„Seful Politiei cerea taxa pe cap de italian”

Dosarul diplomelor false de la UMF este plin de surprize in ceea ce priveste partenerii de afaceri. Paolo Tumminello, liderul „studentilor” italieni, a facut declaratii incendiare, afirmind ca seful Politiei iesene din acea vreme ar fi incasat sume mari de bani de la italieni pentru a-i asigura ca nu va incepe nici o ancheta in ceea ce priveste aceasta afacere. Niciodata insa, Tumminello nu i-a dezvaluit numele, astfel ca „seful Politiei din Iasi” poate fi seful IPJ, seful Politiei Municipiului sau seful de la Pasapoarte, oricare dintre cei care au condus aceste institutii intre anii 1997-1999. Potrivit declaratiilor lui Paolo Tumminello, acesta era bun prieten cu Mircea Vatasescu, prorectorul Universitatii Ecologice Bucuresti. „Seful Politiei din Iasi” percepea „tarife” de 100-200 de dolari de fiecare persoana ce urma sa sustina licenta la Iasi, dar ulterior pretul a crescut la 500 si chiar la 1.000 de dolari de persoana.
Pretentiile „sefului de Politie” cresteau precum aluatul
Pus de carabinieri sa explice cum erau impartiti banii pe filiera diplomelor false, Tumminello a declarat pe 12 septembrie 2001 la Florenta: „Cei 60.000 de dolari trebuiau sa fie distribuiti intre functionarii Ministerului Educatiei Nationale, decanul Burlui si profesorii componenti ai comisiilor de evaluare, prorectorul Vatasescu precum si seful Politiei din Iasi, care pretindea 100-200 de dolari SUA de persoana straina care venea la Iasi sa sustina examenele la universitate”. Referindu-se la „seful Politiei”, italianul a aratat cum au crescut pretentiile financiare ale respectivului. „In timpul acestui sejur (1998, n.r.) Panepinto mi-a marturisit ca intreaga operatiune avea costuri majorate pentru ca Vatasescu ridicase «stacheta»; nu ii mai ajungeau cei 10.000 de dolari pentru sine insusi, voia mai multi bani, pentru ca seful Politiei din Iasi cerea, la rindul sau, mai multi bani, 500 de dolari pentru fiecare persoana fata de 100 in 1997. Profesorii de la universitate voiau mai multi bani decit cei 1.500 de dolari de student in 1997. Am asistat la o discutie aprinsa intre Panepinto si Vatasescu la Hotel Minerva din Bucuresti, in legatura cu aceste probleme de natura economica. Acelasi Panepinto mi-a relatat ca la un anumit moment Vatasescu era dat la o parte de seful Politiei locale si de Burlui, care deja se adresau direct lui Panepinto, cerindu-i sa-l inlature «din cerc» pe Vatasescu. Aceasta insa nu era o solutie buna, deoarece Vatasescu, cu cunostintele sale la Ministerul Educatiei din Bucuresti, era indispensabil pentru urmatoarele licente”. Colaborarea cu misteriosul „sef al Politiei” s-ar fi incheiat din cauza unor pretentii exagerate. „Seful Politiei a mers direct la Panepinto, care apoi mi-a relatat ca pentru el aceasta era ultima calatorie, intrucit costurile devenisera de nesustinut. De fapt, seful Politiei ii ceruse si obtinuse o cota-parte de 1.000 de dolari de persoana”, a povestit acelasi Tumminello despre examenul de licenta desfasurat in 1999.
„Nu se poate! Poate e de la Bucuresti”
Sefii de Politie din perioada invocata de italian au fost Gheorghe Grigoriu, la Politia Municipiului, si Ioan Toarba, la Politia Judetului. Primul a negat vehement ca ar fi fost remunerat de filiera. „Cum? In viata mea nu am auzit asa ceva! Despre tot scandalul asta nu stiu nimic, nici nu stiu daca am citit doua titluri de ziare despre asta. Nu se poate! Poate e de la Bucuresti. Nu-i adevarat! Daca era asa, macar ma chemau pe la Parchetul General sa ma intrebe si pe mine, dar nu m-a intrebat nimeni niciodata nimic”, s-a aratat surprins Grigoriu. Ioan Toarba a refuzat sa comenteze declaratiile italianului. Persoane din Politie care il cunosc foarte bine sustin ca este exclus caToarba sa fi fost implicat in afacere. Vom reveni. (Andrei ASTEFANESEI)