Ați fost la Durău și ați văzut ”Piatra dracului”? Este plină de legende potrivit cărora aceasta se mișcă

” PIATRA DIN ȚINUTUL NEAMȚULUI CARE SE MIȘCA SINGURĂ NOAPTEA. UN MISTER CĂRUIA OAMENII I-AU GĂSIT CELE MAI STRANII EXPLICAȚII
De către Stiinta Mister.
I se spune „Piatra Dracului”, însă, parcă pentru a mai îmblânzi legenda ivită în jurul ei, omul i-a fixat o cruce deasupra. Chiar și așa, cei care îi știu povestea, nu trec pe acolo fără să-și „stuchească” în sân, privind pieziș, să nu fie cumva diavolul în preajmă. Și asta pentru că piatra cu pricina cică și-ar schimba locul în fiece noapte, mișcată de însuși șeful Tartarului.

E imposibil să o ratezi, dacă mergi spre Durău, căci stă chiar în mijlocul apelor, la confluența Bistricioarei cu Bistrița, în locul numit de localnici „Gura Largului”. Piatra Teiului, de la coada lacului Izvorul Muntelui, este o stâncă atât de înaltă, un bloc de rocă izolat înalt de 23 de metri, nicio viitură nu a trecut peste creștetul ei, un monolit de care se izbesc valurile, fără nicio izbândă. Stanca este declarată monument al naturii din anul 1951, în prezent cu statul de rezervaţie geologică.

Legendele care au aparut in jurul acestei pietre sunt care mai de care mai interesante.
Una dintre ele spune că sufletul oamenilor așa se înrăise și credința lor așa de tare se știrbise, că Dracul s-a dus la Dumnezeu cu o cerere: „Nu-i vezi cât de netrebnici sunt, Doamne, ce trebuință mai ai de ei? Dă-mi-i mie!”, ar fi zis. Iar Dumnezeu s-a învoit, cu o singură condiție: să smulgă o piatră sacră de pe vârful Ceahlăului și, până la cântatul cocoșilor, să o pună la Talpa Iadului.

Zis și făcut. Tartorul a smuls piatra și a plecat cu ea spre tărâmul lui. Dar pe când era deasupra apelor – deși încă nu se iviseră zorile – un cocoș nu știu ce vis avu că s-a trezit și s-a pornit pe cântat (Diavolul ar fi acuzat mai apoi un șiretlic al lui Dumnezeu, care trimisese o geană de lumină pe la ochii cocoșului, dar cine să-l dovedească!). Cert e că la cântecul rebel, dracul a dat drumul pietrei din mâini și ea s-a rostogolit chiar acolo, în locul în care valurile celor două râuri se ciocnesc.

Se mai spune că, înciudat, în fiecare noapte Dracul se întoarce pe furiș și încearcă să mute piatra din loc, convins că în ziua în care va reuși să o pună la Talpa Iadului, domnia lui Dumnezeu pe pământ va sfârși și Lumea va intra în stăpânirea lui.

Cum spuneam, localnicii au așezat o cruce în capul pietrei, pentru ca Ucigă-l Toaca să nu se mai apropie noaptea să-și ducă lucrarea la capăt. Unii spun că de atunci piatra stă pe loc. Alții însă pot jura că-n fiecare dimineață tot e urnită nițel mai spre dreapta. Ori spre stânga? De fapt, de-atâtea veacuri, nimeni nu a făcut vreo măsurătoare. Iar scepticii spun că totul nu e decât o iluzie optică. După cum sunt apele de învolburate, după cât e de senin cerul ori după cât de limpede ți-e pirivirea, piatra poate să-ți pară că stă pe loc ori că se mișcă, noapte de noapte.

În anul 1949 învăţătorul Pristavu a vrut să se urce pe vârful stâncii. Dar tocmai atunci când a crezut că a atins culmea, ultima piatră de care s-a agăţat s-a desprins, iar el a căzut şi a murit”, îşi aminteşte profesorul pensionar Dorel Rusu, fost primar al comunei Poiana Teiului în primii ani după revoluţie.
După ce s-a sfătuit cu preotul paroh Vasile Păvăleanu, primarul a dispus să fie montată în vârful stâncii o cruce ca să alunge duhurile rele.    „De atunci, toţi creştinii care trec prin acest loc îşi spun o rugăciune-n gând, după care-şi fac semnul crucii”, mai spune Dorel Rusu.   Pentru că în vârful stâncii a crescut un tei, stânca a fost denumită şi Piatra Teiului.

Despre una din legendele Pietrei Teiului a scris şi Alecu Russo în secolul XIX. Se spune că stânca îşi schimbă locul în fiecare noapte, iar atunci când dracul vine la ea, toate focurile din localităţile vecine se sting şi toate animalele, de la păsări la patrupede, tac.

Şi Alexandru Vlahuţă preia o legendă despre Stânca Dracului în ,,România pitorească” care spunea că Aghiuţă, supărat pe auriul Bistriţei a vrut să o zăgăzuiască pentru totdeauna, aşa că urcând pe culmile Ceahlăului ,,o rupt de acolo un hărtan şi legându-l de-a fedeleşu’ s-a pogorât cu el în puterea nopţii către valea Bistriţii”.

Cântatul cocoşilor l-au prins pe Scaraoţchi coborând spre vale furios acesta ,,zbughind-o la naiba” şi lăsând namila de piatră în bătătura Călugărenilor (sat din comuna Poiana Teiului).

O altă legendă vorbește despre un căpcăun care fura fetele din sat şi le ducea pe platoul muntelui, unde le transforma în stane de piatră cu înfăţişări ciudate.
Surse selective Adevarul.ro  antenasatelor.ro