Senatorul Ulici a murit intr-o casa blestemata

Miercuri, 15 noiembrie, Laurentiu Ulici s-a aflat in Fagaras la lansarea cartii semnate de Paul Ghitiu. Dupa eveniment, Ghitiu si-a invitat musafirul si colegul de partid in satul natal, Parau, pentru a petrece impreuna pina a doua zi. Fagarasanul l-a cazat pe Ulici si pe soferul acestuia la casa familiei Batrinu, de la numarul 29, care este modernizata, cu centrala termica, si care era libera in aceea zi. Familia Batrinu locuieste la Bucuresti si vine destul de rar la tara. Senatorul Ghitiu a dormit in casa lui parinteasca, ce se afla amplasata la numarul 21.
Dimineata, Paul Ghitiu a plecat spre locuinta in care au fost cazati Ulici si Tuca. Intrucit poarta era incuiata, a mai poposit prin sat si a plecat sa pregateasca micul dejun pentru musafirii sai. In jurul orei 10, el a intrat in locuinta pentru a-i invita la masa. Il astepta o imagine de cosmar. Ulici si Tuca erau morti, unul intr-o camera, celalalt intr-o camera alaturata, asa cum se cazasera de cu seara.
Ghitiu a anuntat politia, care a sosit la fata locului in vederea cercetarilor. La locul accidentului au sosit reprezentantii IJP Brasov, ai Parchetului de pe linga Tribunalul Judetean Brasov si ai IML Brasov. Din primele investigatii s-a comunicat drept cauza a
decesului intoxicatie cu monoxid de carbon. Trupurile neinsufletite ale victimelor au fost transportate in jurul orei 13 la sediul IML pentru autopsiere si cercetare. Cazul a ramas in cercetarea organelor abilitate judetene.
Nimeni din cei prezenti la Parau nu a putut explica scaparile de gaze din locuinta in care a murit Ulici pentru ca aceasta era incalzita cu calorifere care erau racordate la o centrala termica moderna. Respectiva centrala se afla amplasata in beciul casei.
Casa aducatoare de moarte
Casa familiei Batrinu este renumita in sat pentru decesele care s-au inregistrat aici. In urma cu un an si jumatate, in postul Pastilor, fostii proprietari ai casei au murit intoxicati cu monoxid de carbon. Atunci, la acest imobil nu era instalata centrala termica pe gaz metan, incalzirea realizindu-se cu lemne. Noul proprietar a avut si el unele ghinioane in casa pe care a cumparat-o. La un an dupa ce a devenit proprietarul imobilului, respectiv in aceasta vara, Batrinu si-a petrecut vacanta cu familia in Parau. Intr-una din zile el a fost cit pe ce sa moara din cauza unor scapari de gaz. Si-a revenit la timp si a scapat cu viata. Aceste accidente au catalogat casa de la numarul 29 din Parau, de catre sateni, ca fiind o casa bintuita de duhuri rele. Ulici si insotitorul lui au murit in postul Craciunului din acest an.
Stupefianta veste a fost facuta publica, ieri, de insusi ministrul de Interne, Constantin Dudu Ionescu, in cadrul unei conferinte de presa, informeaza Agentia Mediafax. Ulici a fost gasit mort in dimineata de joi, 16 noiembrie, in jurul orei 10.30, alaturi de trupul neinsufletit al soferului sau, bucuresteanul Costel Tuca.

O tragedie care a bulversat mediul politic si intelectualitatea romaneasca
Fulgeratoarea disparitie a omului de cultura, mort in urma unui accident stupid, a inmarmurit, deopotriva, politicieni, intelectuali, prieteni si rude ale lui Laurentiu Ulici. Profund marcat de vestea mortii bunului sau prieten, senatorul Varujan Vosganian, liderul UFD, ne-a declarat: "Laurentiu Ulici mi-a fost un mare prieten. Si nu numai mie. A trait mai mult pentru altii, a vorbit mai mult pentru altii decit pentru sine. A fost unul dintre intemeietorii Uniunii Fortelor de Dreapta. Incerc sentimente amestecate: pe de o parte o stare de resemnare in fata absurdului, iar pe de alta parte de mobilizare pentru a face ca sufletul culturii romanesti sa se umple din nou, cum si-ar fi dorit Laurentiu Ulici. L-am cunoscut in urma cu 20 de ani, cind a vorbit despre mine ca poet. Tragic si semnificativ este ca acum, cind sint la Cluj si imi lansez o carte, regasesc pe coperta acesteia, ultimele cuvinte scrise de Laurentiu Ulici. Vorbele lui se incheie astfel: «In viata, sentimentul onoarei e totul!». Laurentiu Ulici a murit luptind."
Deputatul UFD Laurentiu Priceputu, unul dintre apropiatii marelui disparut, a tinut sa spuna urmatoarele cuvinte: "L-am cunoscut pe domnul Ulici, atit din lumea politica, dar si din afara ei. A fost pentru mine, intotdeauna, o lumina pe care o cautam. Vestea aceasta fulgeratoare m-a surprins, dar se pare ca ne putem intilni destul de des si cu nedreptatea universala, nu doar cu dreptatea. Sincer vorbind, imi pare foarte rau si-i voi purta mereu o amintire care, cu certitudine, o sa ma ajute in viata."
