Caută 
5 MIN
Unul dintre cei care au dat cu subsemnatul la DIICOT în dosarele ce gravitează în jurul primarului Iaşului este şi un fost angajat al Primăriei Iaşi. Acesta a povestit în detaliu atmosfera tensionată din instituţie în ceea ce priveşte urbanismul. Denunţul a fost făcut vara trecută. În declaraţia dată, denunţătorul spune că i s-a sugerat că îşi va pierde locul de muncă dacă nu îşi pune semnătura pe o autorizaţie care nu avea actele în regulă. Şi asta nu e tot. În acelaşi timp, denunţul trădează o metodă de lucru la compartimentul de urbanism: controlul unui şef din Primărie asupra unui anumit dosar de urbanism era menţinut prin repartizarea „pe bucăţi” a sarcinilor, astfel încât nici unul dintre angajaţi să nu aibă posibilitatea să-şi facă „o idee de ansamblu” asupra întregului proiect. Iar deplasările în teren, adesea obligatorii, erau interzise.
„Ne era interzis să ne deplasăm la faţa locului (unde urma să se facă o construcţie, de exemplu), astfel că noi nu cunoşteam realitatea din teren, luându-ne doar după schiţe”, este unul din aspectele grave susţinute de denunţător. Fostul angajat a admis că a emis unele acte în neregulă, dar a solicitat procurorilor ca, în schimbul denunţului său, să beneficieze de o reducere la jumătate a pedepsei în cazul unei condamnări.
„Eu nu am avut niciun avantaj din emiterea acestui act, probabil că alţii da”, a spus fostul angajat. Denunţul a fost făcut în dosarul „Zoiosu”, cel care priveşte blocul ridicat în Sărărie de familia lui Ghiocel Asimionesei, iar fostul angajat i-a invocat în declaraţie în special pe fostul arhitect-şef Alexandru Mustiaţă, pe primarul Mihai Chirica şi pe fostul viceprimar Gabriel Harabagiu, toţi trei fiind inculpaţi în ancheta DIICOT.
„Se ştia când exista un interes pentru o lucrare”
Fostul angajat a povestit procurorilor că, la nivelul serviciului, era cunoscut „când exista un interes pentru o lucrare sau alta” din partea şefilor din Palatul Roznovanu. „Uneori ni se spunea să grăbim treaba. Alteori simţeai presiune din alte moduri de manifestare: se cereau actele mai repede, te întrebau des de o lucrare etc.”, spune fostul angajat.
Acesta era responsabil cu emiterea de documente precum Planul Urbanistic Zonal, certificate de urbanism şi autorizaţii de construire – fostul angajat făcea verificări şi propunea emiterea actelor. În circuitul documentelor mai erau implicaţi arhitectul-şef Mustiaţă, dar şi serviciul juridic, secretarul municipiului şi primarul. „Uneori, când primarul era plecat, lăsa hârtiile la semnat la viceprimarul Harabagiu, dar numai când nu erau certaţi. De multe ori, aceştia se certau, iar primarul nu-l mai lăsa pe Harabagiu să semneze hârtii”, descrie fostul angajat atmosfera de la vârful Primăriei. Denunţătorul a susţinut că ar fi avut „interzis” la deplasări în teren, astfel că nu cunoştea „realitatea din teren”, iar emiterea de acte era făcută „după schiţe”.
„Activitatea mea era deosebit de riscantă, şi înţelegeam acest lucru, deoarece se putea întâmpla să nu am la dispoziţie toate actele lămuritoare pentru o anumită zonă. De asemenea, ne era interzis să ne deplasăm la faţa locului (unde urma să se facă o construcţie, de exemplu), astfel că noi nu cunoşteam realitatea din teren, luându-ne doar după schiţe. De altfel, această activitate era foarte rău împărţită, fiecare ocupându-se de o mică parte din documente, astfel încât era imposibil să îţi faci o idee de ansamblu. Dacă unul singur greşea un document (o schiţă, de exemplu, sau o vecinătate), cu intenţie sau fără, acesta putea fi de natură să ducă la emiterea unui act neconform”, a mai spus fostul angajat al Primăriei Iaşi. Însă acesta a sugerat că singurii care aveau „ideea de ansamblu” erau „arhitectul-şef, primarul, sau viceprimarul, în absenţa primarului”. „Puteau cere orice document pentru a se convinge de realitatea actelor sau a situaţiei din teren”, adaugă denunţătorul.
