Vipera nikolskii, văzută în pădurea Bârnova din Iași. Explicațiile unui specialist în herpetologie

Viperele negre din specia nikolskii sunt văzute foarte rar, fiind considerate șerpi timizi, care se retrag imediat la adăpost. De aceea, așa cum a explicat drd. Paul Cristian Dincă, specializat în herpetologie și administrator în cadrul Stațiunii de Cercetare Agigea, întâlnirea cu un astfel de animal îi poate speria pe unii, deși nu ar trebui.

,,Vipera aceasta face parte dintr-o specie destul de cunoscută de specialiști, noi spre exemplu, în laboratorul de herpetologie de la Facultatea de Biologie le studiem de peste 15 ani, fiind populație însemnată, dar să zicem relativ puțin cunoscută de către oameni prin prisma faptului că încearcă de obicei să se ascundă foarte mult. Nu e niciun pericol la mijloc, pentru cei care nu au luat contact deloc cu ele poate fi un pic înfricoșător, dar un om educat este de fapt un om lipsit de probleme în natură”, a declarat acesta.

Particularitățile viperei

Vipera nikolskii este un șarpe care se face remarcat prin culorile diferite pe care le are. Exemplarele ajunse la maturitate sunt complet negre, iar juvenilii sunt gri-albăstrui sau maronii cu model pe spate. În partea de est a țării, există și exemplare negre, dar și exemplare gri, gri-albăstrui sau cărămizii.

,,La noi în țară există 3 tipuri de vipere, fiecare cu două subspecii. În Banat există vipera cu corn, care e cea mai mare din țară și să zicem, cea mai periculoasă din prisma dimensiunii pe care o atinge. Apoi, în toți Carpații și zona colinară, însemnând aici Carpați, Subcarpați, pădurile astea cum e Bârnova sau de prin Botoșani… este vipera comună care e întâlnită foarte frecvent, în special de cei care fac drumeții. La Bârnova este această subspecie care se numește vipera lui Nikolski. Este deosebită prin culorile pe care le are.  A treia specie de la noi din țară este vipera de stepă, care e întâlnită în câteva locuri din Cluj, și vipera de stepă moldavă, care este întâlnită în câteva locuri de lângă Iași, lângă Metro, dar și în Delta Dunării”, a adăugat specialistul.

Exemplarele adulte au o lungime de maximum 80 cm și se hrănesc cu mamifere mici, păsări, reptile și amfibieni.

,,Legat de gradul de periculozitate, la noi în țară nu există o problemă atât de mare pentru că indivizii sunt relativ mici. Cele mai mari ajung la 80 de cm. Sunt micuțe, au o cantitate mică de venin. Marea majoritate sunt specii neveninoase. Ca la orice înțepătură, apar probleme când persoanele sunt alergice”, a subliniat biologul.

Vipera nikolskii poate fi întâlnită cel mai des primăvara, atunci când iese de la hibernat și este în faza de reproducere, sau toamna, când temperaturile încep să scadă.

,,Sunt mai greu de întâlnit chiar și pentru specialiști, cei care le monitorizează constant, tocmai pentru că încearcă să stea ascunse cât de mult posibil. Cel mai ușor de văzut de ochiul neformat primăvara, habitatul are mai puțină vegetație, și în perioada asta are loc reproducerea. Masculii devin ceva mai mobili. Își caută teritoriile de împerechere. Doar pentru că în ultimii 10 ani a început să apară și la noi curentul ăsta de ieșit în natură, mai realist, asta nu înseamnă că erau vipere mai puține înainte. Acum doar sunt mai multe șanse să le vezi”, a transmis Paul Cristian Dincă.

Teribilismul persoanei mușcate, adevărata problemă

Colegii de laborator ai lui Paul Cristian Dincă  au făcut o analiză în urmă cu câțiva ani privind moartea clinică din spitalele din Moldova, cauzată de mușcături de viperă. Astfel, așa cum a precizat acesta, s-a constatat că 90% din mușcăturile documentate au ca fundament teribilismul persoanei care a fost mușcate.

VEZI IMAGINI CU VIPERA ÎN PĂDUREA BÂRNOVA AICI

,,Au fost capturate de oameni care nu înțeleg că natura nu trebuie deranjată, și atunci aceștia au ajuns la spital. Majoritatea nu au avut probleme foarte mari sau reacții severe. La capitolul mortalitate, nu cunosc să existe cazuri în istoria modernă a țării la oameni sănătoși, doar la oameni cu hipertensiuni, probleme renale, cronice, etc. Deci sunt niște animale de fapt și de drept prost înțelese, care reprezintă o verigă foarte importantă în lanțul trofic, sunt niște animale sperioase pentru că sunt prădate de absolut orice. De la păsări de pradă până la alți șerpi. Sunt atât de prost înțelese aceste animale și omorâte de zeci de ani, încât pe noi ne doare sufletul și dorim să educăm cetățenii în acest sens”, a menționat specialistul.

Cum ne comportăm dacă suntem mușcați de o viperă

În ceea ce privește intervențiile noastre în situațiile în care suntem mușcați de o viperă nikolskii,  se pare că primul pas, și cel mai important, ar fi să nu mai luăm în calcul miturile.

,,Sunt foarte multe mituri legate de ce facem dacă suntem mușcați. Aplicarea garoului este exclusă, trebuie să înțelegem că veninul nu este atât de puternic încât să apară o reacție sistemică în organism, doar la persoanele alergice poate fi vorba. Apoi, într-o bună proporție, mușcăturile sunt uscate, mușcă doar defensiv ca să se apere. Veninul este greu de produs la un animal care are un metabolism atât de lent. Din punct de vedere evolutiv, veninul a apărut ca un răspuns pentru a asigura hrană.

Dacă mușcătura începe să usture, nu se recomandă niciodată tăieturi ori alte nebunii. Dacă suntem într-o zonă în care nu avem acces la asistență medicală, mă refere aici în zona montană, nu se pune problema lângă Iași, se recomandă o fașă elastică undeva înapoia mușcăturii. Dacă suntem mușcați de antebraț se recomandă o fașă aplicată mai sus, pe braț. Nu atât de strâns încât să oprească complet circulația sangvină, ci mai degrabă să reducă fluxul de așa manieră încât să-i dea răgaz organismului, și în special rinichilor să proceseze substanța”, a spus biologul.

„Nu recomandăm ser antiviperin pentru orice tip de mușcătură”

Mai mult, persoana mușcată trebuie să stea liniștită cât mai mult posibil, să se hidrateze,  respectiv să se prezinte la o unitate medicală. Sunt și situații în care intervenția trebuie să se facă de urgență.

,,Noi de obicei nu recomandăm neapărat ser antiviperin pentru orice tip de mușcătură, decât acolo unde chiar este cazul, reacții mai puternice, pentru că acest ser poate avea la rândul său un efect alergen. Poți face un șoc anafilactic de la ser de fapt. Dacă edemul e doar local recomandăm hidratare continuă, o perfuzie cu ser fiziologic. Reacții pe termen lung pot apărea la viperele cu corn din Banat, cele foarte mari”, a conchis acesta.