„Filiera aurului”: Patroni de magazine de lux prinşi într-un dosar cu prejudiciu de 3 milioane de euro

"Filiera aurului" se îndreaptă spre primul termen de judecată în faţa Tribunalului. Trimis în instanţă de procurorii DIICOT încă din 2019, dosarul în care printre acuzaţi se numără soţul unei judecătoare din Alba, patronii unor magazine de lux, alături de fratele luptătorului Cătălin Moroşan sau de numeroşi romi din Grajduri şi Zanea, nu a depăşit încă stadiile premergătoare judecăţii propriu-zise. Ultimul pas a fost făcut însă marţi.

În dosarul "Filiera aurului“, DIICOT Iaşi a trimis în judecată 25 de persoane fizice şi 6 firme, acuzate de constituirea unei grupări infracţionale specializate în evaziune fiscală. Gruparea ar fi fost iniţiată în 2013 de Cornel Marcu, un om de afaceri din Alba Iulia, soţul unei judecătoare. La baza piramidei grupului se aflau oameni de afaceri din Grajduri şi Lunca Cetăţuii, al căror rol era de a furniza facturi false care să ateste vânzarea unor cantităţi importante de aur. Metalul preţios cumpărat în fals era vândut ulterior în Italia sau Germania, tranzacţiile intracomunitare având ca urmare diminuarea bazei impozabile de calcul a TVA şi a impozitului pe profit, ca şi solicitarea rambursării de TVA. Din reţea făceau parte, conform procurorilor, şi fondatorii brandului Cellini şi patroni ai unor magazine de lux din Bucureşti, Roberto Alessandro Salvatore Amato şi Marian Mihart. Pentru aceştia din urmă ar fi lucrat şi Claudiu Moroşan, care le-ar fi pus la dispoziţie prin firma sa Gold Brut International SRL 24 de facturi false, în valoare de aproximativ 4 milioane lei, care atestau tranzacţii nereale cu fragmente de aur. Prejudiciul total adus bugetului de stat a fost estimat de procurorii DIICOT la 15 milioane lei.

După ce rechizitoriul a fost trimis în instanţă, dosarul a rămas în camera preliminară a Tribunalului timp de peste un an şi jumătate, interval în care au avut loc 24 de termene de judecare a diverselor contestaţii depuse. De exemplu, a fost contestată competenţa teritorială a Tribunalului ieşean, a organelor de urmărire penală, procesul-verbal de sesizare din oficiu a procurorilor, un raport grafologic din dosar, aprobarea dată de judecători pentru efectuarea unor percheziţii sau chiar urmărirea penală în ansamblul ei. În cele din urmă, în iunie anul trecut, Tribunalul a apreciat că rechizitoriul fusese neregulamentar întocmit, nefiind posibilă stabilirea exactă a obiectului şi limitelor judecăţii. Ca urmare, s-a dispus restituirea dosarului către DIICOT, pentru refacerea actului de sesizare a instanţei. A fost rândul procurorilor să înainteze o contestaţie, care a ajuns în faţa Curţii de Apel în septembrie anul trecut. După încă 14 termene de judecată, magistraţii acestei instanţe au considerat că, dimpotrivă, rechizitoriul a fost corect întocmit, iar judecarea cauzei poate, în sfârşit, să înceapă. Tribunalul urmează să stabilească primul termen al procesului propriu-zis.