Cum îi implică denunţul pe şefi
Denunţătorul face referire în primul rând la speţa iniţială din dosarul „Zoiosu”: construirea unui bloc de către familia Asimionesei – care controlează controversata publicaţie „Bună Ziua Iaşi” – pe un teren concesionat de la Primărie, deşi autorizaţia era pentru o pensiune.
„În cazul clădirii de pe strada Sărărie, aparţinând familiei Asimionesei, eu am fost solicitat să fac doar supraetajarea. Când a ajuns la mine, eu am văzut că actele nu sunt în regulă, deorece prevedea că acolo este o clădire de apartamente, ceea ce era neconform cu autorizaţia, unde scria că este o pensiune. Am fost atunci abordat de primarul Chirica, acesta spunându-mi să scriu că e clădire de apartamente şi că supraetajarea reprezintă birouri. Nu am vrut, i-am arătat actele, i-am cerut proprietarului să aducă documentaţia corectă. Acest fapt s-a întâmplat, iar eu am emis documentaţia”, spune denunţătorul. Acesta a adăugat că era bine cunoscut în Primărie „ce interese mari erau în jurul clădirii lui Asimionesei”.
„Toată lumea ştia că acesta a construit apartamente şi că le va vinde”, spune denunţătorul. În cazul Tilici, parte din dosarul „Zoiosu” şi care a implicat emiterea unei autorizaţii pentru construirea unei case pe un teren din extravilan, denunţătorul îl nominalizează pe fostul arhitect-şef Alexandru Mustiaţă. El spune că acesta ar fi făcut presiuni asupra lui pentru întocmirea documentaţiei de autorizare, cu toate că i-ar fi adus la cunoştinţă faptul că nu poate fi construită casa având în vedere că terenul era în extravilan. Toată această situaţie se-întâmpla în contextul în care locuinţa era deja edificată. Fostul angajat a admis că a încheiat acte în neregulă, dar a susţinut că nu a avut vreun beneficiu, ci doar a cedat presiunilor exercitate asupra sa.
„Eram într-o situaţie disperată. Am cedat, şi îmi asum acest lucru”
„Doresc să explic faptul că eram într-o situaţie familială disperată, iar arhitectul-şef a insinuat că mi-aş putea pierde locul de muncă dacă nu aş scrie autorizaţia de construcţie. În acel moment, eram singur întreţinător de familie, fiul meu era în străinătate, mama mea era paralizată, eu împărţindu-mi timpul între profesie şi îngrijirea mamei. O perioadă, nu am fost de acord să închei actele, dar în cele din urmă am cedat, şi îmi asum acest lucru. În realitate, însă, eu nu am avut nici un avantaj din emiterea acestui act, probabil că alţii da”, a mai spus denunţătorul.
Despre cealaltă speţă din dosarul „Zoiosu” – construirea unui bloc cu probleme la căi de acces – fostul angajat spune că documentaţia a fost aprobată după mai multe tentative de avizare. „În cele din urmă, din ce îmi amintesc, s-au concesionat câteva bucăţi mici de teren de către Primărie în favoarea lui Holban (investitorul – n.r.), rezolvându-se atât problema accesului, cât şi a distanţelor de vecini”, a mai spus denunţătorul. Toţi inculpaţii din dosarul „Zoiosu” au negat acuzaţiile aduse de către procurorii DIICOT. Ancheta este în curs de finalizare şi, conform unor surse judiciare, dosarul ar putea fi trimis în instanţă în perioada următoare.
Îți recomandăm
