O bomba cu ceas pentru economia romaneasca

Ordonanta 119 sau promisiunile desarte ale Guvernului
Unul dintre cele mai trimbitate acte normative ale ultimilor ani, OUG 119/2001, cunoscut drept "Ordonanta Sidex", parea initial colacul de salvare menit sa scoata din mocirla combinatul. OUG 119 prefigura in fond, alaturi de alte facilitati acordate Ispat Sidex, modalitatea de transformare in actiuni a datoriilor pe care colosul siderurgic le avea la diversi furnizori de energie si materii prime, societati cu capital majoritar de stat. Ca orice lege este facuta in Romania ca sa fie incalcata sau macar uitata, o arata clar incremenirea in proiect a directivelor cuprinse in amintitul act normativ.
Daca pina pe 6 noiembrie, data semnarii contractului de vinzare – cumparare a pachetului majoritar de actiuni la Sidex, toate institutiile romanesti au fost bagate in priza pentru a grabi dezvelirea "statuii privatizarii romanesti", dupa aceasta data, ministeriabilii romani s-au reintors la spiritul balcanic. Cu sacii in car, echipa lui Musetescu si colegii de Guvern din fruntea celorlalte ministere implicate, au uitat de Ispat Sidex si de efectele unei privatizari facute la norma.
Ca urmare, nimeni nu s-a grabit sa ia in seama facilitatile acordate siderurgistilor, facilitati descrise in articolul 19 al Ordonantei Sidex. Doar citiva muncitori din combinat s-au incumetat sa iasa la pensie sau sa plece in somaj, asta si pentru ca ordonanta cu pricina nici macar nu a trecut prin focurile Parlamentului, unde poate suferi modificari cruciale.
Mai grava este insa problema ridicata de articolul 7 al Ordonantei Sidex. Acesta prevede transformarea in actiuni a datoriilor pe care Combinatul le are catre "Electrica", "Termoelectrica", "Romgaz", "Distrigaz Sud" si "CFR Marfa", debite care nu au fost stinse nici pina la ora actuala. Intirzierea isi gaseste explicatia in neintelegerile aparute intre conducerea Ispat Sidex si cea a Termoelectrica. La mijloc pare sa fie vreo 200 de miliarde care nu se regasesc intocmai in contabilitatile celor doua firme. Cu alte cuvinte, Termoelectrica sustine ca are de primit de la Ispat Sidex cu 200 de miliarde mai multi bani decit sint de parere patronii indieni. Acest conflict, care ar putea fi rezolvat mai usor cu bunavointa ministrului Musetescu si a Ministerului Industriei si Resurselor, impiedica transformarea in actiuni a datoriilor catre societatile amintite mai sus. De asemenea, nu se poate preda patrimoniul si, ca urmare, bilantul anului 2001 este blocat. Cu alte cuvinte, procesul de privatizare nu s-a incheiat decit pe hirtie. In acelasi timp, trebuie amintit faptul ca Ispat Sidex nu si-a finalizat inca un plan de investitii pentru 2002 iar contractele semnate cu fostii prestatori de servicii de pe platforma Combinatului sint mult mai mici, problemele de la "ICMRSG", "Atlas", "Seredille", "Alim Serv" si "Salvosid" fiind bine cunoscute.
Ministerul Muncii obliga indienii sa munceasca la negru
Peste 50 de cetateni de nationalitate indiana lucreaza in aceste momente in cadrul Combinatului. Posturile cheie, de la directori pina la ingineri si economisti au fost preluate in mare parte de oamenii lui Mittal. Profesionisti pina in maduva oaselor, invatati cu greul, indienii s-au trezit ca nu pot munci legal in Combinat. Motivul? Birocratie sau rea-vointa. "Balcanism", ar sopti orice investitor strain dispus sa-si plasese banii si oamenii pe piata est-europeana. Cert ramine doar faptul ca nici unul din indienii care semneaza, stampileaza sau pur si simplu invirt roata reformei din Ispat Sidex, nu are carnetele de munca ori contractele inregistrate la Directia de Munca si Solidaritate Sociala sau la Inspectoratul Teritorial de Munca. Nici pina la ora actuala, la aproape trei luni de la semnarea hirtiilor, subordonatii lui Narendra Chaudhary nu au intrat in posesia "cartilor verzi", documente fara de care nu au dreptul sa munceasca pe teritoriul Romaniei. Asa ca asiaticii se vad in postura de a-si primi banii, nu de la Ispat Sidex SA, ci de la firma mama, prin intermediul Bancii Agricole Raiffeisen.
Ispat Sidex arunca in pragul falimentului societatile cu capital de stat care nu dispun de lichiditati
Politica manageriala adoptata de noii actionari majoritari ai Ispat Sidex trimite in fundul prapastiei toate societatile care pina acum luau tabla de la Combinat si o plateau la Sfintu’ Asteapta. Tepro Iasi, Rocar Bucuresti, Aro Cimpulung, Tractorul Brasov si Roman Brasov s-au trezit de-odata ca nu se mai pot alimenta cu materie prima din Combinat daca nu dispun de bani in cont. Pina mai ieri, o sumedenie de societati aflate in situatii financiare nu tocmai roz se obisnuisera sa obtina tabla pe credit, accentuind in acest fel golul din economia si asa firava a Sidex. Platile in compensatie, trocul, imprumuturile efectuate fara nici o logica, toate caracteristici ale unui sistem economic aflat in pragul colapsului, au fost metode uzitate si de Sidex inainte de preluarea sa de catre managerii indieni. Ceea ce pentru unii reprezinta fundul prapastiei, la noi este politica de stat, si asa se face ca aceste tehnici sint folosite in continuare de agentii economici la care statul este actionar majoritar. Ca El, Statul, nu si-a pus problema dependentei acestor societati de colosul siderurgic o arata solutiile care lipsesc cu desavirsire. Si daca privatizarea Sidex a insemnat salvarea de la faliment a Combinatului, tot la fel, ea inseamna condamnarea la moarte a agentilor economici fara bani care depind de tabla produsa la Galati. Vom reveni. (Marian COMAN)