Caută 
9 MIN
De Craciun, le-au picat in buzunar 230 milioane lei. O suma la care multi ieseni nici nu viseaza. Bani cu care s-ar putea cumpara o garsoniera confort III. Sau o Dacie nou-nouta. Numai din dobinda s-ar putea plati rata la un calculator, o masina de spalat si un frigider. Sint banii pe care aproape 70 de rromi din judetul Iasi i-au primit, fiecare, ca despagubiri pentru trei ani petrecuti in lagarele din Transnistria. „Banii Bugului”, cele 230 milioane primite nu au adus insa nimic nou in viata rromilor. Cei mai multi habar nu au avut pe ce sa cheltuie banii. Au reusit sa scape de ei insa in doar citeva zile. La Grajduri, banii s-au dus pe lemne sau mincare sau au fost impartiti copiilor. Casele darapanate sau palatele rromilor au ramas la fel. Doar sobele duduie, incarcate pina la refuz. La oras, aceiasi bani au fost cheltuiti pentru plata datoriilor la intretinere, medicamente si mincare. La citeva saptamini dupa ce s-au vazut cu 230 milioane in buzunar, toti asteapta a doua transa a banilor.
Fiecare deportat sau urmas a primit 7.669 euro in decembrie
Banii cazuti aproape din cer, la 60 de ani de la valul de deportari la care au fost supusi rromii din Romania in timpul lui Antonescu provin din fonduri care au apartinut Germaniei naziste. Printr-un program demarat in anul 1999, sute de mii de oameni supusi unui regim de munca fortata in cursul celui de-al doilea razboi mondial au primit despagubiri in valoare de cite 511 euro. O a doua etapa de acordare a compensatiilor a inceput in august 2000. Gestionarea banilor a fost incredintata fundatiei „Erinnerung, Verantwortung und Zukunft” (Memorie, Responsabilitate si Viitor) si supervizata de Organizatia Internationala pentru Migratii (OIM) si alte sase organizatii. Conform prevederilor acestui program, fiecare persoana internata intr-un lagar de concentrare sau gheto urma sa primeasca echivalentul a 15.000 de marci germane, adica 7.669,38 euro. De 15 ori mai mult decit prima data. „Banii provin din depozite ale Germaniei naziste, facute in timpul razboiului la banci din Elvetia. Fondurile respective au fost identificate de un grup de avocati, reprezentanti ai victimelor deportarilor din acea perioada. De comun acord cu bancile elvetiene, o parte a acestor bani s-a constituit intr-un fond special, pentru despagubirea victimelor nazismului. Initiativa acordarii acestor ajutoare banesti a apartinut guvernului german, condus de cancelarul Gerhardt Schroeder”, a explicat Adolf Sava, liderul rromilor din Iasi.
Mama bulibasei si-a luat „cadoul” cu doua zile inainte de Craciun
Mama bulibasei din Grajduri, Matilda Stanescu a fost una dintre primele beneficiare ale „banilor Bugului”. Cu doua zile inainte de Craciun, pe adresa Matildei Stanescu a ajuns un plic cu o instiintare si un cec. Citeva zile mai tirziu, cecul nr.024307342 s-a transformat in bani pesin. Mama bulibasei era mai bogata cu 5.752,03 euro, adica aproximativ 230 milioane lei. Matilda urmeaza sa mai primeasca inca 1.917,35 euro pina in primavara. „Am dat vreo 120-130 milioane la copii. Mi-am luat lemne, de mincare si i-am facut praznicul lui Franz, sotul meu. Mi-au mai ramas vreo 20 de milioane din toti banii”, spune Matilda Stanescu. Sotul Matildei, Franz, a murit in urma cu un an, fara a mai apuca sa primeasca despagubirile pentru cei trei ani petrecuti in Transnistria. Cu prima transa a despagubirilor in buzunar, cu salba de galbeni atirnata la git si locuind intr-un palat cu porti masive din lemn, la doi pasi de cel al fiului sau, singura grija a Matildei Stanescu este daca si cind va primi si banii pentru Franz. „Nu am fost cununati la primarie, ci doar la popa. E vreo problema?”, intreaba Matilda, facindu-si o cruce larga. Se linisteste atunci cind afla ca banii pot fi ridicati si de copii, in calitate de mostenitori.
Banii Bugului au trecut pe linga unii fara sa-i atinga
Banii Bugului au bagat zizania intre rromii din Grajduri. Faptul ca doar citiva au primit pina acum banii a fost suficient pentru a naste suspiciuni. Cineva a primit banii pentru ca e neam cu bulibasa. Altul are prieteni la Iasi. Inarmati cu hirtii, pe care cei mai multi nici nu pot sa le citeasca, cei care inca mai asteapta banii intreaba pe oricine le trece pragul cind vor ajunge banii si la ei. „Altii stau in palate si le vin bani. Mie imi cade casa in cap si nu am primit nimic”, spune cu naduf Teofil Stanescu. Acesta are de luat doua rinduri de bani, pentru el si pentru sotia sa, Racovina. Cererile le-au fost acceptate, dar cecul inca nu a ajuns la ei.
