La Pomirla, saracia doarme in pat cu oamenii

Nici nu-i greu de ajuns pina la Pomirla. Iesi din Dorohoi, o faci la stinga si mai intrebi. "Mai e mult pina la Pomirla?", "Nu chiar- ti se raspunde. Vreo sapte kilometri daca o tineti tot inainte". Si masina inainteaza pe drumul de costise strajuit de pripoare si cimpuri nesfirsite, incarcate de miristi si de coceni. Si uite asa ajungi la Ibanesti. "Dar Pomirla, Pomirla pe unde-i?", mai intrebam o bunicuta cu un plasture pe ochiul sting, parca pus intentionat sa vada numai partea buna a lucrurilor. "Ehe, sa tot fie. Da’ mai bine va intoarceti pe unde ati venit si de la fintina o cotiti la dreapta". E clar: nu toti ce care te indruma iti vor binele, dar pina la urma am scos-o noi la capat.
De cite ori am tot scris despre Pomirla, am avut oarece retineri fiindca niciodata n-am stiut cum sa le zic localnicilor ca sa nu-i jignesc. Lucru care de altfel ni s-a mai intimplat si pe la Mitoc.
Comuna care a fost condusa patru ani de cel mai batrin primar din Romania
Comuna acesta insa merita cu prisosinta a fi consemnata la rubrica de fata, fie si numai datorita celebritatilor care si-au legat numele de istoria ei. Eminescu, Anastasie Basota, Mihai Galeata sint numai citeva dintre ele. Cum insa in conformitate cu vechile scripturi, cei din urma vor fi cei dintii, vom incepe si noi cu Mihai Galeata, cel care s-a aflat in fruntea obstei, cu acordul electoratului din comuna, vreme de patru ani si inca nici acum nu pare a se desparti de vechile obiceiuri. Faima lui Mihai Galeata a depasit de mult granitele comunei sale de bastina inca de la prima strigare a rezultatelor alegerilor din 1996, prin aceea ca s-a dovedit a fi cel mai virstnic primar din tara. Statisticile spun ca media de viata in Romania este de 69 de ani. Neglijindu-le complet, fiindca el nu s-a lasat niciodata tracasat de cifre, Mihai Galeata, care in 1996 avea 86 de ani, si-a demonstrat din plin vivacitatea si ajusese primar cind cotingentul lui era oale si ulcele inca de la "tezele din aprilie". A rabdat povara unui mandat intreg, desi multi nu-l credeau in stare. E drept ca nici nu s-a consumat el prea tare si nici nu s-a lasat coplesit de de treburile comunei. "Ia mai lasati-ma in pace, ca eu sint om batrin si n-am timp de astea", obisnuia el sa spune cind era asaltat cu cereri de punere in posesie. Satenii insa erau necrutatori cu el si insistau, ceea ce l-a facut ca pe parcursul unui singur mandat sa rezolve nu mai putin de patru cereri. Noroc ca n-au fost mai multe, fiindca toate au fost contestate, iar acum e nevoit sa-si poarte pe mai departe crucea de primar, dar numai prin instantele de judecata, fiindca, vrea ori ba, trebuie sa descilceasca ce-a incurcat. Anul acesta a candidat din nou, insa electoratul l-a neglijat complet. A avut si un contracandidat pe masura, in persoana lui Dumitru Pietreanu, un "tinerel" in virsta de numai 80 de anisori, care nici el n-a avut mai multi sorti de izbinda. Umilit in alegeri, cu numai noua voturi, cam cite unul pentru fiecare 10 ani din viata, Mihai Galeata a predat cheile primariei, lasind totusi ceva in urma sa: o hotarire de tot sarmul, prin care interzicea furtul de pe tarla dupa ora 21 si citeva procese care nu-l lasa nici sa moara, nici sa traiasca.
