Directorul scolii din Leorda, hartuit de un militian

Cind, la inceputul anului 1990 Militia se transforma in Politie, poporul contribuabil la salariile angajatilor acestei institutii a statului astepta si o schimbare de comportament. Se vede insa treaba ca nu toti dintre ei citesc ziarele, ba chiar mai mult, unii n-au aflat nici pina in ziua de azi ca s-a schimbat modificarea si, prin urmare, trebuie sa se comporte mai altfel decit pe vremea cind numai ei erau in masura sa cintareasca dreptatea, sa taie si sa spinzure, dupa caz. Am facut aceasta precizare ca sa priceapa si plutonierul Frunzeti de la Politia comunei Leorda, fiindca ce comite el in ultima vreme numai in slujba cetateanului nu se poate incadra.
Zilele trecute ne-a vizitat la redactie invatatorul Viorel Buliga, directorul scolii generale din satul Costinesti, comuna Leorda, ca sa se plinga fiindca nu reuseste nici pina in ziua de azi sa beneficieze de prevederile legii 128 din 1997, privitoare la statutul personalului didactic. Mai clar spus, in calitate de cadru didactic cu activitate in mediul rural n-a beneficiat niciodata de prevederile articolului 49, care-i da dreptul la o indemnizatie de 5 pina la 80 la suta din salariul de baza, in functie de pozitia geografica, si nici de cele ale articolului 105, privitoare la decontarea cheltuielilor de transport in situatia in care nu are asigurata o locuinta in localitatea respectiva. Si astea nu din vina lui, ci din cauza birocratiei organelor locale, care nu vor sa priceapa ca sint in slujba cetateanului si nu viceversa.
Prin aprilie, anul acesta, i s-a aprobat directorului Buliga in sfirsit cererea pentru viza de flotant si, in baza ei, a si beneficiat vreme de doua luni de un spor la salariu de 350 de mii. Bucuria insa i-a fost de scurta durata, fiindca politistul Frunzeti, cu sector in satul Costinesti l-a si pus sub urmarire, ca pe un infractor periculos, care fraudeaza statul de sume importante. Urmarirea era vadit tendentioasa, cum reiese din spusele lui Viorel Buliga: "La scoala mea am avut repartizata o educatoare, care nu mi-a venit la slujba o luna intreaga. Eu i-am tinut locul, ca sa nu ramina copii fara stapin. Cind a venit, i-am taiat doua zile si pentru asta m-a amenintat ca mi-o face ea. Stiam ca are rude la Politie si ma astepat la repercusiuni. De atunci, intr-una sint chemat la Politie, amenintat cu puscaria si multe altele".
Viorel Buliga insa avea mama internata in spital si o vizita des dupa orele de program. In plus, era si student la filiala din Botosani a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" si trebuia sa se prezinte la cursuri. Vazind ca zilnic pleaca la Botosani, plutonierul Frunzeti nu scapa nici un moment fara sa-i spuna: "Unde pleci, daca ti-am pus viza la Leorda?" Pina intr-o zi, cind n-a mai putut rabda si i-a facut dosar, pe motiv ca ia banii statului pe degeaba. A gasit doi martori de profesie, a amenintat-o pe batrina Maria Pascal, la care sta in gazda si a fortat-o sa declare dupa cum dicta el si in final i-a iesit un dosar beton.
De atunci familia Buliga traieste intr-un stres continuu. "Rideau colegii de mine, rideau si copii pe care ii educ si parintii lor ca am facut nu stiu ce delapidari, ca-s dat in urmarire generala, ca un infractor. Nu-mi e de altceva, dar inchipuiti-va la ce umilinte sint supus in fata copiilor, care se intreaba ce fel de invatator avem noi? Un hot, un escroc. Si n-am luat decit 350 de mii intr-o singura luna, dreptul meu de care beneficiam inca din 1997".
Politistul Frunzeti insa nu se lasa, si-l cheama la post de cite ori are el chef, ca sa mai dea cite o declaratie. La ultima invitatie (nr 00705) pentru 7 august, Viorel Buliga nu s-a mai prezentat "de frica" si a venit sa se plinga redactiei noastre. "Am dat pina acum doua declaratii. Ce mai vrea omul asta de la mine? Nevasta mea si copilul stau cu frica acasa. La ultimele examene am luat numai note mici, fiindca n-am putut invata din cauza stresului. Simt ca nu mai suport", s-a plins el. "De cite ori l-am chemat la scola, ca-mi faceau satenii stricaciuni ori aruncau gunoaiele in curte scolii, niciodata nu mi-a rezolvat problema. Acum inca, se tine scai de coasta mea si nu inteleg ce motiv ar avea. Renunt si la sporul de tara si la salar daca vrea, numai sa ma lase in pace". Poate cu ocazia articolului de fata, plutonierul Frunzeti isi va vedea de infractorii sai, iar directorul scolii din Cistinesti va fi lasat sa-si faca meseria fara umilinte. (Florentin FLORESCU)