Atitudinea adoptată de Nichita i-a adus o pedeapsă aproape egală cu cea primită în primă instanţă, deşi două acuzaţii au fost anulate din cauza prescrierii. Una dintre tezele amplu dezvoltate în rechizitoriu de procurori, care îl acuzau că s-a folosit de poliţişti ca de propriii argaţi a fost totuşi respinsă de magistraţi.

Procurorii insistaseră asupra faptului că primarul avea gardă personală, poliţişti locali care-i păzeau gardul să nu fie murdărit cumva şi îi trimitea pe poliţişti să-i supravegheze amanta la Mamaia, în condiţiile în care Poliţia Locală dispunea de o singură autoutilitară pentru intervenţii în tot oraşul.

Poliţiştii ieşeni o urmăreau pe amantă la plajă, la Mamaia

Procurorii DNA au reţinut în sarcina lui Nichita faptul că în perioada decembrie 2013 – aprilie 2015 se folosise de „serviciile” Poliţiei Locale pentru supravegherea operativă a amantei sale, pe atunci funcţionară în cadrul Primăriei.

Directorul adjunct al Poliţiei Locale, Liviu Hliboceanu, avea de altfel să fie avansat de Nichita director „plin” în august 2014, după aproape un an în care îi îndeplinise toate ordinele. Procurorii au arătat că supravegherea amantei primarului se făcea 24 de ore zilnic, iniţial fiind alocaţi pentru aceasta câte doi poliţişti pe fiecare schimb de 8 ore.

Ulterior, a fost alocat un singur poliţist, cu excepţia ultimelor trei zile ale săptămânii, când au fost menţinuţi câte doi poliţişti pe schimb. În perioada 15-18 iulie 2014, trei poliţişti locali au fost trimişi la Mamaia pentru a o spiona pe iubita primarului. Formal, ei au fost pontaţi ca aflându-se la post, în oraş.

Procurorii au subliniat utilizarea resurselor limitate ale Poliţiei Locale pentru îndeplinirea unui moft al primarului. „În cursul anului 2014 exista o singură autoutilitară marca Mercedes Vito care asigura serviciul de intervenţie la evenimente, iar din lipsa de personal pe fiecare schimb de câte 12 ore executau serviciul câte trei poliţişti locali”, s-a precizat în rechizitoriu.

Desfăşurătorul convorbirilor telefonice şi program de urmărire instalat pe iPhone

Operaţiunea de supraveghere era coodonată direct de Hliboceanu, care îi nominaliza pe cei ce urmau să o urmărească pe Adina Samson şi care îi comunica primarului unde se află aceasta şi ce face oricând era solicitat. La solicitarea primarului, a fost cerut şi obţinut de la compania Orange desfăşurătorul cu numerele de telefon apelate de Samson.

În octombrie 2014, tânăra şi-a dat seama că este urmărită şi a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătorie împotriva lui Nichita. Primarul a aflat în aceeaşi zi de existenţa sesizării, ceea ce a făcut ca urmărirea să fie temporar suspendată. Ea avea să fie însă reluată, cu şi mai mare intensitate.

În aprilie 2015, când laţul procurorilor se strângea tot mai mult, lui Marius Ostaficiuc, la acea vreme consilier local PSD, i s-au cerut informaţii despre existenţa vreunei aplicaţii care să permită spionarea activităţii de pe telefon. Ostaficiuc a intuit că persoana interesată de acest subiect era chiar Nichita.

Consilierul a cumpărat un iPhone 6 Gold pe care a fost instalată o aplicaţie gratuită ce permitea spionarea mesajelor, inclusiv a celor trimise prin aplicaţii gen WhatsApp sau Viber, a activităţii pe Facebook, asigurând totodată şi localizarea telefonului cu o precizie de 2 metri. Telefonul a fost dăruit ulterior de primar Adinei Samson.

Poliţiştii păzeau în ture casa primarului în timp ce în parc se furau statui

În plus, în perioada 1 decembrie 2013 – 30 aprilie 2015, respectiv până în ziua în care Nichita a fost reţinut de procurorii DNA, Hliboceanu a alocat poliţişti locali cu singura misiune de a-l însoţi pe primar în permanenţă, inclusiv în deplasările făcute de acesta. Iniţial au fost 5 poliţişti utilizaţi drept bodyguarzi, număr redus ulterior la trei din cauza lipsei de personal.

Oficial, aceştia se aflau pe teren, acoperind posturile „Stadion” şi „Teren 2”. Cei trei aveau şi rolul de a comunica primarului rapoartele periodice privind deplasările Adinei Samson, deplasându-se la Nichita cu maşina poliţiei locale. Poliţiştii locali aveau de asemenea misiunea de a păzi casa din Copou a primarului, în ture de câte 12 ore. Poliţistul în cauză era repartizat teoretic în postul „Super Copou”.

