Arhitectul extinderii Palas detaliază liniile de forţă ale proiectului

Care este conceptul care stă la baza proiectului de extindere a ansamblului Palas și cel prevăzut în zona Sf. Andrei?

Mai țineți minte cum arăta zona din spatele Palatului Culturii înainte de a fi construit Palas? Eu am numit-o „periferie internă” a Iașilor. Era un ștrand parțial abandonat, chiar lângă Palatul Culturii, care s-a transformat într-un nucleu identitar al orașului, centru de afaceri și incubator de antreprenoriat, grădină a memoriei colective și for public, care încurajează interacțiunile sociale și evenimentele culturale. Când am venit prima dată la Palas am simțit că sunt într-o Capitală. De la început, proiectul a îmbrățișat Palatul Culturii, la nivel de imagine, dar și punând în valoare fațada din spate a clădirii, care nu fusese valorificată până atunci.

Conceptul celei de-a doua etape de evoluție a proiectului a pornit de la necesitatea completării acestei „inimi” a orașului, dar și de a transforma, în același mod, o mahala, aflată la cinci minute de Palat, zona Sf. Andrei, și de a o reda comunității. În dezvoltarea conceptului am avut în vedere două mari direcții: finalizarea Grădinii Memoriei și dezvoltarea districtului central de afaceri.

„Grădina Memoriei”, la ce vă referiți mai exact?

Este unul dintre obiectivele principale ale acestui proiect. Practic, presupune o extindere a sistemului de spații publice verzi existent, prin parcul Palas, într-o manieră coerentă și accesibilă publicului larg, care să conecteze și să pună în valoare, ca niciodată până acum, toate monumentele istorice și clădirile cu valoare ambientală, care fac parte din „memoria” ieșeană, într-un proiect comun. Palatul Culturii, Casa Dosoftei, Biserica Sf. Nicolae Domnesc, Teatrul Luceafărul, Biserica Sf. Lazăr, vestigiile Curții Domnești, Turnul de Strajă, Biserica Sf. Constantin, Sala Sporturilor și Vila Neoromânească din strada Sf. Lazăr formează un mozaic de prezențe, care se întrepătrund și se supraun în același spațiu, din secolul XV până în secolul XX. Această rețea de spații verzi, care include reamenajarea și lărgirea esplanadei Teatrului Luceafărul, dar și noile conexiuni și spații publice din zona Sf. Andrei, vor permite un dialog între toate aceste obiective și le vor pune în valoare.

Iar dacă ne referim la cea de-a doua direcție, a dezvoltării districtului de business, pot spune că, între 2012 și 2019, Palas a devenit poarta Iașului către rețeaua globală. Aici s-a creat o zonă al cărei succes este cunoscut la nivel național și internațional. O zonă care are, într-un areal atât de compact, o astfel de mixitate de funcțiuni, conform tedințelor general occidentale, este o zonă de succes, în care poți să-ți atingi maximum de obiective, într-un areal foarte mic.

De ce clădiri înalte

Proiectul prevede două clădiri înalte. Una în spatele Palas Mall și o a doua în zona Sf. Andrei. De ce atât de înalte?

Cum spuneam, un al doilea obiectiv este dezvoltarea unui distric central de afaceri, care va genera noi locuri de muncă și oferă tinerei generații de ieșeni alternativa de a rămâne acasă și de a contribui la succesul economic al orașului. În proiect sunt integrate mai multe tipologii de clădiri. Extinderea Palas prevede o clădire de birouri amplasată pe fosta stație Petrom din strada Sf. Lazăr, care nu va depăși înălțimea Palatului Culturii, o extindere a Palas Mall cu două niveluri deasupra terasei existente acum spre esplanada Teatrului Luceafărul, o clădire înaltă, în zona străzii Palas, în laterala mall-ului, și reamenajarea esplanadei Teatrului Luceafărul.

