Un cunoscut monument istoric ieşean, furat la bucăţică. „E argilă, nu mortar. Nu am altă soluţie, altfel se prăbuşeşte”

„Am dat-o (în 2007, n.r.) cu 40 de salariaţi, cu câteva mii de tone de cărbune, cu argilă pe doi ani de zile, şi am luat-o înapoi (în 2013, când a fost anulată vânzarea, n.r.) aşa cum o vedeţi”, ne-a spus Vasile Ilegitim, administratorul firmei care are în patrimoniu fabrica din Lunca Cetăţuii. Phoenix Trend SRL este firma lui, care rezistă încă din 2012, de când Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a cerut falimentul societăţii. În schimb, cel care furat a tot din fabrică în 2008-2012 a scăpat nepedepsit.

„Nu am altă soluţie acum, decât să obţin fonduri de undeva, pentru că fabrica nu se prăbuşeşte. Zidurile de rezistenţă sunt legate cu argilă, nu cu mortar”, ne-a spus proprietarul construcţiei monument istoric. El a adăugat că ceea ce a dispărut sau se năruie sunt părţi construite ulterior.

CITIȚI ȘI: FOTO: Urmele hâde ale istoriei la Iași. Ce s-a ales de fabricile naţionalizate?

Fabrica apare pe unele pagini de tranzacţii imobiliare, scoasă la mezat pentru o sumă consistentă: 3,28 milioane de euro cu tot cu terenul în suprafaţă de 7,6 hectare. Anunţul pare să fie unul vechi, pentru că numărul de telefon indicat al agentului imobiliar sună la o pensiune din Delta Dunării.

Totuşi, lichidatorul firmei încearcă să vândă sediul firmei Phoenix, de pe strada Aurel Vlaicu nr. 87 – care de asemenea a fost cândva o fabrică de cărămizi. Spre deosebire de edificiul industrial de la Lunca Cetăţuii, fabrica din Tătăraşi a fost o investiţie privată până la naţionalizarea ei în anii ’40 de statul român. Urmaşii proprietarilor jefuiţi atunci se judecă şi astăzi pentru retrocedarea clădirii şi a terenului. Şi acestea au fost scoase la vânzare, ultima dată la începutul acestui an, pentru 8,4 milioane de euro. Anunţul precizează că fosta fabrică este revendicată şi că litigiul urmează să fie soluţionat în instanţă.

S-a furat tot. Şi tot mai e de furat

Cât priveşte sora ei de la Lunca Cetăţuii, aceasta a fost întotdeauna de stat – până în 1990. Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea la ideea directorului de atunci al Căilor Ferate Române, fabrica a produs cărămizi pentru gările din partea de est a regatului, precum cele de pe liniile Vaslui-Iaşi, Iaşi-Dorohoi, Bucureşti-Constanţa, din Râmnicu Sărat şi din Suceava-Burdujeni.

Vasile Ilegitim ne-a mai spus că plăteşte în continuare patru oameni ca să păzească edificiul, deşi acesta are un viitor incert şi se dezmembrează pe zi ce trece. Gardul împrejmuitor a dispărut de mult, puţine geamuri la ferestre mai sunt întregi, pereţii se împuţinează cărămidă cu cărămidă, intrările nu mai au uşi, iar deasupra lor sunt lipite indicatoare de avertizare că e „Pericol de prăbuşire”.

Cu toate acestea, fosta fabrică se încăpăţânează să rămână în picioare, între cele două coşuri de fum care şi ele încă domină zona. Orologiul Paul Garnier de pe faţada clădirii indică doar că timpul s-a oprit. Acele care indicau de multă vreme doar ora 9:20 au obosit de atâta stat şi au căzut sub cadrane.

La nicio sută de metri peste calea ferată se află una dintre gările construite cu cărămidă de Ciurea. Şi aceasta monument istoric, la fel ca alte nouă gări risipite prin judeţ. Şi tot abandonată, la fel ca fabrica de unde au venit acum 130 de ani cărămizile care o îmbracă.

Ce rămâne

În Iaşi mai sunt doar două monumente industriale: Fabrica de Ţigarete, fosta Manufactură de Tutun, falimentată cu succes din interior în anii ’90 şi ajutată să devină o ruină – astăzi, simbol al oraşului, şi fostul sediu al Societăţii Anonime Moldova – întreprinderea de tricotaje din a doua jumătate a secolului trecut. Clădirea monument istoric este singura din patrimoniul industrial ieşean care a fost restaurată, fiind astăzi o prezenţă inedită între blocurile vechi şi noi din Păcurari. 

Imagini cu ce a mai rămas din fabrica de cărămidă, vedeți AICI