În fapt, îmbrăcat civil, el se ocupa de înlăturarea autovehiculelor parcate în dreptul vilei, îi îndepărta pe cei care consumau băuturi alcoolice într-un magazin situat la parterul unei case vecine şi supraveghea gardul vilei, pentru a nu fi murdărit sau distrus. Principalul loc de desfăşurare a activităţii era la portarul căminului studenţesc situat peste drum de vilă.

Faptul că activitatea la „Super Copou” era pur formală, în fapt fiind vorba de paza primarului, a fost demonstrat de procurori prin aceea că poliţiştii arondaţi postului nu au dat nicio amendă timp de 12.372 de ore. Începând cu luna mai 2015, conform programării interne a Poliţiei Locale, nu a mai fost necesară distribuirea de personal la „Stadion”, „Teren 2” sau „Super Copou”.

„În aceste condiţii în care se efectua un serviciu într-un post de pază în care nu se înregistrau evenimente deosebite, dovadă fiind lipsa proceselor-verbale de constatare a unor eventuale contravenţii pe parcursul a doi ani de zile, zone precum parcul Copou sau parcul Expoziţiei au rămas insuficient acoperite sau chiar neacoperite din punct de vedere al patrulării şi menţinerii ordinii şi liniştii publice, ceea ce a condus la producerea unor evenimente cu impact negativ în rândul cetăţenilor Municipiului Iaşi, cum ar fi furtul unor statui din Parcul Copou în anul 2013 sau crima comisă în acelaşi parc în luna martie a anului 2015”, au subliniat anchetatorii.

Cât a fost prejudiciul

Procurorii au calculat un prejudiciu adus Poliţiei Locale de 13.400 lei, reprezentând salariile poliţiştilor care au urmărit-o pe Samson şi combustibilul folosit pentru acesta, ca şi un folos patrimonial al primarului de 58.100 lei, cât ar fi reprezentat suma ce ar fi trebuit plătită de acesta dacă ar fi apelat la serviciile unui detectiv particular.

Un prejudiciu de 91.800 lei a fost calculat ca reprezentând costul „gărzii personale” a primarului şi al pazei locuinţei acestuia. În primă instanţă, magistraţii Tribunalului au reţinut doar un prejudiciu produs de Nichita de 105.200 lei, apreciind că suma economisită de primar prin neangajarea unui detectiv reprezintă doar un „prejudiciu imaginar”.

Pentru garantarea recuperării sumei, s-a pus sechestru pe o livadă de 1.483 mp deţinută de Nichita în Iaşi şi pe un teren de 600 mp în intravilanul oraşului Gura Humorului. În sarcina lui Hliboceanu a fost reţinut un prejudiciu de 74.500 lei, pentru care au fost puse sub sechestru un apartament, un teren în Bucium, un chioşc şi un Hyundai Tucson.

Fostul primar a fost condamnat la 5 ani şi 2 luni de închisoare, iar Hliboceanu, la 4 ani şi 5 luni de detenţie.

„Deşi au dat dovadă de un comportament procesual corect pe tot parcursul procedurii penale, prezentându-se în faţa instanţei la toate termenele acordate, inculpaţii persoane cu studii superioare, bine integrate social, fără antecedentepenale, nu par să conştientizeze pe deplin gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina lor”, au precizat magistraţii Tribunalului.

Sentinţa a fost atacată cu apel de Poliţia Locală, de DNA, dar şi de ambii inculpaţi. Poliţia Locală a cerut suplimentarea sumei reprezentând prejudiciul până la un total de 229.400 lei, dar apelul său a fost respins ca tardiv. Fusese depus la aproape şase luni de la sentinţa Tribunalului, faţă de un termen legal de doar 10 zile.

DNA a criticat modul de calcul al sentinţelor şi rezultatul la care ajunseseră judecătorii. Hliboceanu a solicitat reluarea cercetării judecătoreşti, apreciind că a fost lipsit de o apărare efectivă, ca şi aplicarea unei pedepse cu suspendare. Nichita a cerut şi el rejudecarea, dar şi achitarea, pentru că faptele de care era acuzat nu ar fi fost dovedite „dincolo de orice dubiu rezonabil”.

Primarul a dat vina pe şeful Poliţiei Locale

Solicitarea fostului primar a fost respinsă de judecătoarele din completul Curţii de Apel, care au apreciat că dimpotrivă, vinovăţia sa fusese stabilită de prima instanţă „dincolo de orice dubiu”.

„Această întreagă activitate de supraveghere operativă, realizată la solicitarea şi insistenţele inculpatului Nichita Gheorghe, nu este negată de niciunul dintre inculpatii din prezenta cauză, ci doar justificată prin argumente care nu pot fi reţinute şi care sfidează evidenţa care rezultă, fără dubiu, din probele administrate în cauză”, au arătat judecătoarele.

În proces, cei doi inculpaţi au încercat să dea vina unul pe celălalt. Hliboceanu a afirmat că l-a sprijinit pe primar întrucât nu voia să-şi piardă locul de muncă, fiind supus presiunilor şi ameninţărilor acestuia. La rândul său, Nichita a precizat că Hliboceanu acţionase din proprie iniţiativă. Ambele aserţiuni au fost respinse de judecătoare.