În zona Sf. Andrei vor fi două clădiri de birouri. UBC Campus este o singură clădire, formată din mai multe corpuri conectate între ele, inclusiv cu volumetrii diferite. În spațiile generate între corpurile perimetrale se amenajează grădini și piațete care extind domeniul public și centrul orașului și creează continuitate spre Splai Bahlui. Și, desigur, este clădirea înaltă, din vecinătatea Școlii „Gheorghe Asachi”.

De ce clădiri înalte? Un prim avantaj, evident, este cel al eficienței utilizării terenului – concentrarea unei densități mari, pe o amprentă foarte mică. Dezvoltarea pe verticală permite o mai bună utilizare a solului pentru amenajarea de spații publice (piațete și spații verzi), generând dispuneri mai aerisite ale construcțiilor. Un al doilea avantaj major este faptul că aceste clădiri devin repere în spațiul urban. Și avem numeroase exemple în marile orașe ale lumii. Este adevărat că au un impact major în peisajul urban și metabolizarea lor e lentă, dar, odată însușite de memoria colectivă, reprezintă cele mai puternice instrumente de promovare și vizibilitate ale orașelor.

Ce impact au aceste clădiri pentru vizibilitatea Palatului Culturii și monumentelor din zona centrală?

Influența conurilor de vizibilitate a fost studiată în detaliu, iar concluzia finală este că percepția monumentelor și elementelor de peisaj nu este întreruptă sau afectată de cele două clădiri înalte propuse. Nici arealul de percepție al monumentelor ce alcătuiesc ansamblul pieței Palatului Culturii nu este afectat.

În proiectare, am pornit de la ce înseamnă influența conurilor de vizibilitate protejate asupra siturilor și cum crează acestea o anvelopă maximă, care poate fi construită fără a modifica peisajul cultural. Am stabilit plafoanele în care trebuie să se înscrie noile clădiri propuse, analizând vederi din Galata, Cetățuia, Strada Palat către Mănăstirea Galata, printre construcțiile de pe malul Bahluiului, din Piața Podu Roș și de pe Pasajul Alexandru cel Bun.

Acolo unde conurile de vizibilitate nu sunt afectate, într-un gol al acestora, este situat elementul înalt. Acesta nu obturează nicio clădire importantă, perspectivele de vizibilitate au fost luate în considerare pentru a decupa și a ajunge la această formă.

Cealaltă clădire înaltă, din arealul Palas, se află în lateralul Palatului Culturii și la o distanță mai mult decât respectabilă, de peste 200 de metri. Este retrasă în spatele frontului de blocuri din această zonă și închide rama pieței cu un accent vertical. A fost gândită ca un monolit de cristal, silueta ei fiind foarte zveltă. Are o laterală foarte fină spre Biserica Sf. Lazăr și una potrivită pentru esplanada Teatrului Luceafărul.

Ca să rezum, conservarea perspectivelor consacrate a fost prioritară, niciuna dintre clădirile propuse nefiind în conflict sau juxtapunere vizuală nefavorabilă cu monumentele istorice. Dimpotrivă, noile clădiri acționează ca o serie de rame care definesc spațial grădini și spații publice, având în centru monumentele istorice, pe care le articulează și le pun în valoare.

Cred că trebuie să depășim normele arhitecturii din secoul XVIII, când înălțimea construcțiilor nu putea depăși turla Bisericii, și să ne orientăm către secolul XXI.

„Trebuie să fim complet moderni”

Există o strategie pentru a racorda clădirile istorice ale orașului cu cele nou propuse?

Un citat al renumitului arhitect Carlos Scarpa spune: „nu putem respecta trecutul, decât fiind complet moderni”. În primul rând, pentru a păstra echilibrul între trecut și nou și pentru a valorifica resursa istorică a zonei, clădirile propuse au forme, materialitate, texturi și fațade simple, minimaliste și se dispun perimetral, în amfiteatru, în locații din care vor alcătui o ramă spațială dispusă în jurul monumentelor istorice.

