Directorul IMB lustruieste falimentul

Ieri dimineata, intre o noua cearta cu citiva angajati care au dat buzna in biroul sau revendicindu-si salariile restante pe sapte luni si o plecare intempestiva la banca, cu treburi curente, directorul Gratiela Momescu, director general interimar al SC IMB SA ne-a acordat un scurt interviu. Reamintim ca zilele trecute conducerea IMB a convocat pentru 14 noiembrie o AGA extraordinara in scopul dizolvarii societatii, asta in conditiile in care pe 17 aprilie a.c. IMB a incheiat un contract de asociere in participatiune cu firma "Reen", care cel putin teoretic trebuia sa salveze Insula de la o astfel de situatie. Anuntul a creat panica in rindul salariatilor care se tem nu numai ca nu-si vor mai primi salariile restante de 5 luni, dar ca nu vor putea beneficia nici de ajutor de somaj. Graba cu care se incearca acum inaintea alegerilor lichidarea IMB a dat nastere la suspiciuni cu privire la adevaratul scop urmarit de actionarul majoritar – Ministerul Agriculturii. Directorul IMB a declarat reporterului nostru ca asocierea cu firma bucuresteana "Reen" SRL a fost singura modalitate prin care s-a putut asigura derularea campaniei agricole de primavara in Insula Mare.
"SIF obstructioneaza orice sedinta…"
Cit priveste SIF "Moldova" care reclama faptul ca nu a fost consultata cind s-a incheiat contractul de asociere si ca nu mai are nici un membru in CA, desi detine 28% din actiunile IMB, Gratiela Momescu a replicat ca atitudinea acestei institutii este foarte ciudata in ultima perioada. "SIF e foarte nemultumita, obstructioneaza orice sedinta, niciodata nu voteaza, intotdeauna se abtine. Dar inainte nu facea asa, numai acum o face!" Acum, cind se pune problema privatizarii IMB, a mai reiesit din spusele directorului.
Gratiela Momescu a tinut sa precizeze ca, la data semnarii contractului, "Reen" nu-i datora Insulei 15 miliarde lei. "Inspectorii Curtii de Conturi au stat in control la IMB peste trei luni si au plecat cu o zi inainte de depunerea bilantului contabil. Nefiind depus bilantul, ei au luat situatia existenta la 30 noiembrie ’99. Eu zic ca asta este motivul pentru care figureaza cele 15 miliarde datorie pentru ca la incheierea bilantului «Reen» ne mai datora maxim un miliard, din operatiuni care au avut loc dupa 1999, nu din recolta anului trecut."
Surse autorizate au declarat ziarului nostru ca "Reen" a folosit o inginerie financiara pentru a putea deveni asociatul IMB. Astfel, pentru a-si stinge datoriile catre viitorul partener, firma bucuresteana a preluat datoriile pe care Insula le avea catre "Oltchim" Rimnicu Vilcea si SN "Petrom", in valoare totala de vreo 30 miliarde. Mai apoi, ne-au spus sursele noastre, "Reen" a achitat datoriile astfel preluate cu banii pe care i-a obtinut din vinzarea recoltei Insulei. "Doar o parte din datoria «Reen» catre IMB s-a stins asa, prin compensare. «Reen» a preluat creantele catre firmele «Alcedo», «Brimex» si «Oltchim». Erau cam 11 miliarde de lei datorii catre firmele acestea, pentru substantele chimice livrate Insulei. Cu «Petrom» nu s-a facut compensarea asta." Directorul Momescu spune ca nu avea de ce sa actioneze in instanta impotriva firmei "Reen", fiindca aceasta si-a achitat de buna voie restantele catre Insula Mare. Cu ce bani? "Nu stiu cu ce bani, ca eu nu verific contabilitatea firmei «Reen»!"
