Somaj cronic

Botosaniul conduce, de citiva ani buni, in topul judetelor cu cei mai multi someri, lucru cu care pare sa se fi obisnuit atit oamenii, cit si autoritatile locale. Situatia, desi este foarte grava, pare sa nu aiba rezolvare, atita timp cit economia judetului este subdezvoltata, incapabila sa absoarba citeva zeci de mii de someri, iar beneficiarii de ajutoare de somaj nu sint motivati sa ocupe putinele locuri de munca disponibile, in conditiile in care salariul pe care ar urma sa il primeasca de la angajator nu este cu mult mai mare fata de cuantumul somajului platit de stat.
In acest moment in judetul Botosani exista, statistic, din evidentele Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM), aproximativ 37.000 de persoane fara un loc de munca, ceea ce, raportat la populatia activa, reprezinta o rata a somajului de 17%. Numai ca statisticile AJOFM inglobeaza doar persoanele care beneficiaza sau care au beneficiat, in ultimii ani, de ajutoare de somaj, fara a include si pe cele care sint lipsite de un loc de munca, dar care nu au trecut niciodata pe la aceasta institutie. Nimeni nu cunoaste cu exactitate numarul real de someri din judet, insa se presupune ca numarul acestora ar fi cel putin dublu fata de cel oficial.
La Botosani se poate vorbi, mai mult decit oriunde in tara, de un somaj cronic, de lunga durata, generat de mentinerea in plata pe termen lung a somerilor.
Potrivit legislatiei actuale, un somer are dreptul la ajutoare de somaj timp de noua luni, dupa care isi poate prelungi nemunca timp de alte 18 luni, perioada in care primeste de la stat alocatie de sprijin. Deci, un somer poate sta acasa platit timp de 27 de luni, ceea ce inseamna mai mult de doi ani. Dovada ca botosaneni sint atrasi de somajul de lunga durata este facuta de faptul ca mai mult de jumatate din somerii indemnizati sint, la ora actuala, beneficiari ai alocatiei de sprijin, de 18 luni, cea care urmeaza ajutorului de somaj de noua luni, adica persoanele respective accepta sa nu munceasca timp de peste doi ani. Asadar, pentru botosaneni somajul nu reprezinta o forma de protectie sociala temporara, asa cum se intimpla in tarile civilizate. Intr-o societate normala, rata somajului nu este depaseste 7-8 procente din populatia activa, insa la noi nivelul acesteia a depasit anul trecut 20 de procente. La noi nu se cunoaste nimic despre conceptul de somaj frictional, care corespunde perioadei necesare trecerii de la un loc de munca la altul sau pentru cautarea primului loc de munca. Botosanenii inteleg somajul ca pe un ajutor social de stat, care trebuie acordat in orice conditii persoanei fara un loc de munca. In aceste conditii este normal ca un somer sa refuze un loc de munca in favoarea unui ajutor social de la stat, care insa vine la timp pe o perioada destul de lunga.
"Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca nu ar trebui sa fie o casierie de unde cei care nu muncesc sa vina lunar sa ia banii, ci ar trebui sa fie o institutie care sa stimuleze crearea de noi locuri de munca", a declarat directorul interimar al AJOFM, Teodor Dimitriu. Incurajarea nemuncii a facut ca putinele locuri vacante care apar la Botosani sa fie cu greu ocupate de someri. Saptaminal sint scoase la concurs circa 50-100 de locuri de munca, in functie de sezon, insa, paradoxal, sint cazuri foarte multe cind jumatate din posturi, chiar confectioner, ramin neocupate. Sigur, un motiv care sta la baza neocuparii posturilor respective il reprezinta conditiile foarte grele de angajare, virsta cit mai mica si o experienta cit mai mare, criterii de selectie greu de indeplinit. Patronii ar vrea ca angajatul lor sa aiba 25 de ani, o experienta egala cu cea a unuia de 50 de ani si, daca se poate, sa cunoasca cel putin o limba straina, sa acceseze fara probleme calculatorul si multe altele. Si nu trebuie sa uitam faptul ca este foarte scump sa tii un angajat pentru fiecare milion platit lui trebuind sa dai aproape inca pe atit la stat.
In imposibilitatea de a se mai reangaja se afla si fostii salariati care, in urma unor restructurari de activitate la insitutiile la care au lucrat, si-au pierdut locurile de munca. Daca virsta persoanei respective atinge 45-50 de ani, singura sa speranta este aceea de a se pensiona. Persoanele fara un loc de munca inscrise in aceasta categorie nu mai pot decit specula legea si posibilitatile de a iesi la pensie anticipat sau, de ce nu, pe motive medicale. Asa se face ca de la an la an numarul somerilor creste, cel al pensionarilor de asemenea, in timp ce numarul angajatilor care platesc contributii la fondul de pensii, de somaj sau de sanatate scade, determinind un raport de aproape trei persoane inactive la una activa. Consecinta este una singura: banii la bugetul asigurarilor sociale sau din fondul de somaj nu mai ajung, ceea ce face ca plata pensiilor si a somajului sa fie din ce in ce mai greu de realizat. (Cristian LUPASCU)