Piața meditaţiilor din Iaşi: De ce prosperă în fiecare an? Explicaţii de la specialişti şi părinţi

Materia dificilă, exigenţele crescute, examenele care cresc concurenţa şi lipsa unei imagini reale asupra nevoilor elevilor îi fac pe unii părinţi să apeleze la învăţământul paralel, adică la meditaţiile făcute cu profesori particulari.

„Acesta apare şi înfloreşte când sistemul de învăţământ este închistat, retardat, modelat după principiile unei selectivităţi constrângătoare ce ajunge să altereze tot ce se întâmplă în procesul clamat ca a fi educativ”, susţine prof.dr. Constantin Cucoş, fost director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi. Acesta punctează faptul că „un elev care are nevoie de o a doua şcoală, după ce se întoarce de la şcoală, este un copil ne-norocit (fără noroc, am vrut să zic). Iar şcoala respectivă nu-i deloc şcoală”. Pentru a verifica situaţia meditaţiilor în sistemul educaţional românesc, Ziarul de Iaşi a luat legătură cu părinţii unor elevi din Iaşi, dar am discutat pe larg şi cu specialistul în educaţie Constantin Cucoş, unul din cei mai buni din ţară.

Profesorii nu fac orele corespunzător

Unii părinţi susţin că apelează la meditaţii doar pentru că nu sunt mulţumiţi de ceea învaţă propriul copil la şcoală, considerând că există o lipsă de interes în predarea materiei. „Sincer să vă spun, deşi fiica mea este la un colegiu cu pretenţii de primă mână din oraş, eu am şi renunţat la a avea pretenţii de la profesorii de la clasă şi de la ceea ce se face la ore. Şi asta nu acum, fiica fiind în clasa a XII-a, ci chiar şi în şcoala generală. Acum m-am axat pe meditaţii la obiectele de bază, de bacalaureat”, declară o mamă din Iaşi a cărei fiică învaţă la unul din colegiile de elită.

Aceasta a încercat să discute cu unele cadre didactice de la clasă şi cu dirigintele, făcând chiar şi petiţii în acest sens. „Nu făceam decât să creez probleme care, în final, se răsfrângeau negativ tot asupra mea, prin copilul meu, ce avea de suferit. Şi atunci am zis: gata, dau un ban, dar asta este, măcar învaţă şi fiica mea carte, iar toţi vom fi mai liniştiţi. Plătim câte o şedinţă de meditaţii pe săptămână la cele trei materii la care va da bacalaureatul, preţul mediu e de circa 100-120 lei şedinţa”, completează aceasta.

Mama unui elev abia intrat pe băncile şcolii susţine că ştie despre această „febră” a meditaţiilor, însă nu o consideră o normalitate pentru un sistem de învăţământ corespunzător: „Dacă copilul este chiar slab la învăţătură, înseamnă că ori nu a învăţat suficient, ori este o problemă la profesor. Ca părinte, normal că îi pui pregătire, dacă vezi că nu se descurcă”.

Conţinut prea complicat

Un motiv pentru care părinţii sunt tentaţi să contacteze profesorii particulari este reprezentat de conţinutul educativ prea complicat. În ultimii ani, manualele şi programele şcolar au suferit diverse modificări, iar o bună parte din părinţi sesizează schimbări majore, mai ales în cazul principalelor materii. „Am doi copii, unul este în clasa a VI-a, iar altul în clasa XI-a. Nu mi se pare normal ca un elev de clasa a VI-a să studieze acum ceea ce altul a studiat în clasa a IX-a în urmă cu vreo doi ani. Materia este un haos. Noţiuni pe care abia un elev de liceu le-ar putea înţelege sunt acum studiate şi în gimnaziu. Care este logica?”, declară M.C., tatăl a doi elevi din Iaşi.

Aceleaşi sesizări, în ceea ce priveşte materia prea încărcată, sunt menţionate chiar şi în cazul clasei I. „Materia mi se pare foarte grea. În clasa I se dau dictări la fiecare oră de comunicare şi se fac probleme grele la matematică. Dacă te ocupi puţin de copil, iar învăţătorul sau profesorul de la clasă îşi dă silinţa, ar putea înţelege. O parte din părinţi poate chiar nu se mai descurcă şi nu ştiu cum să îşi ajute copilul la teme, iar copilul, dacă nu înţelege din clasă, atunci apelează la meditaţii în particular”, explică I.P., mama unui băiat de la o şcoală din Iaşi.