Gratiela Momescu cheama controalele
Gratiela Momescu neaga si acuzatiile conform carora, atunci cind vine vorba de obligatiile sereleului bucurestean, ca parte a asocierii, termenii contractului sint cam vagi. "Nu este nimic vag. Cum puteam sa spun la 14 aprilie cit o sa coste exact lucrarile agricole de primavara, pesticidele, ingrasamintele? Eu pot sa spun cu aproximatie, conform planului de culturi, care este parte anexa la contract, ca s-ar putea sa faca 200 miliarde. Toate aporturile, ale fiecarei parti, se inregistreaza in contabilitate, apoi se trage linie si se stie foarte clar. Deci noi nu impartim rezultatele pornind de la contract. Contractul este cadrul general in care se lucreaza iar obligatiile s-au stabilit foarte clar pentru toata lumea. Contractul e facut de juristi, nu de mine personal. Imi pare rau ca nu se apreciaza aceasta asociere prin prisma rezultatelor ei. Deci, dom’le, de fapt ce s-a intimplat? Bun, asta este contractul cadru, hai sa vedem totusi si contabilitatea. O sa avem in curind un control de la Finante, cerut de noi pentru certificatul de sarcini fiscale necesar privatizarii, si atunci o sa se vada: aporturile sint frumos delimitate, asta a participat cu atit, asta cu atit, rezultatele se impart in functie de aport."
O alta neregula semnalata de contestatarii asocierii este faptul ca Insulei ii revine o cota de 20% din profit, dar nu mai putin de 10 miliarde. Asta spre deosebire de asocierile precedente incheiate de IMB cu "Oltchim" si "Bursagrirom", in care i se asigura un minim garantat de 650 kilograme de griu la hectar, ceea ce ridica profitul, tinindu-se cont de suprafata de 55.000 ha, la cel putin 30 miliarde lei. Directorul Momescu a raspuns: "Nu trebuie confundat venitul cu profitul. La o asociere, din venitul rezultat se acopera mai intii cheltuielile fiecarui asociat iar ce ramine se imparte. Daca este pierdere se imparte pierderea, daca este profit, se imparte profitul. In anul asta va fi pierdere, fiindca din cauza secetei si caderilor de grindina, productia estimata se va face doar in proportie de 60%. Dar Insula va avea asigurat, peste nivelul cheltuielilor, un profit de 10 miliarde. De ce am stipulat in contract aceasta suma. Pentru ca in ’99, cind a fost un an agricol foarte bun, s-au obtinut 9,8 miliarde si am zis ca anul asta sa asiguram cel putin acelasi nivel de profit din sectorul vegetal."
Gratiela Momescu a mentionat ca nu s-a simtit datoare sa fixeze o redeventa in cereale fiindca IMB nu a solicitat Agentiei Domeniilor Statului dreptul de preemptiune pentru concesionarea celor 55.000 ha de teren arabil pe care le are in administrare. "Asta e motivul pentru care nu am stabilit un nivel minim de redeventa, asa cum au facut alte foste IAS-uri. Dar, mai nou, am facut un act aditional la contract si am stabilit ca se va plati de catre asociat cel putin la nivelul redeventei calculate de catre ADS. Actul aditional este pentru noul an agricol. Contractul actual a fost incheiat la jumatatea acestui an agricol, cind culturile de toamna erau deja infiintate". "De ce s-a intimplat asa?", a intrebat reporterul nostru. Momescu a raspuns ca, dupa vinzarea productiei din toamna lui ’99, IMB s-a apucat entuziast de infiintat noi culturi, insa curind a iesit la iveala imposibilitatea de a-si duce actiunea pina la capat. "Culturile de primavara sint mai scumpe decit cele de toamna iar noi nu mai aveam credit fata de furnizori. Cind am preluat aceasta functie am gasit datorii imposibil de achitat, facute de directorii anteriori. Eu, cu ajutorul asociatilor, am achitat datoriile curente, deci nu las mostenire datorii generate de productiile din ’99 sau 2000. La mine vin furnizori de pe vremea d-lor Plosca, Mitescu sau Dudulea, care asteapta sa le dau eu banii. Pai, dintr-o productie a unui an ce sa dai mai intii? Sa dai datorii din urma cu 5 ani sau sa achiti furnizorii curenti ca sa continui productia? Asta e o problema pe care o stie toata lumea, numai daca esti rau intentionat o interpretezi altfel (…) Nu putem utiliza nici un cont, din nici o banca pentru ca au pus popriri Finantele, Ministerul Muncii. Institutiile astea au venit la directorul Momescu Gratiela sa incaseze creante vechi de 5-7 ani. Pai, nu se poate asa. I-am intrebat: de ce nu ati venit acum 5 ani, cind datoriile nu aveau penalitati si se putea discuta altfel. Pai, zice, erau alte relatii. Foarte interesant raspuns, nu?"
