Cum am cistigat primul milion

Celebrul miliardar Aristotel Onasis, intrebat de un reporter cum a facut avere a raspuns: "Sa nu ma intrebati cum am facut primul milion. In rest, va spun totul". Am pus si noi aceeasi intrebare unora dintre cei mai bogati oameni din oras. Masini scumpe, concedii sau excursii in strainatate, bani, afaceri, apartamente ori case luxoase, reprezinta idealuri intangibile pentru marea parte a botosanenilor. Exista persoane care le au pe toate, fapt ce stirneste un val de invidii, lucru firesc totusi daca se tine cont de saracia predominanta in zona. Putini stiu insa ca toate aceste averi s-au realizat de cele mai multe ori prin munca, nopti nedormite si riscuri. O ruleta a inavutirii a functionat in primii ani de economie de piata, ruleta la care s-au facut averi ori s-au pierdut bani. Ne oprim acum asupra celor care au reusit in afaceri, si care astazi reusesc sa asigure locuri de munca pentru citeva mii de oameni.
Patronul Avis a inceput cu 3 milioane de lei luate de la banca
Tot botosaneanul stie ca grupul de firme Avis este patronat de omul de afaceri Valerian Lungu. Prosperitatea nu l-a ocolit, dovezi fiind destule. Ceea ce nu stiu multi este cum a reusit Valerian Lungu sa cistige primii sai bani. "Am inceput in 1991 cu un credit de 3 milioane de lei de la Banca Agricola. Cu banii acestia am luat in locatie de gestiune magazinele SC Avicola. Primul profit obtinut a fost de 300.000 de lei, bani care am cautat sa-i reinvestesc. Nu dormeam noptile de grija. Sa mearga afacerea, sa platesc ratele la banca" spune omul de afaceri. Banii obtinuti din afacerea cu magazine i-a investit intr-un abator. Cu timpul, la afacere s-au alaturat si fiica lui, sotul acesteia, si fiul, Tiberiu Lungu, in acest moment om de afaceri la fel de cunoscut ca tatal sau. Primul profit nu i-a adus lui Valerian Lungu prea marea bucurie. Sigur, era fericit ca l-a obtinut, dar adevaratele griji au inceput sa apara atunci cind a trebuit sa investeasca din nou. A facut abatorul, dupa care a reinvestit profitul construindu-si statia de imbuteliere de gaz. "Numai aici am reinvestit de trei ori, tot schimbind echipamentele. Banii nu se duc niciodata pe distractii, se duc pe investitii". Intentioneaza acum sa mai deschida o asemenea statie de imbutelieri, in sudul tarii. Incet imperiul Avis, cladit prin munca, prin initiativa si risc a reusit sa inglobeze mai toate iazurile din judet, prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni de la SC Piscicola SA. "In total lucreaza la grupul de firme Avis 1.302 oameni", declara cu mindrie Valerian Lungu. Este si dreptul lui, pentru ca nu sint multi cei care prin afacerile care de desfasoara, prin ideile pe care le au si riscurile care si le-au asumat, au reusit sa dea de munca la atit de multe persoane. Cu o cifra de afaceri de citeva zeci de miliarde de lei, cu profituri mari, Valerian Lungu nu se gindeste la o stopare a investitiilor. In continuare este dispus oricind sa deschida afaceri noi, in domenii noi, pentru ca intr-adevar, in acesta lume a economiei de piata el traieste ca "pestele in apa".
Elsaco a pornit cu banii obtinuti din vinzarea unui program de calculator
SC Elsaco Electronic este una din societatile cele mai in voga din Botosani. De citiva ani, aceasta firma a cunoscut o expansiune puternica, bazata pe un sistem de munca occidental, in domeniul prestarilor de servicii. Contorizarea apei pentru consumatorii casnici si industriali, asamblari de calculatoare, reabilitari de retele termice, sint numai citeva din domeniile in care isi desfasoara activitatea. Initiativa i-a apartinut directorului general, actionar majoritar in prezent, Valeriu Iftime. In lumea afacerilor s-a lansat in 1992. "Am facut atunci un sistem de monitorizare la o retea termica pentru un director din Calarasi. Tremuram tot cind m-am dus la el. Ma mai intilnisem cu el doar o singura data. Cind a spus ca vrea sistemul nu mi-a venit sa cred. Imi tremurau miinile cind i-am dat proiectul si mi-a dat 1,5 milioane de lei. Erau bani pe vremea aceea, in 1992. Eu mai lucram inca la Renel. Directorul de atunci nu a vrut sa-mi dea concediu fara plata. I-am spus cinstit ca am o afacere si daca nu o sa mearga vreau sa ma intorc inapoi. Nu a vrut. Am riscat atunci totul".