Apoi, vorbim din nou de „Grădina Memoriei”, care va lega, prin spații verzi și zone de utilitate publică, straturi istorice care compun acest spațiu, facilitând reconstrucția identității locului. Intervenția de echilibrare a esplanadei Teatrului Luceafărul, care, evident, presupune demolarea pavilionului E.ON, va crea o legătură coerentă, pietonală și cu spații verzi, care vor valorifica monumentele istorice, dar și vestigiile Curții Domnești, descoperite în anii '60.

Ce presupune proiectul de regenerare urbană a zonei Sf. Andrei și care ar fi implicaţiile acestuia?

Proiectul de regenerare a acestei zone este unul ambițios, începutul unui demers mai larg de extindere a centrului orașului. De undeva trebuie început și acesta este trendul normal pe care îl urmează orice transformare într-un oraș european.

Cred că este evidentă utilitatea unui astfel de proiect. În prezent, zona are o infrastructură subdimensionată și ineficientă, o imagine urbană destructurată, suprapuneri, cel puțin nepotrivite, pe imaginea principală a monumentelor și arhitecturi și activități care sunt dintre cele mai neconvenționale pentru această zonă, (covorașe profesionale, ateliere auto, depozite etc.). Vă reamintesc, vorbim de o zonă aflată la nici cinci minute de Palatul Culturii,  monumentul principal al Iașului.

Dacă numim această zonă mahala este și din cauza faptului că nu există coerență formală a țesutului urban. Sunt tipologii diferite de construcții, stiluri diferite și improvizații cât cuprinde, atât din punct de vedere al rețelelor, cât și al fațadelor, și clădiri abandonate. În prezent, aceasta este interfața dintre râul Bahlui și cornișa superioară, cu toate arhitecturile ei de importanță istorică.

Scopul este de a o readuce spre centralitate. Dacă acum este o zonă prin care treci, proiectul o va reconfigura într-o zonă spre care mergi. Cât despre beneficii, dincolo de cele economice, evidente dacă ne uităm la cum a dezvoltat Palas centrul de afaceri,  și crearea de locuri de muncă, se adaugă cele sociale. Și aici mă refer la redarea unei zone, pot spune abandonate, dar centrale, către comunitate. Vor fi create legături pietonale și parcuri, dar și alte facilități publice, precum restaurante, cafenele, magazine și altele. Toate acestea vor favoriza interacțiunea socială și vor maximiza utilizarea spațiului, în favoarea locuitorilor. Apoi vorbim și despre investițiile în infrastructură, foarte importante pentru accesibilitatea zonei, indiferent dacă ne referim la traficul auto sau la pietoni.

Referitor la trafic, ce soluții propuneţi?

Toată infrastructura din această zonă va fi modernizată. Va fi creată o arteră nouă, care va permite legătura directă dintre Strada Anastasie Panu și Splai Bahlui, iar alte străzi vor fi lărgite, asigurând un flux mai bun. Va fi introdus și un sistem de sensuri unice alternative, care este considerat mult mai eficient din punct de vedere al gestiunii traficului decât lărgirea benzilor pe același sens. Cu cât facem străzile mai largi, cu atât atrag mai mult trafic.

Ce vreau să subliniez este faptul că, la fel ca și în cazul Palas, dezvoltarea unor multiple funcțiuni pe un areal atât de redus, de sub 1 km, limitează ideea de mobilitate forțată, pentru că, din momentul în care am totul la îndemână, plimbarea devine mijlocul principal de mișcare. Tot pentru eficientizarea mobilității urbane, vor fi create piste de biciclete și spații pentru gararea acestora, și stație de autobuz. Desigur, o contribuție importantă o au și parcul și sistemul de spații publice, care activează zona Sf. Andrei și o fac tranzitabilă pietonal de pe Bulevardul Ștefan cel Mare până pe Splai Bahlui.