Culturi agricole profitabile

De la an la an, suprafetele agricole ramase nelucrate sint din ce in ce mai mari. Taranii renunta sa mai lucreze pamintul dupa ce ani intregi culturile insamintate de ei le-au adus numai pierderi. Costurile totale ale lucrarilor agricole, incepind de la arat, discuit, semanat, prasit si pina la recoltat, s-au ridicat cu mult peste valoarea efectiva a productiei realizate.
Din calcule matematice rezulta ca sfecla de zahar este cea mai rentabila cultura pe care taranii botosaneni o pot infiinta. La sfirsitul unui an agricol, un cultivator de sfecla de zahar ar putea obtine un profit dublu fata de totalul cheltuielilor din cursul anului. Aratul unui hectar de teren agricol costa in medie 800.000 de lei, la care se adauga alte 800.000 de lei pentru lucrarile de discuit si semanat. Semintele de sfecla de zahar costa 60.000 de lei kilogramul. Pentru un hectar este nevoie de patru kilograme de seminte, ceea ce inseamna ca totalul cheltuielilor cu semintele se ridica la 240.000 de lei. Urmeaza apoi lucrarile de prasit si de rarit, care se executa manual. In cazul in care agricultorul trebuie sa plateasca pe altcineva la prasitul unui hectar de sfecla el ar trebui sa mai scoata din buzunar cel putin 1,5 milioane de lei. Daca vrea sa fertilizeze cultura el ar trebui sa plateasca ingrasamintele cu inca 1,5 milioane de lei, adica 5.000 de lei pentru fiecare din cele 300 de kilograme de ingrasamint necesar. Urmeaza apoi recoltatul, care costa aproape un milion si transportul la baza de receptie, care si el costa aproximativ 500.000 de lei, in conditiile in care agricultorul nu dispune de cal si caruta proprii. Astfel, toate lucrarile agricole pentru un hectar de sfecla de zahar se ridica la 7-8 milioane de lei. Teoretic, daca saminta folosita este certificata, de pe un hectar de teren ar trebui sa se recolteze cel putin 25-30 de tone de sfecla de zahar. In schimbul unei tone, Siretul Bucecea acorda 50 de kilograme de zahar (plus borhotul folosit ca nutret pentru animale). La 30 de tone de sfecla livrata, producatorul ar trebui sa primeasca 1.500 de kilograme de zahar care, la un pret de piata de 12.000 lei/kg, ar insemna 18 milioane de lei, adica un profit cert de 10 milioane de lei. Profitul ar putea creste daca taranul executa el insusi lucrarile de prasit manuale sau daca foloseste propriile utilaje agricole. Aceste calcule sint valabile in conditiile in care conditiile meteorologice de pe parcursul unui an sint normale, fara seceta, grindina sau inundatii puternice. La efectuarea acestui calcul nu a fost luata in calcul subventia de un milion de lei acordata de Guvern, ci doar subventia de 50% acordata de stat pentru fiecare kilogram de saminta.
A doua cultura, la fel de rentabila ca cea de sfecla de zahar, este cea de floarea-soarelui. Costurile de insamintare pentru un hectar se ridica la 7 milioane de lei, iar recolta ar putea fi, tot daca saminta folosita a fost certificata, de aproape 2 tone la hectar. Cum pretul unui kilogram de seminte de floarea-soarelui este de 6.000 de lei, in urma recoltarii se pot cistiga aproape 12 milioane de lei. "Floarea-soarelui este cautata pe piata, iar fabricile de ulei achita pe loc produsul cumparat si oamenii nu trebuie sa stea cu recolta in pod asa cum se intimpla cu griul sau cu porumbul", explica fostul director al Directiei Agricole, Constantin Ilisescu, in prezent director al compartimentului vegetal din cadrul aceleeasi institutii.
Porumbul, numita "cultura saracului", are o intindere foarte mare la Botosani, insa din cauza tehnologiei foarte proaste de insamintare (folosirea de seminte netratate), recoltele sint slabe. Mai mult, toamna, cererea pe piata este mult mai mica decit oferta, iar pretul unui kilogram de porumb este net mai mic fata de valoarea lui reala. Pentru a putea valorifica porumbul la un pret superior taranul ar trebui sa stea cu el in pod citeva luni. Acelasi lucru se intimpla si cu griul care, desi are cautare, pretul oferit de cumparatori este foarte mic, din cauza ofertei foarte mari de dupa recoltat.
Pina in 1990, un interes deosebit era acordat plantelor medicinale. In anii ’80 din suprafata agricola arabila a judetului de peste 350.000 de hectare, peste 10.000 de hectare erau insamintate cu mac, valeriana, coleandru, chimion sau mustar. Produsele erau exportate prin intermediul Plafarului. "Exporturile de plante medicinale aduceau in Botosani mai multe venituri decit toata industria botosaneana la un loc", afirma directorul Directiei Agricole. In acest an au fost insamintate cu plante medicianale doar 35 de hectare, din care 30 cu mustar. Desi aceste plante ar avea si astazi cautare, valorificarea lor este ingreunata de lipsa unor cereri concrete de pe piata externa sau a unor intermediari seriosi. Potrivit statisticilor, pina acum cea mai mare parte, aproape 50%, din suprafata arabila a judetului a fost sau este in curs de insamintare cu porumb. A doua cultura ca popularitate in rindul botosanenilor este griul, insamintat pe 38.000 de hectare, si floarea soarelui, pe aproape 20.000 de hectare. (Cristian LUPASCU)