Afacerea cu directorul din Calarasi a facut-o cu un calculator imprumutat, pe care a proiectat sistemul de monitorizare. Primul lucru care l-a facut cu banii a tras un chef la o cabana de la intrarea in Calarasi, iar cu restul si-a cumparat un calculator nou. "Firma Elsaco am pornit-o fara nici un ban. Am pus o casa capital social. Eram eu si Lucian Feodorov. Dupa aceea s-a infiintat Elsaco Electronic si el s-a retras din societate. Bineinteles, a luat banii corespunzatori pentru actiunile pe care le mai avea", spune Valeriu. El crede ca cea mai mare calitate care a avut-o atunci, in 1992, a fost curajul de a se risca. Practic a scos bani, peste un milion, vinzindu-si o idee. Bani a mai incercat sa scoata si altfel. A incercat si cu marfa la turci, dar nu s-a ales din aceasta afacere decit cu doua geci de blugi, pentru ca "erau la moda pe vremea acea". Cu timpul, la Elsaco Electronic, au mai devenit actionari citiva prieteni. Acum sint patru, Valeriu cu 40% din totalul actiunilor, si alti trei actionari cu cite 20%. Fiecare dintre acestia conduce cite un compartiment al firmei, iar dovada ca aceasta functioneaza perfect este locul trei obtinut de Elsaco in topul firmelor din Botosani. Afacerile se bazeaza foarte mult pe importuri, din Franta sau din Taiwan, iar angajati au fost doar cei mai buni meseriasi, numai sefi de promotie la diverse facultati sau persoane cu vechime foarte mare. "S-au intimplat cazuri in care am plecat toti actionarii si am lasat doar angajatii la firma. Functioneaza perfect, fiindca fiecare stie clar ce are de facut, iar angajatii sint motivati suficient de bine material pentru a-si face treaba bine", povesteste Valeriu Iftime.
O afacere din nasturi
Un alt om de afaceri care "face cariera" in Botosani de ceva timp este Corneliu Popescu. Este patronul SC Chinel srl, societate care detine un atelier de croitorie in Sulita si a SC Traianus srl firma care detine un abator, restaurantul Perla si un magazin in Botosani. La baza este profesor de matematica, insa aceasta meserie nu l-a tinut prea mult timp legat de catedra. A profitat din plin de ceea ce devenise o traditie la el in familie: croitoria. "Eram inca profesor de matematica la Sulita cind am deschis atelierul de croitorie. Era in 1993. Masinile de cusut le-am cumparat treptat, din salariu, inca din 1990. La atelier lucrau cinci oameni, printre care fratele si cumnatul meu. Prima comanda a fost de la Agromec Albesti pentru 320 de salopete. Atunci am cistigat primii bani, primul milion", afirma Corneliu Popescu. Banii nu au tinut prea mult, pentru ca de trei sferturi din ei, intreprinzatorul a cumparat nasturi. "Cind a vazut nevasta mea ca am descarcat doua masini pline cu nasturi, a ramas fara grai. Am facut o afacere buna, pentru ca parte din nasturi i-am vindut dupa citeva luni si mi-am scos banii si profit", spune Popescu. A cumparat atunci 680.000 de nasturi. Are si acum din ei, si probabil va mai avea inca 20 de ani. Nasturii au fost cumparati cu 65 de bani bucata si o parte din ei au fost vinduti dupa citeva luni cu 12 lei bucata. Profitul a fost pe masura. "Mi-am pus numele la societate Chinel, poate putin mai hazliu pentru ca pe vremea cind eram mic nu puteam pronunta cum trebuie Cornel. Spuneam Chinel. Mi-a purtat noroc aceasta denumire", spune el.