„Pierderea locului de muncă nu poate constitui un argument pentru reţinerea lipsei de vinovăţie câtă vreme deţinerea funcţiei de conducere presupune tocmai obligaţia de a respecta dispoziţiile legale şi de a se opune oricăror intervenţii in afara legii, inculpatul având la dispoziţie căile legale (la care nici nu s-a gândit să recurgă) şi inclusiv posibilitatea de a demisiona, fără să ajungă să adopte o conduită infracţională. A acţionat în virtutea propriei libertăţi de acţiune, determinat, dar nu constrâns”, au spus magistraţii referitor la Hliboceanu.

De altfel, acesta nu demonstrase în niciun fel că ar fi fost ameninţat cumva de Nichita. Apărarea fostului primar a fost respinsă de magistraţi la fel de ferm.

„Este cel puţin sfidătoare susţinerea inculpatului Nichita Gheorghe potrivit căreia inculpatul Hliboceanu Liviu Mihai ar fi acţionat din proprie iniţiativă, când inculpatul Nichita era cel care avea o relaţie cu numita Samson Adina şi beneficia de informaţiile furnizate sau indica locaţiile şi orele la care să se realizeze sau să se oprească supravegherea, neexistând vreo motivaţie pentru care inculpatul Hliboceanu, din propria iniţiativă, în lipsa unei solicitări constante pe parcursul celor doi ani, să fi procedat în această manieră”, au afirmat judecătoarele.

„Gradul ridicat de pericol social al inculpatului”

Magistraţilor Curţii de Apel nu li s-a părut însă nimic anormal în alocarea de poliţişti locali pentru a asigura o gardă personală primarului. Ei au arătat că legea nu interzice acest lucru, ba mai mult, Poliţia Locală este obligată să asigure protecţia personalului din aparatul de specialitate al primarului.

Judecătoarele au invocat în acest sens prevederile articolului 6 din legea 155/2010 a poliţiei locale. Totuşi, acest articol nu pomeneşte de protecţia primarului, ci a angajaţilor primăriei şi doar „la efectuarea unor controale ori acţiuni specifice”.

Magistraţii au precizat că postul „Super Copou” fusese legal înfiinţat şi nu existau probe certe care să demonstreze că scopul acestuia era paza locuinţei primarului. Aprecierile procurorilor referitoare la lipsa de eficienţă a postului în condiţiile în care poliţiştii de acolo nu dăduseră nicio amendă pentru vreo contravenţie ar reprezenta „doar interpretări şi prezumţii ale organelor de urmărire penală”.

Eliminarea practic a acestei părţi din rechizitoriu, ca şi constatarea de către magistraţi că o parte a faptelor de care fusese acuzat Nichita se prescriseseră nu l-au ajutat pe acesta prea mult. Judecătoarele au insistat asupra folosirii de către Nichita a Poliţiei Locale pentru supravegherea iubitei sale, sancţionând dur şi aprecierea acestuia că ar fi greşit „doar moral”.

„Modalitatea în care inculpatul a înţeles să folosească Poliţia Locală, profitând de functia de primar, pentru satisfacerea unor interese personale ilustrează o anumită mentalitate adânc înrădăcinată, că prerogativele funcţiei îi permit să folosească oamenii şi resursele materiale după bunul plac, fără nicio înfrânare, ba chiar cu o naturaleţe care sfidează nu doar bunul simţ, dar şi legea. Susţinerile inculpatului în sensul că a greşit doar din punct de vedere moral ilustrează incapacitatea de a reforma, în baza propriilor resorturi interne, o conduită mult prea adânc imprimată în conştiinţa inculpatului de a abuza de prerogativele funcţiei prin încălcarea legii. Evident că inculpatul a greşit moral, dar acest aspect nu interesează Curtea. Incapacitatea sa de a realiza că folosirea resurselor materiale şi umane ale Poliţiei Locale, pentru satisfacerea unor interese personale, timp de aproximativ 2 ani de zile ilustrează gradul ridicat de pericol social al inculpatului”, au subliniat magistraţii.

Aceasta a fost de altfel şi argumentaţia prin care judecătoarele au decis majorarea pedepsei date pentru instigare la abuz în serviciu de la 4 la 5 ani de detenţie. Magistraţii Curţii de Apel au apreciat pedeapsa dată iniţial de Tribunal ca „nejustificat îndreptată spre minim”.

Practic, ce câştigase Nichita prin prescrierea unor fapte a fost anulat de declaraţiile date în faţa instanţei. Lui Nichita i-a fost interzis şi dreptul de a mai ocupa funcţia de primar, timp de 5 ani după liberare. Pedeapsa lui Hliboceanu a fost redusă cu 5 luni, tot din cauza prescrierii unor fapte. Din totalul prejudiciului calculat de procurori, Curtea a menţinut doar suma de 13.400 de lei.