O sarbatoare tine la Pomirla cite un trimestru
Si fiindca tot am pomenit de ultimele alegeri, e cazul sa ajungem si la actualul primar, Eduard Popescu. De profesie inginer agronom, Eduard Popescu e bun si de sparing partener si de candidat cu reale sanse de cistig. In ’96 Mihai Galeata a cistigat pe spatele sau alegerile: "Popescu asta-i un mafiot. Eu am de gind sa scap comuna de mafioti", obisnuia batrinul sa-si descarce bateriile in campanie. De teama sa nu le fure mafiotii saracia din batatura si s-o dea la export, pomirlenii – sau cum li s-o mai fi spunind locanicilor – au votat cu batrinul. Anul acesta insa n-au mai avut ce pierde si s-au dat cu "mafiotii". Mai peste tot victoria in alegeri a fost sarbatorita dupa datinile strabune, cu pastrama si Stalinskaia cit incape. Primarul Popescu n-a terminat nici pina astazi de sarbatorit, ba chiar ne-a poftit si pe noi la ospat, fiindca la Pomirla o sarbatoare nu tine nici o zi, doua ca la o nunta, nici cite o saptamina, ca in povesti, ci cite un trimestru si inca nu sint semne c-ar fi pe sfirsite. "Daca tot zice lumea despre mine ca beau, serviti si dumneavoastra ca sa fim chit!". El era "chit" inca de dimineata, cind s-a dus la nu stiu ce masuratoare prin comuna.
Viceprimarul a fost membru CAP la numai patru ani
Pina sa termine el masura, ne-am intretinut cu consilierul local Tica Chelaru. De la el am aflat ca, pe linga longevitatea exagerata a fostului primar Galeata, comuna Pomirla se mai mindreste cu un record de invidiat. Acela de cel mai tinar ceapist de pe aceste meleaguri. Recordul a fost insusit de viceprimarul Marcel Rusu. "Viceprimarul a primit titlu de proprietate la anexa 2 A, ca proprietar de drept al pamintului cu care in intrat in CAP. Daca el e nascut prin ’56, iar CAP-ul s-a infiintat prin ’60, asta inseamna ca el era membru CAP la numai patru ani". Logica teoria. Pacat ca nu l-am intilnit si pe vice ca sa ne explice fenomentul. Tica Chelaru are el un dinte impotriva vicelui si nu numai. Si el a candidat la Primarie si nu i-au iesit socotelile. Spre deosebire de ceilalti candidati, care au fost cu totii comunisti pina in ’89, Tica Chelaru n-a apucat sa intre in posesia carnetului rosu. Tocmai de aceea s-a inscris la PSM. "Am observat ca trebuie sa fii intii comunist ca sa ajungi democrat si de aceea am luat-o de jos".
Un alt candidat de marca la primaria Pomirlei a fost si Gheorghe Vieru. Vieru se mindreste si el cu un record absolut. A traversat in numai patru ani intreg spectrul politic, insa toate partidele l-au dezamagit. In cele din urma s-a hotarit sa candideze din partea UDMR cu toate ca in comuna Pomirla nu-i decit un singur ungur. Dar si UDMR-ul l-a dezamagit. Cica sa-i ceara ei sa infiinteze filiala si la Botosani, nu numai la Pomirla. Asa ca pina la urma a candidat din partea unui partid de a carui existenta nu stia nici el: Partidul Reconcilierii Nationale. Se vede treaba ca ideologia i-a fascinat pe multi pomirleni, fiindca a reusit totusi sa iasa consilier. Desi, dupa cum singur recunoaste, "tot atitea voturi as fi obtinut si cu UDMR-ul".
Pina la urma satenii si-au reintors fata catre PDSR, votindu-l pe Eduard Popescu, chiar daca el numai tranziteaza prin localitate. Bastina lui este la Dorohoi. Acolo isi are si locuinta, ceea ce-l supune unei navete obositoare ca sa slujeasca interesele Pomirlei. Si interesele aceste nu sint deloc neglijabile. Bunaoara numai ce auzi cifra repartizata la buget si-ti vine sa mai sucesti gitul unei sticle de Stalinskaia. "Cum adica, numai 600 de milioane? Pai banii astia abia ajung la plata incalzirii pentru Casa de Copii". Ca sa mai suplimenteze cu ceva bugetul, zilele trecute a desperecheat cei doi cai ai primariei, vinzind unul unui localnic. Dar de asta nu s-au prins nici cei din comisia de audit, care au intreprins un control fulger la Primarie, intr-o dimineata de duminica pina pe la prinz. "Ce fel de control e asta de numai patru ore?", se intreaba consilerul Tica Chelaru. Si tot el raspunde, "Pentru serviciul de audit primaria plateste 16 milioane pe an, ca asa prevede legea. Si doar nu-i platesti pe astia ca sa te amendeze".