Nici Istrati Stanescu nu si-a primit inca banii. In schimb, fratele sau, Victor Stanescu a primit deja prima transa a despagubirilor. Spune ca a cheltuit toti banii imediat si asteapta cu nerabdare a doua transa. Lemne, bani impartiti copiilor, un porc si provizii sint destinatiile pe care le-au luat cele 230 milioane. Acum asteapta diferenta de 2.000 de euro. Sau ajutoare. Isi freaca usor miinile, apoi isi desface bratele si gesticuleaza energic cind vorbeste de bani si ajutoare. Este informat aproape la perfectie despre tot ce se intimpla in alte parti. „La Suceava s-au dat ajutoare de 15 milioane lei. Mincare, haine, incaltaminte. La noi nu s-a dat nimic”, exclama indignat Victor Stanescu. Uita ca acum 10 zile era multimilionar. Nu si-a cumparat nimic nou prin casa. Umbla cu aceleasi haine ponosite si aceiasi pantofi scilciati pe care ii avea si acum un an. Palaria pe care o framinta intre degete a fost cindva neagra. Dupa ani de purtat pe orice vreme s-a zdrentuit pe margini, borurile s-au pleostit, iar palaria a capatat o culoare incerta, brun-cenusie. Nu si-a schimbat-o, desi a avut in mina 230 milioane lei. Sta in aceeasi casa cu burlane dantelate, mincate pe alocuri de rugina, in care nu a schimbat nici macar un covor. Banii Bugului au trecut pe linga el fara sa-l atinga.
Unii si-au permis sa cumpere si alte medicamente decit aspirina
Fostii deportati stau cu ochii pe calendar si numara zilele pina la momentul in care ar trebui sa vina si ceilalti 2.000 de euro. Pe care ii vor cheltui la fel, fara sa schimbe nimic. „Nu am copii? Am ce face cu banii”, spune Matilda Stanescu.
Banii Bugului nu au schimbat nici viata rromilor din Iasi. Pe unii i-au scapat de datoriile la intretinere. Altii au avut pe masa de Craciun ce nici nu visau ca o sa aiba sau si-au permis sa cumpere si alte medicamente decit aspirina. Altii si-au facut liste cu ce isi vor cumpara in viitor. Deocamdata insa, nici unul nu si-a luat masina sau macar un televizor color. La aproape 70 de ani, nici unul dintre fostii deportati nu se gindeste sa faca o excursie in strainatate sau sa-si schimbe apartamentul. „Am doi copii, fiecare cu problemele lui si trebuie sa-i ajut. Sotia mea nu are pensie, iar eu iau doar 2,7 milioane. Nu am o masina de spalat si nici macar un aragaz bun. Nu-mi fac griji ca nu pot sa cheltui banii. O parte s-au si dus deja. Mi-am luat de Craciun tot ce mi-a poftit sufletul”, spune Ion Feraru, din Iasi. Nu mai tine minte nimic din perioada deportarii. Cind a ajuns in Transnistria, Feraru avea doar 4 ani. Povestirile lui sint doar din auzite, din ce i-au spus parintii. Stie insa ca mai are de luat inca 2.000 de euro. „As minti sa spun ca mai tin minte ceva de-atunci. Ce stiu, se poate gasi in orice carte”, spune Feraru.
„Ma stiau toti securistii si activistii din Iasi”
Transnistria este un cuvint aproape necunoscut si pentru Ion Oprica. Mai tinar cu un an decit Feraru, pentru Oprica lagarul de concentrare de la Oceacov nu este decit folclor. Si-a luat despagubirile pentru anii petrecuti in copilarie in lagar, fara sa stie exact pentru ce ii primeste. De prins, i-au prins insa bine. „O fata de-a mea avea 45 milioane datorii la intretinere si era aproape sa o dea afara din casa. Am mai avut si eu un accident vascular, ca am ramas paralizat o jumatate de an. Banii astia au venit exact cind era mai mare nevoie de ei”, spune Oprica. Mingiie tandru un trofeu in forma de saxofon. A cintat zeci de ani prin toate restaurantele din Iasi, in vremuri in care nici nu se gindea ca ar putea primi ceva pentru anii petrecuti in Transnistria. Nu a dus niciodata lipsa de bani pina cind virsta l-a silit sa se lase de meserie. „Uite-asa imi puneau banii in saxofon cind le cintam pe linga mese. Ma stiau toti securistii si activistii din Iasi. Nu aveam ce face cu banii”, isi aminteste Oprica. Acum asteapta si el restul de 2.000 de euro. „Se vorbeste sa ne dea si o pensie pentru ca am fost in Transnistria. Ar prinde bine, ca acum nu ma mai ajung cu banii”, incheie Oprica.