Exigenţe prea mari

„Sistemul de învăţământ este atât de prost dimensionat (prin conţinuturile predate, prin ţintele supra-dimensionate avute în vedere, prin practicile evaluative) încât el nu poate să răspundă propriilor exigenţe în virtutea căruia funcţionează şi pe care le arborează la tot pasul. Elevul vine la şcoală şi învaţă, dar nu tot, îi mai rămâne un rest ce trebuie deprins altundeva, cu altcineva. Exigenţele la unele examene sunt mari, peste puterea sistemului de a le activa direct, în şcoală, în conformitate cu probe de testare a nivelului (inventive, tot mai solicitante) competenţelor elevilor”, susţine prof. univ. dr. Constantin Cucoş.

Părinţii apelează la meditaţii şi din frică. Se tem că propriul lor copil nu va fi în rând cu ceilalţi şi că va avea note prea mici la testări sau examene. Glorificarea notelor de 10 şi divinizarea examenelor naţionale au dus la crearea unor „reţele de mediatori”, la existenţa unei „pieţe a meditaţiilor” şi la găsirea unor tertipuri de constrângere a elevilor şi părinţilor de a apela la aşa ceva. Este greu pentru un profesor să pătrundă pe „piaţa mediatorilor”, dar este la fel de greu şi pentru un părinte să aleagă un profesor bine cotat.

„În mod normal, un copil nu ar trebui să facă meditaţii. El ar trebui să înţeleagă materia de la clasă, mai ales la clasele mici, pentru că sunt care fac pregătire încă din şcoala primară. Nu cred că ar trebui să facă meditaţii deloc, dar să spunem că înţeleg, cumva, necesitatea după clasa a VIII-a, când se pregăteşte pentru bacalaureat. Chiar şi atunci, ar trebui să facă pregătire doar la unele materii, precum matematica, limba română sau limba străină”, explică un părinte din IaşI, la rândul său educator.

Există excepţii?

Profesorul Cucoş susţine că ar exista unele excepţii, când apelul la meditaţiile cu profesori particulari ar putea fi îneţelese. „Avem în vedere şi excepţiile, când unii elevi cu posibilităţi sau talente suportă sau pretind astfel de tratamente individualizate înafara şcolii, în familie, la nivelul unor structuri educaţionale formal (sau mai puţin formal) instituite. Un viitor pianist, matematician, sportiv etc. ar avea nevoie de ceva sprijin de acest tip, dar a obliga o bună parte a elevilor, cel puţin în anumite momente (trecerea de la un ciclu şcolar la altul), să suporte un astfel de calvar, este una dintre cele mai mari perversităţi ale învăţământului românesc”, explică acesta.

Piaţa meditaţiilor în prezent

În prezent, părinţii care caută profesori pentru copiii lor au diverse variante de selecţie şi pot alege cadrul didactic în funcţie de propriile dorinţe. Există site-uri dedicate meditaţiilor particulare, precum anunturi-meditatii.ro, care este precum un catalog complet al cadrelor didactice. Părinţii găsesc pe acest site toate informaţiile necesare: preţul şi durata şedinţei, materie, clasă, locaţie, experienţa profesorului şi nivelul de studiu al profesorului.

Preţul unei meditaţii porneşte de la 50 de lei, adesea în cazul meditatorilor studenţi, şi ajunge chiar şi la 200, în funcţie de disciplină şi nivelul de pregătire al profesorului. De exemplu, două ore de meditaţie la Limb şi Literatura Română pot costa fie 70 de lei, fie 150 de lei, iar tariful pentru două de Matematică porneşte de la 60 de lei şi poate ajunge chiar şi la 120 de lei. Pentru materiile care nu sunt principale, precum Istoria, Geografia şi Psihologia, preţul depăşeşte aici rareori 60 de lei.

Există un grup dedicat anunţurilor cu privire la pregătirile particulare şi pe Facebook, intitulat: Meditaţii/Pregatire Iasi. Pe acest grup sunt postate anunţuri atât de către cadre didactice, cât şi de foşti sau actuali studenţi. În prezent, mulţi apelează chiar şi la formatul online pentru meditaţii.