Spre deosebire de longevivul Galeata, primarul Popescu tot a facut ceva pentru comuna: a promis ca va restitui cele 120 de hectare de pamint Casei de copii si liceului din comuna, conform testamentului lasat de boierul filantrop Anastasie Basota. Conform testamentului, pamintul fusese cedat pentru un liceu. In caz contrar, seful statului ar fi trebuit sa intre in posesie lui si sa-l administreze dupa inteleapta lui judecata. De teama ca nu cumva sa devina consatean cu Emil Constantinescu, pedeseristul Popescu s-a si grabit sa-i de destinatia cuvenita. Cu pamintul bisericii a fost ceva mai greu, dar i-a promis parintelui ca in cel mai scurt timp problema se rezolva. "Dom’ primar mie dati-mi pamintul mai repede – i-a replicat preotul. Nu asteptati sa va dau eu pamintul, ca atunci o sa fie prea tirziu".
Daca e vreun lucru care sa functioneze cum trebuie la Pomirla, acela e Casa de copii
Dar sa trecem si la chestii mai serioase. Daca e vreun lucru care sa functioneze cum trebuie la Pomirla, acela e Casa de copii sau Centrul de plasament, cum i se mai spune acum. De vreo trei ani o asociatie filantropica din Italia s-a implicat serios in activitatea acestei institutii si toata lumea e multumita: copii, cadre didactice, personal auxiliar. "Il Girotondo" se cheama asociatia si este din localitatea Bolzano. "Este o asociatie serioasa, nu din astea care aduc trei bulendre si le arunca peste gard. A facut lucruri de durata", se bucura directoarea centrului, Victorita Crihan. Si ca sa ne convinga, facem o scurta vizita prin baile parca decupate din revistele Nekermann, cu fainata si gresie de roata imprejur, prin bucataria dotata cu aparatura noua si racordata la butan gaz si aprin atelierul de croitorie recent intrat in functiune. "Dar nu numai atit fac ei pentru noi. Anual copii din caminul nostru viziteaza Italia pe cheltuiala lor. Ultima oara au fost in Italia 55 de copii. Este o amicitie sincera intre noi si ei". "Ce fel de amicitie e asta – se infurie primarul – daca ne-au batut cu 3-0 la fotbal?". Pina la urma s-a lasat induplecat, ba chiar a si rugat-o pe directoare sa gaseasca si primariei o localitate cu care sa se infrateasca: "Dar sa fie o localitate bogata, ca asa, ca sa impatim saracia cu altii nu ne convine".
Si e intr-adevar saraca Pomirla. iar etalonul acestei saracii este mos Petrea Corjauceanu. Are 91 de ani si singur si-a intretinut pina la virsta asta familia cu 11 copii. Parte din ei s-au mai pierdut intre timp, insa din cei opt care inca mai traiesc nici unul nu-i mai trece pragul. Singur isi grijeste de gospodarie, singur isi face de mincare, insa e optimist: "Asa ma simt de bine acum ca am fasole, cartofi si faina de popusoi", se bucura el ca un copil. Mai am si 100 de mii pensie de cap, ma descurc eu. Am mai avut si trei gaini, dar mi le-au furat". Primarul Popescu nu poate decit sa-l compatimeasca: "Cit de putin le trebuie unora sa se simta fericiti: fasole, cartofi si faina. Va sa zica el singur a putut intretine 11 copii, dar azi 8 copii nu sint in stare sa-l intretina pe el".
Si la fel de saraci ca mos Petrea Corjauceanu sint aproape toti cei trei mii de locuitori ai comunei. Saracia musca Pomirla din toate capetele. Cu ea se culca oamenii in asternut, cu ea se trezesc. Noroc ca de curind, s-a deschis punctul vamal de la Racovat, fiindca la cita saracie este pe aceste meleaguri, e de unde da si la export. (Florentin FLORESCU)