Despre Laurentiu Ulici, acum la despartire, Gh. Dan Nicolae Ceausescu, profesor la Facultatea de Limbi Straine, Sectia Clasice, Universitatea Bucuresti, a spus: "Actionam cam pe acelasi cimp, al culturii romanesti, am colaborat la diferite reviste si l-am apreciat intotdeauna si pentru caracterul lui, si pentru inteligenta deosebita si pentru cultura. Trebuie sa se stie ca acest om, pe care lumea-l stie ca scriitor, ca presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania, a studiat si matematica, era un bun matematician, era un bun jucator de sah, un bun jucator de bridge si, in acelasi timp, era un om fermecator, cu care puteai sa stai de vorba ore in sir. Ma stapineste gindul ca a disparut si ca nu voi mai avea ocazia sa stau de vorba cu el. E o pierdere pentru toti cei care l-am cunoscut si este o pierdere pentru tara. E o veste la care nu ne asteptam nici unul."
Socat si el de aceasta veste, Corneliu Burada, profesor la Universitatea "Constantin Brancoveanu" a afirmat: "Incerc acelasi regret pentru disparitia prematura din viata a lui Laurentiu Ulici si nu pot sa spun decit Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze acolo unde ii este locul."
Iuliana Zainea, sefa de cabinet a senatorului Ulici, cea care in urma cu zece zile a purtat cu acesta o discutie la Braila, s-a aratat, de asemenea, consternata de surprinzatoarea veste: "Inca nu-mi vine sa cred. Sint inmarmurita. Vestea a venit ca o lovitura, picata de undeva din ceruri."
Doliu la Uniunea Scriitorilor
Intr-un comunicat primit ieri la redactie din partea USR se arata: "Pentru obstea scriitorilor, Laurentiu Ulici a insemnat echilibru, spirit constructiv si indrazneala de a invinge nepasarea si obtuzitatea celor care cred ca omul traieste doar cu piine. Disparitia sa inseamna o pierdere imensa, irecuperabila pentru Uniunea Scriitorilor, pentru literatura romana, pentru societatea romaneasca. Indurerati, scriitorii romani ii vor pastra o amintire luminoasa, asa cum a fost intreaga sa viata. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aiba in paza."
Arta despartirii de Laurentiu Ulici
Premonitie sau doar o simpla intimplare, tema ultimei Cafenele literare a fost "Arta despartirii". Atunci, in incaperea primitoare, criticul Laurentiu Ulici vorbea despre etica despartirii; e frumoasa sau urita despartirea, este moral sau imoral sa te desparti de cineva… Nu s-au gasit raspunsuri. Cea mai imorala despartire este moartea. Ea este singura care ne desparte, cu cea mai precisa arta, de tot ceea ce iubim, de tot ce inca mai dorim – VIATA. Laurentiu Ulici a trecut in amintirile noastre ca o despartire frumoasa.
Laurentiu Ulici s-a nascut pe 6 mai 1943 la Buzau, dintr-o veche familie maramuresana de confesiune greco-catolica. A inceput scoala generala la Sighetul Marmatiei in 1949 iar liceul l-a urmat la Ploiesti. Studii superioare: Facultatea de Filologie (1966), Facultatea de Filosofie (1970), doctorand in teoria literaturii (1973).
Profesia – critic literar. Ocupatia: redactor la revista "Contemporanul" (1966-1989); director al revistei "Luceafarul" (din 1990); vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor (1992-1994); presedinte al Uniunii Scriitorilor (din 1995). Autor al unor importante volume de critica dedicate literaturii contemporane, al unor antologii de prestigiu privind fenomenul poetic romanesc, Laurentiu Ulici a fost distins cu doua premii ale Uniunii Scriitorilor si cu premiul pentru literatura al Fundatiei "Soros". Starea civila: casatorit, un copil (medic chirurg). Activitate politica: presedintele Consiliului National al UFD. A fost redactor la "Contemporanul" si unul dintre cei mai consecventi critici literari ai revistei "Romania literara". S-a ocupat in special de debutanti, iar articolele au fost reunite in volumul "Prima verba" (1975). A debutat editorial cu volumul "Recurs" (1971). A scris critica literara si eseuri pe care le-a publicat in volumele "Biblioteca Babel" (1978), "Arghezi, Bacovia, Barbu" (1974), "Confort Procust" (1983), "Dubla impostura" (1995), "Literatura romana contemporana" (1995), "1001 Poezii romanesti" (10 volume, 1997), "Nobel contra Nobel" (1998).
A fost senator de Braila. A deschis in noiembrie 1997 Libraria "Uniunii Scriitorilor" si tot atunci Cafeneaua Literara al carei amfitrion a fost, stringind in jurul sau o serie de poeti si scriitori braileni. (Nicoleta BUTNARU, Nicu MATEI, Cristiana APOSTOLESCU, Adriana GHEORGHIU)