O nouă minune a Sfintei Parascheva: povestea africanilor care studiază la Iaşi şi sunt voluntari la pelerinaj

joi, 12 octombrie 2023, 01:50
6 MIN
 O nouă minune a Sfintei Parascheva: povestea africanilor care studiază la Iaşi şi sunt voluntari la pelerinaj

Ieşenii care s-au adunat la Calea Sfinţilor, procesiunea în care racla cu moaştele Sfintei Parascheva a fost purtată pe străzile oraşului, au fost martorii unei întâmplări care a atras atenţia tuturor. Pe ultima porţiune a pelerinajului, icoana Sfintei Parascheva a fost purtată de către doi studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. 

Doi studenţi care au ales Iaşul să înveţe, venind aici din Uganda, respectiv Kenya. Tikhon Kanakulya Eward, 26 de ani, şi Stephen Mutugi Njeruh, 35 de ani, sunt studenţi la Teologie, la Iaşi, în primul an, după ce au petrecut un an de zile învăţând limba română. S-au întâlnit la Iaşi cu Théophile Niyigena, 23 de ani, care a venit din Rwanda şi studiază pictura la Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, şi s-au înscris încă din primul an în care au venit în capitala Moldovei ca voluntari la pelerinajul de la moaştele Sfintei Parascheva.

Théophile a fost botezat de IPS Teofan pe masivul Ceahlău

Théophile a ajuns la pelerinaj dintr-un mic miracol, spune el, al Sfintei. E venit din 2021, a făcut un an de studii în limba română, iar anul trecut a început cursurile la Arte. În preajma pelerinajului, a suferit o rană la umăr care-i provoca dureri imense. Străin, într-o ţară necunoscută, a ezitat să meargă la medic, însă a venit într-o seară să se roage la Sfânta Parascheva. A doua zi, durerea care-l chinuia de săptămâni a dispărut complet.

„Am avut o problemă cu umărul şi nu-mi reveneam. Dar când mă pregăteam să merg la spital, am spus hai să vin să mă rog înainte. A doua zi, ca un miracol de la Sfânta Parascheva, mi-a dispărut durerea de tot. Anul trecut, dar şi anul acesta, am venit ca voluntar la pelerinaj: ajut oamenii să se descurce, să ajungă la rând, să găsească toaletele, să nu se rătăcească. E plăcerea mea să pot să îi ajut, şi eu sunt aici la biserică şi ştiu că biserica îi ajută foarte mult”, povesteşte Théophile.

Întâlnirea acestuia cu ortodoxia a avut loc tot în România. A trăit toată viaţa sa în religia romano-catolică până când, în 2017, cel care avea să îi devină naş după botezarea în ortodoxie a venit să viziteze Rwanda. Bărbatul, din Ploieşti, s-a împrietenit cu Théophile şi el i-a recomandat să vină la studii în România, atunci când a vrut să-şi dezvolte şi mai mult talentul în pictură. Dar înainte de a ajunge la Iaşi, Théophile a mers într-o tabără, în Georgia, pentru tinerii din Africa. Vizitând bisericile şi mănăstirile, spune acesta, a descoperit că se formează unele comunităţi în ortodoxie, chiar şi în afara timpului petrecut în biserică, pe care nu le-a descoperit în religia sa, în Rwanda.

Astfel că Théophile a fost botezat în ortodoxie de către Înaltpreasfinţitul Teofan, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, în 2017, de sărbătoarea Schimbării la Faţă, chiar sus pe masivul Ceahlău. Îmi arată şi astăzi filmarea pe telefon, cu o mândrie pe care nu o ascunde: spune că acum simte că aparţine unei comunităţi. „Te inspiri din credinţa oamenilor, asta simt şi eu, sunt nişte fenomene deosebite, nu este ceva simplu”, spune Théophile, căutându-şi cuvintele în română.

Tikhon a vrut să devină inginer înainte de a fi preot

Tikhon a venit în România chitit să înveţe Teologie Ortodoxă, obţinând o bursă pentru a studia în ţara noastră gratuit. Se pornise cu gândul să înveţe inginerie electrică, dar dorinţa sa a fost tot de a ajunge preot. „Doar cred că preoţii, înainte de a sluji, ar trebui să ştie cu toţii o meserie”, spune Tikhon. A ajuns la Iaşi printr-o legătură pe care o are episcopul său din Uganda, pe care-l aşteaptă de acest pelerinaj să ajungă şi el la moaştele Sfintei Parascheva să se închine.

„Am sărbătorit de multe ori pe Sfânta Parsacheva în ţara mea, inclusiv mănăstirea din zonă de la mine are numele Parascheva, dar nu sfânta de la Iaşi, însă sărbătoream hramul tot în octombrie. Nu am fost niciodată aici în România, până acum, să sărbătoresc fizic la moaştele Sfintei Parascheva. Ştiu ce se întâmplă, am înţeles, de aceea sunt şi în al doilea an în care m-am înscris ca voluntar. Noi nu avem moaşte deloc în ţară, iar contactul direct aici este fascinant”, a spus Tikhon.

S-a mirat de fenomenul pelerinajului, pe care iniţial nu l-a înţeles: de ce stau atâtea ore oamenii în frig, ca să ajungă să se închine. Însă, spune el, aşa a învăţat ce înseamnă cu adevărat să fii sfânt.

„Chiar şi prin această apropiere de sfintele moaşte nu rămâi la fel. Poate nu te schimbi fizic, dar o faci în interior. Inclusiv rutinele mele de a mă ruga s-au modificat, în bine sper”, mai spune tânărul.

Stephen a moştenit de la bunici dragostea pentru ortodoxie

Stephen a prins dragoste faţă de ortodoxie de la bunicii săi, care locuiau în Kenya, alături de restul familiei. Doar că, spune el, din păcate este singurul ortodox din familie. Aşa că la 35 de ani a simţit nevoia să încerce să devină preot şi să propovăduiască la rândul său credinţa mai departe. A urmat echivalentul unui seminar teologic ortodox în Kenya şi a ajuns în România pentru a-şi completa studiile cu cele universitare.

„Nu sunt foarte activ în această perioadă pentru că este foarte frig pentru mine”, spune, zâmbind, Stephen, îmbrăcat cu trei straturi de haine la cele 18 grade de afară. De aceea nici nu a putut să se bucure de pelerinaj pe cât de mult ar fi vrut, deşi a venit, ca voluntar, şi a vorbit cu oamenii. Se luptă însă cu limba română, i se pare foarte grea, dar se încăpăţânează să o stăpânească. „Foarte minuni!”, răspunde bucuros atunci când e întrebat dacă simte şi crede că Sfânta Parascheva face minuni.

„Oamenii vin să ceară ajutor ceresc, ajutorul Sfintei Parascheva, este foarte important pentru noi, creştinii ortodocşi, şi pentru biserică. Familia mea este din Africa şi din păcate eu sunt singurul ortodox, m-am botezat în 2008. Ştiam despre Sfânta Parascheva dinainte să vin la Iaşi, dar abia apoi i-am citit viaţa şi de atunci am descoperit că o apreciez şi iubesc mult mai mult. Şi când nu e sărbătoare merg des să mă rog la ea”, a explicat Stephen. 

Comentarii