In concluzie, directorul Momescu ne-a declarat ca presupunerea ca se "trag sfori" pentru ca "Reen" sa puna mina pe terenul Insulei inainte de alegeri este doar o speculatie. Hotarirea referitoare la introducerea societatii IMB in procedura de dizolvare, dat fiind faptul ca datoriile sale depasesc cu mult valoarea capitalului social, urmeaza sa se ia in urmatoarea sedinta AGA, ce va avea loc pe 14 noiembrie.
Cit despre salariati si temerile acestora ca, daca se va ajunge la lichidarea IMB, vor ajunge efectiv pe drumuri, pentru ca nu vor putea primi nici macar ajutor de somaj, Gratiela Momescu a tinut sa-i asigure ca viitorul nu trebuie sa fie neaparat atit de negru: "Salariatii nu vor ajunge pe drumuri. Unii vor ajunge la somaj iar altii, de care va fi nevoie, vor lucra in continuare. Eu n-am auzit de cazuri in care Directia Muncii sa nu intocmeasca dosare pentru disponibilizatii de la Insula. E adevarat, IMB nu a platit CAS-ul de vreo 7 ani, dar ajutorul de somaj nu se plateste din CAS."
Daca Ministerul Agriculturii nu e, nimic nu e
In ultimii 5 ani s-au inregistrat mai multe tentative de a incheia contracte de asociere in participatiune, avind ca obiect realizarea activitatilor necesare producerii si valorificarii produselor agricole pe suprafata IMB. Astfel, in luna octombrie 1997 s-a incercat incheierea unui contract de asociere in participatiune intre SC "Braigal" SA si SC "Oltchim" SA Rm. Vilcea. Artizanul acestei incercari a fost Aurel Plosca, directorul general al "Braigal" in epoca. Potrivit contractului, "Braigal" punea la dispozitia asociatiei suprafata de 54.325 ha, iar "Oltchim" avea obligatia sa participe cu suma de 11.516.000 $, echivalenta in lei, suma ce reprezenta cheltuielile totale estimate si convenite de comun acord de partile contractante, sau, dupa caz, pina la concurenta acestei sume, produse chimice, seminte si utilaje necesare cultivarii suprafetei de 54.325 ha. Conform aceluiasi contract, "Oltchim" avea o cota de participare de 85%, iar "Braigal" de 15%, atit in ceea ce priveste beneficiile cit si suportarea pierderilor. Dar ceea ce este foarte important, "Oltchim" se obliga si garanta ca va asigura ca "Braigal" sa beneficieze de cel putin 650 kg griu/ha sau echivalentul banesc al acestei cantitati pentru fiecare hectar din cele lucrate in asociere, la pretul negociat al griului de la data recoltarii. La vremea respectiva, acest angajament al "Oltchim" insemna ca "Braigal" va primi sigur circa 30 miliarde lei, la nivelul anului 1998. Mai mult, in contract se stipula ca "plata se va face incepind cu data finalizarii recoltatului de pe suprafata cultivata si se va incheia cel tirziu la data de 26.09.1998".
Ca o comparatie, in contractul incheiat cu "Reen", IMB intra in asociere cu suprafata de 55.052 ha teren agricol, din care 23.447 ha insamintat din toamna lui ’99 plus 10.000 ha arate, deci o productie neterminata in valoare de zeci de miliarde, iar "asociatul 2" vine cu vorbe goale. In schimb, in raportul Curtii de Conturi incheiat pe data de 14 aprilie a.c. se spune clar ca "Reen" datora peste 15 miliarde Insulei Mari a Brailei, in urma contractelor de vinzare-cumparare produse agricole derulate in vara si toamna anului 1999. Pentru acest "aport" "Reen" ar urma sa-si insuseasca 80% din profitul brut al asocierii, iar IMB 20%, dar nu mai putin de 10 miliarde.
