Regiunea depresivă

Am analizat datele statistice date publicităţii privind investiţiile realizate în judeţul Iaşi în perioada 2003-2011. Concluzia este că ele sunt sărace, chiar dacă se observă o creştere până în 2008, moment de fractură după care cifrele scad. Mai precis, pe total avem o creştere a investiţiilor brute de la 748 milioane lei în 2003 la 2,88 miliarde lei, creştere de aproape trei ori în nouă ani. Sigur, dacă ponderăm cu rata inflaţiei din toată această perioadă, creşterea reală e mai mică, adică aproximativ o dublare.

Principalele domenii în care s-au înregistrat investiţii cât de cât mai răsărite sunt: industria prelucrătoare, construcţiile, comerţul şi tranzacţiile imobiliare, cu precizarea că ultimele două regresează după 2008, cel mai mult scăzând investiţiile în comerţ, de aproape trei ori, după creşteri spectaculoase înregistrate până în 2007-2008. Foarte slab stăm la investiţiile în învăţământ, mai ales în cel privat (2 mil. lei în 2011), sănătate şi asistenţă socială, mai ales în cele organizate ca societăţi comerciale (27 mil. lei în 2011), servicii în general, şi destul de prost în transporturi, informaţi şi comunicaţii, utilităţi şi energie.

Peisajul investiţional al judeţului Iaşi străluceşte prin lipsa de investiţii în domeniile „noii economii”, de excelenţă tehnologică şi cu valoare ridicată mare, cum ar fi domeniile IT, audio-vizual, telecomunicaţii, biotehnologii ş.a. Nu întâmplător ne pleacă specialiştii şi forţa de muncă în general, mai ales cea cu un grad de calificare peste medie. De asemenea, sunt foarte subţiri investiţiile străine, ceea ce demonstrează lipsa unei politici coerente şi consecvente de atragere a lor, din partea Camerei de Comerţ, a Administraţiei etc. Nu ne preocupăm să înfăţişăm elemente de atractivitate pentru capitaluri investiţionale, cum ar fi: scutiri sau reduceri de sarcini fiscale, chirii privilegiate la spaţii şi terenuri, reducerea birocraţiei, a corupţiei, asocieri diverse ş.a.

Iaşul nu mai e un reper important pe harta marilor fluxuri financiare, comerciale, investiţionale etc. Nu avem pieţe funcţionale, instituţii publice performante şi nici o societate civilă prea dezvoltată. Iaşul a devenit marginal. Autorităţile se ocupă foarte puţin de baza economică şi socială a oraşului şi a zonei, fără de care nu poate înflori nici cultura, nici sportul, nu pot creşte veniturile, consumul şi se intră într-un veritabil cerc vicios. Astfel, oportunităţile de afaceri diminuează, evenimentele substanţiale ne ocolesc şi, încet-încet, devenim un loc unde nu se mai întâmplă aproape nimic şi care se hrăneşte din amintiri, nostalgii şi resentimente.

Viitorul se vede sumbru. Nu în ultimul rând, exemplul dat fraţilor noştri de peste Prut, care ne privesc cu speranţă, este dezamăgitor. Investiţiile, indiferent de sursa capitalului reprezintă principalul vehicul al creşterii economice şi de creare de locuri de muncă, cu un efect multiplicator în întreaga economie şi societate locală. Consumul a scăzut şi el în mod logic, economia de credit s-a redus substanţial, cu exporturile nu ne putem lăuda şi atunci nu văd pe ce ne putem baza pentru a articula dezvoltarea de mâine. O vreme ne-am vândut casele moştenite de la Ceauşescu unii altora şi am zis că avem activitate economică. În acest timp, capacităţile industriale se distrugeau. Spuneam că suntem un oraş al serviciilor. Dar investiţiile realizate în IT, hoteluri şi restaurante, învăţământ şi sănătate, cercetare ş.a ne contrazic.

S-au pierdut vreo 20 de ani, timp în care am rămas mult în urma altor oraşe de aceeaşi talie din ţară. Strategii, din câte ştiu, sunt, dar nimeni nu le pune în practică, sau o face într-un mod contraproductiv. Judecând după cum arată oraşul te-ai aştepta să apară valori mai mari la investiţiile în infrastructură, în producerea şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă, salubritate, gestionarea deşeurilor, mobilier urban etc., dar nu, valoarea cumulată a investiţiilor în aceste domenii fiind situată între 164 de milioane lei în 2008 şi 1030 milioane lei în 2011. Se aşteaptă luna viitoare datele pentru 2012.

În privinţa investiţiilor nete, datele prezintă o situaţie şi mai precară, ele urcând de la 748 milioane lei în 2003 la 1,7 miliarde lei în 2011, ceea ce indică un coeficient redus de înnoire a capitalului în toate domeniile. Se disting, într-un sens sau altul, aceleaşi sectoare şi aceleaşi tendinţe. Lipsesc cu desăvârşire investiţiile inteligente, creative, deşi am avea specialişti, banii europeni sunt orientaţi prea puţin spre investiţii, disparităţile dintre urban şi rural sunt mai mari ca oriunde, consumul scade şi el, spiritul antreprenorial este printre cele mai scăzute din ţară, specialiştii pleacă în număr mare şi în loc să devenim o „regiune inteligentă”, cum visam cândva, vom ajunge foarte curând una „depresivă”.