Specula a devenit o afacere corecta in Botosani

Un samsar din piata de legume Botosani cistiga zilnic, numai vinzind rosii, aproape 500.000 de lei. Adevaratii producatori, care ar comercializa de exemplu acest produs la preturi mult mai mici, in jurul a 3.500 de lei pe kilogram, sint scosi de pe piata. Nu prin forta, nu prin amenintari. Pur si simplu toata marfa lor este achizitionata de terte persoane, care practicind preturi mai mari, aliniate la acelasi nivel, obtin profituri imense. Un produs, in piata, are la toti comerciantii acelasi pret. Economia de piata, bazata pe raportul dintre cerere si oferta, pe calitatea marfurilor si preturi variate, a incetat de mult sa mai functioneze in Botosani, cel putin in ceea ce priveste legumele. Peste tot sint aceleasi preturi ca inainte de 1989, numai etichetele lipsesc. Mecanismul este simplu. "Vind aproape zilnic cite 1.000 de kilograme de rosii. Nu ma intereseaza cui le dau, nu ma intereseaza ce se face cu ele dupa aceea. La ora 12-13, in fiecare zi, nu mai am marfa. Zilnic vind acelorasi persoane, rosii. Nu stiu ce fac cu ele. Cred ca le vind in piata", declara un producator din satul Matca, judetul Galati. Rosiile sint cumparate de la producatori cu 3.500 de lei kg, in cantitati mari. Ele sint revindute pe piata cu 4.500-5.000 de lei kilogramul. Diferenta este de 1.500 de de lei, care intra direct in buzunarul intermediarului, care, nefacind altceva decit sa transporte niste legume, obtine profituri imense. Pentru orice produs comercializat de samsari adaosul la vinzarea in piata este de 1.000-1.500 de lei. Taxa pe zi pentru o taraba in hala de legume este de 9.000 de lei, platita din profitul obtinut din vinzarea a 6 kilograme de rosii. Restul banilor, incluzind si profitul, intra in buzunarele speculantilor.
Zilnic, piata de legume din centrul orasului este vizitata de aproape 30.000 de oameni. Volumul de vinzari este imens, la fel ca si sumele de bani, pentru ca nimeni nu vine la piata ca sa plece cu mina goala. Speculanti, cei care vind doar rosii, in cantitati mari, sint in jur de 15. Toti se stiu intre ei, se intilnesc, isi stabilesc preturile, impun preturile si celorlalti vinzatori. Cantitatea zilnica de rosii pe care o vinde un comerciant variaza in jurul a 300 de kilograme. Cu un adaos de 1.500 de lei pentru un kilogram, profitul speculantului este zilnic de 450.000 de lei, la care se mai adauga si profiturile obtinute din vinzarea altor produse. Din cei 450.000 de lei obtinuti zilnic, singura plata care se face este cea de 9.000 de lei pentru inchiriatul unei tarabe, restul raminind in buzunarul samsarului. Acesta isi permite sa angajeze si un vinzator sau mai multi, functie de numarul de mese inchiriate, care sa stea o zi intreaga la taraba pentru 30.000 de lei.
Legal, nu se poate face nimic impotriva acestor speculatori. Legea le permite ca pe o suprafata de teren sa cultive legume si sa vinda aceste legume, ca producator particular, in piata. Tot legea permite si trocul. Adica daca cineva cultiva 50 de ari cu legume, si trei hectare cu porumb sau alt produs, poate sa schimbe porumbul pe legume, intr-o relatie de troc cu alt producator. Toata aceasta afacere este consemnata intr-un proces verbal la primaria in arondismentul careia se petrece afacerea, si producatorul de porumb poate vinde rosii in cantitate echivalenta cu porumbul obtinut, ajungind si la zeci de tone. In felul acesta samsarii sint legal acoperiti, pentru ca obtinerea actelor prin care sa dovedeasca ca au facut troc nu este o problema cu ajutorul unor mici atentii plasate angajatilor din primarii. In felul acesta, cu acte in regula, specula a devenit o afacere corecta in Botosani, reusind chiar sa scoata de pe piata producatori platitori de taxe si impozite. De exemplu, prin fermele de la Catamarasti, SC Urban-Serv, firma care administreaza hala de legume, aduce la vinzare o tona de rosii in fiecare zi. Pretul la vinzare este stabilit tot de samsarii de legume, care pentru a-si vinde marfa, practica preturi mai mici. Asa, o societate care plateste taxe si impozite nu poate scoate profituri din cauza preturilor de specula practicate pe piata. O solutie ar fi ca Urban Serv sa achizitioneze toate aceste produse de la producatorii din judetele sudice si sa le vinda prin standuri proprii. Cantitatile mari si perisabilitatea produselor sint principalele obstacole in realizarea unei astfel de afaceri. Cel putin asa sustin angajatii de la Administratia Pietii. Motivatia este subtire, pentru ca asa cum speculatii achizitioneaza zilnic aceste produse, ar putea face si Urban-Serv. Sau cel putin sa achizitioneze cantitati suficiente astfel incit sa decida pretul, vinzind mai ieftin ca samsarii. Angajatii administratiei pietii spun ca sint depasiti de aceasta afacere, prin care se realizeaza profituri imense practicind preturi de specula: "Samsarii se sfatuiesc intre ei, aliniaza preturile, au acte, totul este legal. Nu pot fi descoperiti. Se stie ca exista asa ceva, dar nu exista deocamdata metode de rezolvare a acestei situatii". Asa ca multa vreme, pina cind cineva de la Primarie se va gindi sa initieze o hotarire prin care sa interzica cumpararea produselor alimentare in scopul de revinzare, sau sa introduca preturi maximale cu ajutorul producatorilor adevarati, vom minca din piata produse cu pret de specula, crescind astfel veniturile samsarilor. (Ionut POCLID)