Atelierul de croitorie mai functioneaza si acum, a onorat multe comenzi, care din 1993 au inceput sa fie din ce in ce mai mari. A cusut salopete pentru societati mari din Botosani cum ar fi Madexin sau Electrocontact, insa marea lovitura a fost data cu pelerine pentru ploaie confectionate pentru angajatii de la Regia Autonoma a Lignitului. Patronul SC Traianus declara: "Am participat la o licitatie pentru mantale de ploaie si salopete, la Motru. Toti care s-au prezentat au licitat numai pentru salopete, la niste preturi care nu-mi conveneau. Atunci m-am hotarit, si am fost singurul care a licitat pentru pelerine de ploaie si am cistigat la un pret foarte bun. Au fost comandate 7.000 de bucati, iar la fiecare pelerina am cistigat cam 22.000 de lei. Pe vremea aceea, in 1994, sa cistigi 140 de milioane era ceva". S-a extins, incercind sa-si desfasoare afacerile si in alte domenii. A cumparat cu ajutorul unui credit bancar afacerea Traianus inceputa de altcineva. A luat o afacere la cheie, afacere care avea un abator, un magazin si un restaurant. Toate merg bine acum. In magazin se desfac doar marfurile produse de abator, iar in restaurant, preturile sint tinute la un nivel minim tot din cauza ca exista abatorul propriu de unde face aprovizionarea. "Din primii bani nu am facut nici un chef, pentru ca nu obisnuiesc sa beau atunci cind sint prea fericit sau prea suparat. Chefurile le fac doar atunci cind nu am nici o grija", spune Corneliu Popescu.
Patronul de la Comlux a pornit cu stingul
Primul profit obtinut de omul de afaceri Romica Giocas, patronul de acum al lantului de magazine Comlux, a fost confiscat de Garda Financiara. "Erau 450.000 de lei, bani buni prin 1991", declara acesta. Imediat dupa ce a terminat facultatea si-a deschis impreuna cu niste colegi un atelier auto: "Service este cam pretentios sa spun ca era. Vulcanizam camere, faceam reparatii si vopseam masini. Garda a confiscat primii bani care i-am obtinut, pe drept pentru ca intr-adevar nu respectasem legea. Pe atunci era un act normativ care spunea ca nu ai voie sa emiti facturi in primele 15 zile de la infiintarea societatii. Eu nu am respectat-o si m-am fript". Asa a pornit Romica Giocas in afaceri, cu stingul, dar lucru acesta nu l-a impiedicat ca in scurt timp sa devina unul din oamenii bogati ai orasului. Primele profituri le-a scos de la atelier, pentru infiintarea caruia a trebuit sa apeleze la un credit bancar. La atelier muncea si el cot la cot cu toata lumea, dar numai dupa-amiaza, pentru ca mai avea si serviciu, la Renel. O buna bucata de timp a mers asa, dimineata la serviciu, seara la afacerea proprie. Banii i-a pus deoparte. Nu i-a investit, pur si simplu i-a pastrat. Cind nu s-a mai putut, din diverse motive, Romica Giocas a iesit din afacere: "A fost o masa in familie. Parintii mei aveau deja magazinul de la Romarta, iar fratele meu Dan avea o fabricuta de confectii pe strada Luna, pe linga caminele de nefamilisti. Atunci am discutat si am spus sa punem afacerile cap la cap, sa ramina totul in familie". In 1994 au cumparat un spatiu linga gara, au deschis un magazin Comlux si au continuat sa cumpere spatii pentru a se extinde. Romica Giocas este impotriva achizitionarii de spatii pentru cistiguri din chirii: "Daca iau un spatiu in el fac magazinul meu, imi aduc marfa proprie. Acum am mai multe si nu pot sa le aprovizionez pe toate, trebuie sa mai dau in chirie". Adevaratele afaceri, cu un grad mare de risc totusi, le-a facut Romica atunci cind impreuna cu fratele lui Cristian au bagat bani in actiunile Aurora. Aveau ordine de cumparare la toate agentiile mobiliare din Botosani. In doi ani, Romica Giocas a cumparat suficiente actiuni care sa-i permita sa forteze o divizare, in urma careia s-a ales cu o societate care are in patrimoniu foarte multe spatii comerciale. "Cele mai bune afaceri se fac totusi impreuna cu familia. Fara ei, nu stiu daca as fi reusit. Sigur ca pe viitor intentionez sa ma extind, dar inca nu sint hotarit cum", spune Romica Giocas.
Si mai toate cazurile de afaceri reusite din Botosani stau in sprijinul acestei afirmatii, pentru ca si Valerian Lungu, si Cornel Popescu, si multi alti oameni bogati din oras fac afaceri impreuna cu familiile. Un alt numitor comun, o vorba pe care toti cei prezentati in articol au folosit-o atunci cind au fost intrebati despre ce calitati trebuie sa aiba cineva care vrea sa reuseasca in afaceri este riscul. Insa un risc calculat, pentru ca dupa cum ati vazut nici unul din cei de mai sus nu s-a prea "aruncat cu capul inainte". (Ionut POCLID)