Dar poate cel mai interesant aspect al contractului consta in modalitatea de plata. "Plata sumei reprezentind cota de participare la rezultatul asocierii se va face dupa valorificarea productiei nu mai tirziu de 15 zile de la data incasarii contravalorii acesteia" – prevede art.15 alin 3. Cu alte cuvinte, daca "Reen" face o afacere proasta si vinde produsele agricole unei societati care achita facturile la "pastele Cailor", tot atunci primeste banii si IMB.
Revenind la contractul "Oltchim" – "Braigal", drept rasplata ca s-a zbatut pentru semnarea lui, Aurel Plosca a fost schimbat din functia de director. Ce agitatie era la Prefectura, ce se mai "infoia" Constantin Bran, prefect atunci, ca si Adrian Mavrochefalos directorul DT FPS Braila! Ca-i asa, ca-i pe dincolo, pina asocierea n-a mai devenit operationala, desi – atentie! – contractul era avizat de Dinu Gavrilescu, ministrul Agriculturii si Sorin Dimitriu, presedintele FPS, in acea perioada. In ceea ce-l priveste, Bran avea interese clare cu privire la "soiul" ierbicidelor ce urmau a fi folosite in IMB. Daca venea "Oltchim" cu ierbicide, pesticide s.a.m.d. unde mai incapeau si cele de la "Dalgety Gavem"?
La sfirsitul lui ’97 si inceputul anului 1998 au reinceput negocierile pentru semnarea unui alt contract de asociere in participatiune, de aceasta data intre "Oltchim", "Bursagrirom" SA Braila si "Braigal". Iar alergatura, iar avize de la FPS Bucuresti si MAA, iar "contre" de la Prefectura pina s-a nascut moarta si aceasta asociere. Ei bine, de doi ani incoace de cind MAA a pus picioru-n prag la IMB, nimeni n-a mai zis nici "pis". Teoretic, oficialitatile locale taraniste nici n-aveau cum sa comenteze un contract despre existenta caruia stiau, dar despre continut habar n-aveau, ca de altfel nimeni, cu exceptia celor care l-au semnat. Secretomania este explicabila tinind cont de prevederile art. 23 din contractul de asociere in participatiune IMB – "Reen": "Prin semnarea acestui contract, partile se obliga sa pastreze confidentialitatea oricaror date si informatii privind continutul si derularea contractului" – stipuleaza articolul respectiv.
FPS si-a luat mina de pe IMB
Fondul Proprietatii de Stat nu a mai avut nimic de spus in legatura cu "Insula Mare a Brailei" nici macar in momentul incheierii contractului de asociere in participatiune cu "Reen", cu atit mai putin in ceea ce priveste recenta intentie de dizolvare a societatii. De fapt, FPS si-a luat mina de pe IMB inca din martie, dupa ce a fost semnat protocolul dintre MAA si Fond cu privire la transferarea pachetelor de actiuni detinute de stat la societatile foste IAS, de la FPS la Ministerul Agriculturii.
"FPS nu mai e actionar din martie, cind a aparut Hotarirea de Guvern privind preluarea fostelor IAS de catre MAA. A aparut Hotarirea, s-a semnat protocolul de predare/preluare, s-au convocat Adunarile Generale ale Actionarilor, s-a hotarit desemnarea noului administrator al patrimoniului, dupa care MAA trebuia sa figureze ca actionar si la Registrul Comertului. Nu stiu cind a inregistrat IMB transferul la Registrul Comertului si nici nu mai era asta problema FPS, ci a noului actionar – MAA", spune Adrian Mavrochefalos, directorul FPS Braila, intrebat daca Fondul stia de incheierea contractului dintre IMB si "Reen". "Era treaba administratorului sa faca inregistrarea", a mentionat acesta.
Cit priveste oportunitatea avizarii acestui contract de catre actionarul majoritar, asa cum s-a procedat la incheierea celorlalte contracte de asociere in participatiune de catre IMB, sursa citata considera ca nu era obligatorie. "Inainte, cind FPS era actionar majoritar, Fondul isi dadea avizul pentru ca trebuia respectate niste proceduri interne ale FPS, care prevedeau asta. Acum nu stiu care sint procedurile MAA", a mai spus sursa citata, la solicitarea redactorului nostru. Continuare in numarul de miine. (Monica PARASCHIV, Florentin COMAN, Mircea DOAGA)