Mihail Cernea nu a ajuns însă aici, ci a reuşit, cu greu, să iasă din curtea chesturii. Văzând că este foarte aglomerat, ofiţerii nemţi care coordonau lucrurile au comandat ca o parte dintre cei din curte să primească o hârtie cu ştampila „Liber“ şi să plece acasă. O astfel de hârtie a obţinut şi tatăl lui Mihail Cernea, nu înainte de a fi lovit fără milă peste cap cu un baston de cauciuc de unul dintre soldaţi. O lovitură pe care, mai târziu în viaţă, când a reuşit să ajungă la Bucureşti, l-a lăsat paralizat şi incapabil să mai muncească.

„După pogrom nu aveam unde să fugim, că peste tot era război, nu aveam nici bani şi străzile erau pline de soldaţi germani. În sfârşit, după armistiţiul din 1944, părinţii mei şi o altă familie de pe stradă au pus toţi banii pe care îi aveau, au închiriat o maşină mai mare, care nu era camion, am stat acolo înghesuiţi groaznic, eu stăteam pe genunchii unuia dintre băieţii acelei familii. A durat ore în şir, dar ne-am strecurat spre Bucureşti“, povesteşte Mihail Cernea.

Acolo, locuind iniţial la un prieten al tatălui, Mihail Cernea s-a putut reîntoarce la şcoală, a urmat o carieră academică, ajungând să îşi susţină doctoratul şi să fugă în SUA în 1974, unde este stabilit şi astăzi. În memoria sa rămâne însă pogromul din Iaşi, care a făcut peste 13.000 de victime. În comemorarea acestora, Mihail Cernea a devenit ieri cetăţean de onoare al oraşului Iaşi, descris pe placa de pe monumentul din Cimitirul Evreiesc, ce marchea­ză locul de veci al victimelor po­gromului, ca fiind „oraşul măce­lului“.

VEDEȚI ȘI:

Mesajul președintelui la comemorarea Pogromului de la Iași: Sănătatea societății depinde de asumarea trecutului - AICI

80 de ani de la Pogromul de la Iaşi: o zi plină de manifestări în tot judeţul - AICI

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O reformă care nu se va face (I)

Cătălin ONOFREI

O reformă care nu se va face (I)

Ţărăniştii au vrut, dar n-au putut şi nici n-au ştiut.

opinii

Armată cu cai de lemn...

Florin CÎNTIC

Armată cu cai de lemn...

„Când am veni...iit în armată/ La costum şi la cravată/ Am urcat dealu alene/ -nregiment la Tata Ene!/ Ai, ai, auăleu... etc.!”

Parţialnaia imperialnaia moghilizaţia

Radu PĂRPĂUȚĂ

Parţialnaia imperialnaia moghilizaţia

„Mobilizaţia” rusă putiniană este, de fapt, o „moghilizaţia”, ironizează unii publicişti ruşi - „moghilizaţia” de la „moghila”, adică „mormânt”. Rusia lui Putin şi-a format o nouă ideologie, şi totuşi veche, de pe când bolşevismul, ba încă de pe vremea ţarismului, pe care o foloseşte ca temei pentru acţiuni militare neoimperiale: anexarea Crimeei în 2014, campania din Georgia în 2008, intervenţia în Siria în 2015, precum şi intervenţii mai mult sau mai puţin recunoscute în mai multe state africane. 

A fost odată și ar mai putea fi…

Alex VASILIU

A fost odată și ar mai putea fi…

Există personalități al căror nume a intrat în conștiința publică legat de domenii variate ale artei sunetelor. 

pulspulspuls

Despre un mare patron pe spinarea ieşenilor şi despre un parteneriat de pomină la Consiliul Judeţean

Despre un mare patron pe spinarea ieşenilor şi despre un parteneriat de pomină la Consiliul Judeţean

Iată în poza de mai jos figura unui individ pe care istoria locală îl va reţine în postura de mare strateg şi patron de echipă de handbal feminin, stimaţi telespecatori. 

Caricatura zilei

Monstrii...

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.