Caută 
3 MIN
Sarbatorile de iarna sint pentru fiecare dintre noi prilej de
bucurie si reuniune familiala. Craciunul este sarbatoarea care
aduna familiile la un loc si fiecare imparte cadouri celor dragi.
Ei, insa, trebuie sa petreaca singuri, departe de familii.
Cadourile si le fac unul altuia. De distrat, tot intre ei se
distreaza. Sint o mare familie, de peste 400 de persoane. Viata
lor se desfasoara de ani intregi in acest spatiu si isi cunosc
toti fiecare bucurie si necaz. Asistatii din Centrul de
Recuperare si Reabilitare Neuropsihiatrica (CNRR) din Gisteni
sint acum, in Ajun de Craciun, in pregatiri. Intr-o forfota pe
care ti-e imposibil s-o urmaresti, daramite s-o descrii.
Mos Craciun va veni si la ei, la Gisteni. Asistatii il asteapta cu
nerabdare. Mai toti inca mai cred in existenta Mosului, adus in
sanie trasa de reni, de la Pol. Adunarea generala se da cu o luna
inainte. Fiecare contribuie cu cite ceva. „Toata suflarea e
implicata, de la asistati la salariati. In fiecare sectie se
impodobeste bradul, iar pavilionul este ornat de asistati, care au
libertatea sa dea friu imaginatiei”, ne-a spus Ovidiu Necula,
directorul caminului de la Gisteni. Mosul va lasa cadourile sub un
brad mare, dar nu va ocoli nici cei 12 brazi din centru. Asistatii
picteaza oranamentele. In jurul unei mese sint adunati numai
barbati. Sint, aparent, oameni zdraveni. „O pictam pe Craciunita
dezbracata. E frumoasa, dom’ director?!”, cer ei parerea
directorului Necula. In realitate, insa, nu e vorba despre nuduri.
Pictasera barba mosului. In alte sali, o parte dintre asistati repeta
colinde si uraturi. Vreo 15 oameni repeta cintecul Jianului, iar
dirijorul e un angajat al centrului. Toti au in mini bite zdravene de
lemn si le izbesc sacadat de podea, in ritmul cintecului. Ma
linistesc abia cind cineva imi spune la ureche ca sint oameni
pasnici, care ar putea fi oricind reintegrati in familiile care i-au
abandonat aici.
Dupa repetitie, incepe „atacul” asupra satului, unde gospodarii ii
primesc an de an cu usile deschise pe oamenii cu minti ratacite de
la Gisteni. Cei mai multi se reintorc acolo unde au fost bine primiti.
Unii au facut din urat o afacere si merg cu tot ce se poate. Dupa o
zi istovitoare de colindat, toti se intorc la camin, unde il asteapta
pe Mos Craciun. Au emotii ca niste copii. Primirea Mosului e cel
mai important moment din an. Pe la noua si ceva seara, un glas
gituit de emotii striga: „Vineeeee! A venit cu caruta!”. Mosul
poposeste in sala de mese cu toate darurile, pe care le aseaza in
jurul bradului mare. Oamenii se aduna in jurul lui si asteapta sa le
vina rindul la cadou. Fiecare are cite un cintecel sau o poezie
pregatita din vreme. Fiecare se lauda apoi colegului cu ce a primit.
Intre timp, se astern mesele cu bucate traditionale: sarmalute,
caltabosi, friptura de porc, cirnati, racitura, salata boeuf, ciorba de
burta si prajituri. Bucuria cea mai mare este, insa, berea. Toti se
bucura ca li se permite sa bea o gura de sarbatori. Berea e, insa,
fara alcool. Dupa masa, se incinge muzica si dansul.
Si, daca la Craciun bucuria inseamna daruri, la cumpana dintre ani
e distractia maxima. Petrecerea este comuna, la club si in sala de
mese, dar fiecare asistat, in functie de preferinte, poate organiza
propria petrecere, in camera. Asta, pina la orele 22.00, cind
incepe balul. Totul demareaza cu masa festiva, unde se serveste
mincare traditionala rom?neasca si friptura de curcan. Pentru
organizarea sarbatorilor de iarna, la caminul din Gisteni s-au
cheltuit 100 de milioane de lei. In sala mare a caminului, Stefan
Coculea si-a luat orga in primire. Se pregateste, fiindca va asigura
muzica pina la zi. Cererile asistatilor sint din toate genurile
muzicale. „Populara” este cea mai solicitata, iar sala va dudui sub
pasii oamenilor pe care unii dintre noi ii catalogheaza fara mila ca
fiind „nebuni”. Totul se termina la ziua, cind muzicantii dau semne
de oboseala si cind cei 400 de oameni se intorc la cotidianul lor,
strain de familie. (Claudiu TANASESCU)
