Mutilat de teroristi, uitat de autoritati

Un iesean cere statului israelian 20.000 de dolari. Suma reprezinta despagubirile ce i se cuvin, spune el, pentru ce a indurat in Tel Aviv, in singerosul atentat terorist de pe 17 iulie 2002. O schija in git, alta in piciorul sting, care nu i-a fost nici acum scoasa, si vederea mult slabita de una din cele doua explozii din cartierul Tahana. Acestea reprezinta motivele pentru care Constantin Manole nu a mai putut sa lucreze nici o zi de atunci si, probabil, pentru care greu isi va mai gasi de acum de munca. Dupa i s-au risipit toate planurile cu care plecase in 1999 in Israel, ieseanul crede ca este indreptatit ca Israelul sa-l despagubeasca. Mai ales ca alti raniti, chiar mai putin grav decit el, au primit deja o compensatie in bani. Dupa doi ani de asteptare, Constantin Manole e decis sa dea statul israelian in judecata.
Explozia l-a surprins la o bere cu un prieten
Era intr-o zi de miercuri. Constantin Manole tocmai se intorsese de la serviciu si facuse un dus. Cum se celebrase o sarbatoare a evreilor si magazinele fusesera in majoritate inchise, ieseanul a coborit din caminul unde locuia sa-si ia un pachet de tigari, de la „chioscul din colt”. Ca in fiecare seara, strada Merkazil – Aleea Pantofilor, cum i se mai spune acolo – era plina de viata. Locuita, ca aproape tot cartierul Tahana, de muncitori straini, aceasta era singurul loc in care romanii se simteau bine. Se intilneau intre ei si distanta care-i despartea de cei dragi, ramasi acasa, parea a se reduce considerabil. Stateau la o bere, fumau o tigara si isi faceau curaj pentru urmatoarele luni de munca grea. „Este o strada inchisa, ca «Lapusneanu» la noi, unde ne intilneam sa mai vorbim”, povesteste Constantin Manole. Zile la rind a regretat dupa aceea ca pe 17 iulie nu s-a intors cu pachetul de tigari in camera sa si ca s-a asezat cu un prieten la o masa.
„L-am vazut pe clujean cu trupul despicat”
N-a apucat nici macar sa primeasca bautura. „Dintr-o data, parca vad si acum, mesele au sarit in sus, geamurile s-au spart peste tot, s-a schimbat atmosfera. Era ca o ceata, un gaz alb, toxic”, rememoreaza barbatul clipele ce au urmat groaznicului soc. Arabii sinucigasi care au detonat bombele erau pe terasa la citiva metri de el, apreciaza Constantin Manole. „La un metru jumate de mine era o masa la care era alt roman, unul din Cluj. Coborise cu cumnatul sau si, cind acesta a plecat, el a zis ca mai sta sa bea o bere”, povesteste ieseanul. Prima explozie l-a trintit la pamint. „Am pus mina la git si la picior si am vazut ca am singe, dar eram amortit si nu mi-am dat seama ca mi-au intrat schije inauntru. Am reusit sa ma ridic si cind m-am intors l-am vazut pe clujean cu trupul despicat. Un alt thailandez, cu plete, era desfigurat la fata”, descrie Manole carnagiul. Un evreu, doua rusoaice, doi thailandezi si romanul Adrian Vasile Endres au murit in atentat. Manole a scapat insa ca prin urechile acului. „Am reusit sa ies la strada. In mai putin de zece minute, cred, a venit o salvare. Avea numarul 66”.
A asteptat doi ani despagubirile
La Spitalul „Tel Ashomer”, unde a fost internat ca si ceilalti raniti, Manole a stat doar vreo zece zile. I s-a scos schija din git si a fost externat. „Am avut noroc ca-mi platisem asigurarile medicale”, spune ieseanul, care in 1999 a plecat legal din tara, printr-o firma din Bucuresti ce intermedia plecari la munca in strainatate. Ajuns in Modein, Manole si-a schimbat insa locul de munca, lucrind fara contract in Rision-Lition, in Haifa si, in cele din urma, in Tel Aviv.
Tot aici l-a prins si atentatul din decembrie 2002, cind nu a fost insa ranit. Deoarece lucrase din constructii, dupa ce a fost ranit in iulie nu s-a mai putut duce la locul de munca. A mai ramas insa doi ani in Israel, in asteptarea despagubirilor promise. „Un alt roman care a fost ranit pe 17 iulie, insa mai putin grav, a primit in jur de 10.000 de dolari. Eu trebuie sa primesc in jur de 100.000 de shekeli, ceea ce inseamna vreo 22.000 de dolari”, spune amarit Manole. Dupa atentat, barbatul a trait din banii pe care apucase sa-i stringa si cu care ar fi trebuit sa inceapa aici o viata mai buna si sa-si ajute cei trei copii. Acum nu mai are aproape nimic. Despartit de sotia sa dupa ce a plecat in Israel, ieseanul si-a luat o gazda cind a ajuns la Iasi. Spera insa sa-si ia un apartament, daca va primi pina la urma banii de la Tel Aviv.
Manole crede ca arabii au mai multa dreptate decit evreii
Pentru aceasta a apelat in Israel la un cabinet de avocatura, „Mike York-Reed & Shlomit Fridman Law Office”. „Am semnat un contract cu ei prin care lor le va reveni 30% din suma pe care trebuie sa o primesc”, spune Constantin Manole. Deoarece acestia nu au rezolvat pina acum nimic, are acum si un avocat roman. „Clientul meu si-a deschis acum cont la BCR al carui numar insotit de o notificare le trimit in Israel. Daca nu primeste imediat banii, singura solutie este sa dea in judecata statul israelian”, spune avocatul Ioan Chiba. Supararea romanului o gaseste indreptatita si Ion Nuica, consul la Ambasada Romaniei din Israel. „Constantin Manole are dreptul la despagubiri, ca oricine a fost ranit pe teritoriul israelian. Pentru urmasii celor care au murit in atentate, Israelul ofera pensii de pina la 800 de dolari”, spune Ion Nuica, care si-a inceput mandatul la Tel Aviv pe 15 iulie 2002, cu doar doua zile inainte de atentatul in care a fost ranit Manole. „«Bituah Lumi», asigurarile de stat din Israel, stabileste despagubirile in functie de gravitatea ranilor si de gradul in care ii afecteaza capacitatea de munca”, mai explica acesta, precizind ca in total in atentatele palestiniene din Israel au murit pina acum opt romani. Desi ii multumeste lui Dumnezeu ca nu se afla printre ei, culmea este ca Manole considera indreptatite atentatele palestiniene. „Este teritoriul arabilor si au dreptul sa-l ia inapoi”. (Mirela CORLATAN)