Povestea deportarilor
Primele persecutii indreptate impotriva rromilor din Romania au inceput in noiembrie 1940, cind tiganilor nomazi li s-a interzis deplasarea, sub motiv ca ar transmite tifos.Considerati „amorali”, rromii au fost deportati in Transnistria pentru a fi folositi la munci publice. Pina in august 1942, nomazii si semi-nomazii fusesera deportati in Transnistria, dupa care a inceput deportarea rromilor sedentari. Unul din criteriile de deportare era absenta bunurilor, dar proprietatea asupra unui teren sau a unei case nu i-a putut dispensa pe multi de deportare. Convoaiele de rromi au trecut Prutul pe la Albita, au traversat Basarabia, au trecut Nistrul si s-au oprit pe malul drept al Bugului, la 500 kilometri de Prut, in localitatea Oceacov. Cei mai saraci dintre deportati au mers pe jos, pe linga carute, timp de aproape o luna cit a durat drumul, din august si pina in septembrie 1941. Deportarile au incetat in primavara anului 1943, odata cu apropierea frontului. Conform datelor Comisiei romane pentru victimele Holocaustului, din cei aproape 200.000 de rromi considerati „periculosi”, aproximativ 36.000 ar fi murit in Transnistria. Dupa estimarile celor care au trait deportarea, din Iasi si judetele invecinate au fost deportati aproximativ 20.000 de rromi. S-au mai intors 3.000, adica unul din sapte.
Ratia zilnica – 100 de grame de faina sau de cartofi
Ajunsi in Transnistria, tiganii au fost inghesuiti intr-un tarc, linga Oceacov. Si-au sapat bordeie in pamint pentru a se adaposti. Ratia zilnica pentru fiecare deportat a fost stabilita de autoritatile militare la 100 de grame de faina sau de cartofi. O data pe luna, un litru de ulei si citeva turte de srot completau ratia. In doi ani de prizonierat, averea cu care plecasera tiganii din Romania s-a topit. Animalele si carutele au fost confiscate, hainele date pe mincare, banii furati de soldati sau transformati in alimente. „Nu puteai sa traiesti cu ce ti se dadea. Am taiat magarii si caii si i-am mincat. Culegeam scoici din Bug. Mai faceam cazane pentru rusi, mai dadeam haine sau cocosei pe mincare. Zvirleam banii peste gard, iar rusii ne aruncau de mincare. Citeodata, rusii faceau turte din rumegus si ni le aruncau peste gard, mintindu-ne ca e mamaliga. Sau frigeau tisteri (n.r. – sobolani) si ziceau ca e carne de vacuta”, povesteste Ortansa Stanescu.
Lagarul de la Oceacov a fost abandonat in primavara lui 1944, odata cu apropierea frontului. Paza a fost ridicata, iar tiganii deportati au fost lasati sa plece. Drumul de intoarcere a fost presarat si el cu morti. Tiganii cadeau pe marginea drumului, rapusi fie de foame, fie de epuizare, fie impuscati de soldati.
Nemtii si programul lor
Programul german de despagubire a victimelor nazismului nu ii vizeaza doar pe rromii deportati ci si pe martorii lui Iehova, persoanele cu handicap sau homosexualii victime ale persecutiilor in perioada 1933-1945. Din fonduri puse la dispozitie de statul german si companii germane, OIM a alocat 276 milioane euro pentru persoane supuse muncii fortate, suma maxima care poate fi acordata unei persoane fiind de 7.669 euro. Alte 101,5 milioane euro au fost alocati pentru plata de compensatii persoanelor carora li s-au confiscat sau rechizitionat bunuri de catre autoritatile germane. Pentru despagubirea persoanelor torturate sau ai caror copii au fost ucisi in lagarele de concentrare s-au alocat 25,5 milioane euro, suma maxima care poate fi primita ridicindu-se la 4.243 euro. In total, pe adresa fundatiei „Memorie, Responsabilitate si Viitor” au fost trimise 264.500 de cereri de despagubire din toata lumea. Din Romania s-au primit 7.857 de cereri, cifra cu care Romania s-a situat pe locul 5 in Europa in privinta numarului de persecutati care si-au cerut drepturile. „Numarul victimelor Holocaustului este mult mai mare, fapt recunoscut de toata lumea. Din pacate, multi nu au stiut de existenta acestui program. La Iasi sint aproape 200 de cereri, pe diferitele sectiuni ale programului de despagubiri. In alte judete, nu exista decit 2-3 cereri”, a spus Sava. (Alex Zanoaga)
