Povestea unei mame napastuite

O cutie de tabla cu geamuri gaurite pe alocuri, din care ies cirpe murdare adunate de prin tomberoane, este de mai bine de opt luni caminul Florentinei Burlacu si a celor trei copii zdrentarosi, dar dragalasi ai sai. Pe o suprafata de 6 metri patrati, tinara de 24 de ani locuieste impreuna cu Florin, de 3 ani, Marcel, de 5 ani, si Maria, de un an si trei luni. Desi a depus dosar pentru casa la inceputul lunii octombrie, femeia este constienta ca nu va primi prea curind o locuinta. Spera doar sa-i supravietuiasca cei trei micuti gerurilor iernii.

"Femeia la care stateam in gazda ne-a dat afara"

Doua paturi ingramadite, o soba linga care sint asezate trei lemne, un dulap murdar si rupt, plus citeva plapumi prinse de peretii baracii reprezinta caminul familiei Burlacu. Aici isi creste Florentina cei trei copii. Femeia o duce greu, dar incearca sa le acorde micutilor o crestere afectuoasa si cit mai buna cu putinta, in ciuda necazurilor, saraciei si, uneori, chiar foametei pe care trebuie sa o indure. Le-a gasit si nume de alint: mijlociul, Florin, este alintat Dodo, iar pe cel mare il striga Marcelino, dupa un personaj de desene animate pe care copiii nu l-au vazut niciodata, pentru ca nu au televizor. La numai un an si ceva, Maria nu are griji si, infofolita de mama ei, ride tot timpul, fiind minjita de fasole pe la gura. In baraca e cald acum, femeia facind focul cu ce are, sa nu i se imbolnaveasca odoarele. Dar e si un fum de nedescris si miros de mincare. Locuiesc de noua luni in baraca situata intre Bolta Rece si restaurantele arabesti. "In noiembrie anul trecut, pe un ger cumplit, femeia la care stateam in gazda ne-a dat afara. Am umblat cu copiii pe unde am nimerit si noi un loc cald pina in martie, cind am cumparat aceasta baraca de la niste boschetari care locuiau in ea. Le-am dat un milion, pentru ca tocmai luasem ajutorul social", a spus Florentina, ai carei obraji palizi poarta semnele vietii grele pe care a dus-o.

Cartofi prajiti, mincare de lux

Ajutorul social si alocatiile copiilor, care se ridica in total la 2.870.000 de lei, sint singurul venit. "Din banii acestia cumpar un sac de cartofi, 2-3 kg de fasole, zahar, faina, ulei. Carne cumpar rar. Si, oricum, nu prea le place copiilor. Ei prefera cartofii prajiti", a subliniat Florentina Burlacu. De jucarii nici nu se pune problema din banii pe care ii are, insa copiii au haine si papuci. Daca tatal celor mici, cu care traieste in concubinaj de sase ani, nu s-ar fi aflat in detentie pentru un furt banal, familia ar fi beneficiat si de salariul sau de muncitor la "Salubris". "Timp de sase ani, totul a fost bine, pina acum cinci luni cind, influentat de prieteni, l-a batut pe unul si i-a furat geanta in care avea doar 10.000 de lei", a povestit femeia, care a nascut primul baiat, Marcel, la un an dupa ce l-a intilnit pe Mihai Colac. Florentina nu a apucat sa munceasca pina acum, trebuind sa-si creasca copiii. Inainte de a-i avea, a terminat o scoala profesionala de cizmarie.

"Obiectele de prin gunoaie le vind la talcioc"

Desi are doar cinci ani, Marcelino viseaza sa devina doctor. Daca nu, atunci balerin, ca varul sau Eduard, elev in clasa a VI-a la Liceul de Arta. "Vreau sa ma fac doctor", a spus copilul, cu cearcane adinci si mov, in timp ce-l stringea la piept pe Scruici, catelul pe care l-a gasit si l-a adoptat. "Am gasit si o pisica, pe Tomita. Si pe el l-am adus acasa", intra in vorba fratele sau mai mic, Dodo, care la cei trei ani doreste sa isi ajute mama la taiat lemne, desi toporul este cu mult mai mare decit el. "Lemnele le adun de la gunoi. Gasesc destule lucruri prin gunoaie: cirpe si diferite obiecte pe care le vind prin talcioc. Mai string un ban si le iau copiilor ceva de mincare", a spus Florentina Burlacu, adaugind ca primeste ajutor si de la vecinii de la blocurile si casele care ii inconjoara baraca, chiar si de la Bolta Rece. "Vecinii imi dau mincare si apa. Unul dintre ei mi-a promis ca imi va aduce un televizor cu baterii pentru copii", a continuat tinara. Acest ajutor nu vine insa si din partea parintilor si celor sapte frati ai ei, despre care nu mai stie nimic de mult timp. "Nu mai stiu nimic de ai mei. Dupa ce am terminat scoala profesionala si l-am cunoscut pe Mihai, am plecat. Parintii s-au mutat si nu mai stiu nimic de ei si de cei sapte frati ai mei", povesteste Florentina Burlacu, care nu doreste ca cei trei copii sa aiba soarta ei. Din acest motiv, nici nu le-a spus ca tatal lor este la inchisoare, ci ca e plecat in Italia la munca. "La anul ii voi da pe Dodo si pe Marcel la gradinita. Apoi, tot impreuna, la scoala", isi doreste femeia.
Visul ei se poate indeplini doar daca va reusi sa treaca de iarna ce-i bate la usa baracii, usa inchisa cu lant si lacat. "Cu ajutorul lui Dumnezeu, vom trece si peste iarna aceasta. Apoi, poate ne va ajuta sa primim si o locuinta. E unica noastra dorinta", a incheiat Florentina Burlacu, mingiindu-si fetita de doar un an si trei luni.