Delincventa juvenila – un altfel de paria

Timp de trei saptamini, am lansat o provocare la adresa citorva specialisti din sistemul penitenciar al Centrului de Reeducare Tichilesti, in ideea de a dezbate pertinent subiectul "delincventa juvenila", in cadrul emisiunii "Monitorul «pe unde»", lansata la Radio Univers FM. Ne-am izbit de un refuz atit din partea celor doi directori ai instiutiei cit si din partea adjunctilor si psihologilor unitatii. Intii ni s-a spus ca directorul Gabriel Staicu nu ne poate onora cu prezenta si ni s-a recomandat sa vorbim cu psihologul Dinu Vlavian care, brusc, a plecat in concediu indicindu-ne sa luam legatura cu celalalt psiholog, Ionel Dinca. Ceea ce am si facut dar, dupa o discutie cu acesta, chiar inainte de emisiune, am fost anuntati ca Ionel Dinca a fost trimis in "misiune". Semnele de intrebare ridicate de noi s-au soldat cu un raspuns unanim: "N-avem voie sa vorbim!"
Am apelat atunci la cine are voie sa vorbeasca, mai ales ca nu se punea problema dezvaluirii unui secret profesional ori a unui patent de stirpire a infractionalitatii juvenile ci despre o discutie libera, bazata pe experienta si cunoastere din interior a fenomenului. Purtatorul de cuvint al Directiei Generale a Penitenciarelor din Romania, Marius Stef, si-a spus parerea chiar daca se afla in concediu de odihna: "Ei au voie sa vorbeasca, daca nu discuta despre secrete privind structura centrului. Faptul ca v-au zis ca n-ar avea voie sa vorbeasca este o gogorita, o «barba» din partea lor. Ii voi contacta si voi vedea ce se intimpla acolo."
80 la suta dintre minorii infractori ajung in puscarii, la maturitate
In ciuda legii tacerii impusa de cei de la Reeducare Tichilesti, vom incerca sa tratam "delincventa juvenila" consemnind punctele de vedere ale altor avizati din sistem. Tristul adevar conturat din discutiile cu acestia este ca "80 la suta dintre internatii de la CR Tichilesti infunda puscaria si cind depasesc virsta minoratului".
Cu prilejul unei descinderi la Tichilesti, Mihai Marian Eftimescu, directorul general al Directiei Generale a Penitenciarelor din Romania, opina ca se incearca "transformarea Centrului de Reeducare brailean intr-un centru-pilot pentru implementarea tuturor modificarilor din sistem, in sensul reformei din sistem". Ba chiar, directorul Eftimescu spunea ca s-a simtit in CR Tichilesti "ca intr-o scoala, iar nu ca intr-o puscarie" si i-a laudat pe specialistii institutiei pentru "umanizarea" unitatii.
Paradoxal, in lipsa unei legislatii care sa contribuie la buna resocializare a minorilor delincventi, CR Tichilesti nu este decit o "scoala" de pregatire a internatilor pentru intrarea in Penitenciarul Braila. De aici, problema se pune in aceeasi maniera: "Mai mult de trei sferturi dintre minorii infractori ajung in puscarie, la maturitate", sustinea colonelul Vasile Stegarescu, loctiitorul directorului Penitenciarului, din sectorul "Paza si Siguranta Detinerii".
"Principala problema a tinerilor infractori tine de socializare. La acestia, este foarte scazuta. Lipsa lor de coeziune, caldura, satisfactie si stabilitate familiala, alienarea si resentimentul, disperarea, neadaptarea familiala si scolara si opozanta fata de norme ii fac nesociabili. Dintre cei analizati, doar 10 la suta se incadreaza in limitele normale si tindem sa spunem ca doar acestia sint recuperabili", concluziona, intr-un studiu, psihologul Ionel Dinca, de la CR Tichilesti.
Un alt aspect tine de incadrarea juridica a faptelor delincventilor minori, ceea ce-i imparte in internati si condamnati. Din pacate, numarul condamnatilor este in crestere: "Parintii si aparatorii minorilor cer instantelor de judecata pedepse cu inchisoarea iar nu cu reeducarea fiindca de la inchisoare, minori fiind, scapa mai repede in vreme ce de la reeducare nu pleaca pina nu implinesc 18 ani, chiar mai mult", sustinea Marius Stef, purtatorul de cuvint al Directiei Generale a Penitenciarelor.
Cert este ca populatia din penitenciare a crescut in ultima vreme, provocind o sufocare a puscariilor si de aici, startul spre alte rele: homosexualitate, automutilari…
Privarea de libertate – nociva prin ea insasi
"Normele si recomandarile europene subliniaza in mod expres nocivitatea mediului privativ de libertate, atit prin suferintele pe care le implica cit si prin influentele negative generate de existenta unei subculturi aparte", nota in studiul sau Ionel Dinca. Ideea ne-a fost impartasita, cu prilejul unei discutii mai indepartate, si de psihologul Dinu Vlavian: "Sistemul privarii de libertate este nociv prin el insusi."
Numarul conventiilor internationale ce protejeaza drepturile omului si ale minorului de la reeducare, implicit, au crescut in mod constant iar statele ce le ratifica devin pe zi ce trece tot mai numeroase. Pe linga toate acestea, devine dominanta opinia potrivit careia legislatia nationala si interpretarea ei trebuie sa se armonizeze cu regulile drepturilor omului. Conform conceptiilor actuale, societatile democratice moderne trebuie sa ofere impreuna libertati si o egalitate a sanselor de dezvoltare a fiecarei fiinte umane. "In ceea ce priveste privarea de libertate intr-un centru de reeducare pentru minori, problemele se particularizeaza pentru ca la aceste principii de baza se adauga atit cele care deriva din recomandarile ONU privind administrarea justitiei pentru minori cit si cele din Conventia Drepturilor Copilului care stipuleaza ca educatia este un drept al copiilor si o conditie primordiala dezvoltarii lor", adauga psihologul Ionel Dinca.
De fapt, acel procent de 80 la suta se explica prin lipsa unui mediu care sa-i integreze pe minorii proaspat iesiti de la Reeducare pentru a nu mai calca pragul puscariei. Pregatirea in vederea liberarii constituie un moment decisiv in munca educatorilor lor, pentru ca nu exista o legislatie adecvata care sa ajute fostii delincventi in integrarea sociala si nici foruri si organizatii guvernamentale sau neguvernamentale care sa sprijine aceasta actiune. Cel mult, organizatiile neguvernamentale se implica in sprijinirea materiala si emotionala a tinerilor infractori, pe timpul privarii de libertate, in ideea de a le usura acestora detentia. In perioada de pregatire a liberarii, minorul poarta un dialog cu educatorul sau si, impreuna, elaboreaza planuri privind atitudinea pe care el trebuie sa o adopte fata de familie, fata de vechiul anturaj, cum sa reactioneze cind va fi provocat in legatura cu trecutul sau. Profesori, educatori, psihologi, maistri instructori, medici, asistenti medicali isi dau mina pentru a-l consilia pe cel aflat in pragul liberarii dar firul se rupe cind acesta iese, efectiv, pe poarta Centrului de Reeducare. Tinarul pleaca in familie, de cele mai multe ori una dezorganizata, intilneste vechi prieteni de fapte, este incoltit de lipsa unui loc de munca si, adesea, face urmatorul pas: spre puscarie. Si atunci, munca tuturor specialistilor care s-au ocupat de el se ruineaza asemeni unui castel din carti de joc. Eforturile oamenilor din sistem pentru a-l reda "normal" societatii ramin "de Sisif". (Nicoleta BUTNARU)