Adio unui mare campion

Cu doar citeva zile inainte de inceputul Jocurilor Olimpice de Iarna de la
Torino, lumea sportului alb a fost lovita de decesul celui care a fost
Gheorghe Maftei, component al celui mai valoros bob de patru din intreaga
istorie a sportului de iarna romanesc. S-a nascut in anul 1939, pe 7 aprilie,
in comuna Siret-Mogosesti, judetul Iasi, si s-a stabilit la Roman in 1956,
cind a terminat scoala si a devenit strungar lacatus la IMS Roman.
Dragostea de sport l-a caracterizat inca din tinerete si s-a inscris la
atletism, unde a fost pregatit de Constantinescu Nehoi in probe de fond
(1.500, 3.000 de metri, maraton si mars), obtinind clasari constant in primii
patru la toate concursurile la care a participat. Considerat un adevarat
fenomen, avind in fata o cariera internationala prolifica, este preluat de
clubul CCA Bucuresti, iar in 1.960 a participat la un concurs atletic la
Poiana Brasov, in probele de 3.000 si 5.000 de metri, alergarile fiind
efectuate pe linga pirtia de bob.
Curiozitatea il aduce alaturi de ceea ce avea sa devina marea dragoste a
vietii. Din acel moment nu a mai iesit din lumea curselor pe gheata, in 1960
devenind campion national la bob in 2. In 1961 aduce bobul si la Roman,
realizind o instalatie incredibila pentru acele vremuri si care va constitui
ideea pentru actualele pirtii artificiale. Din pacate, instalatia a cedat in
timpul concursului.
In 1962 il cunoaste pe Ion Panturu, legitimat la Vointa Sinaia, devenind, in
doar citeva luni, campioni nationali. Un an mai tirziu, cei doi participa la
Innsbruk, in Austria, la Campionatele Mondiale, si obtin medalia de aur in
proba bob-2, prima medalie internationala a Romaniei dupa razboiul
mondial. In acelasi an cisiga Cupa Mondiala a tineretului la Inglis, Austria.
Doi ani mai tirziu, cei doi se claseaza pe locul noua la Jocurile Olimpice de
la Innsbruck. La aceasta competitie, cei doi romani creeaza deviza care va
deveni moto-ul Federatiei Romane de Bob: „Sa nu iei mina de pe bob!
Murim, murim amindoi! Cistigam, cistigam amindoi! Gloria va fi a noastra!”
Dupa jocurile olimpice, Gheorghe Maftei, alaturi de Ion Panturu, intra in
bob-ul de patru, alaturi de Nicolae Neagoe si Petre Hristovici, acestia
cistigind aurul la Campionatul European din 1967, de la Moritz, Elvetia si
participa la modialele de la Cortina D’Amprezzo, Italia.
Un an mai tirziu urmau Jocurile Olimpice de la Grenoble, Franta. La
aceasta editie se obtine singura medalie a Romaniei la JO de iarna, prin
bobul de patru, iar Gheorghe Maftei a ratat podiumul pentru o sutime de
secunda la bobul de doi. Din pacate, un alt echipaj de patru, din care facea
parte si Maftei, se rastoarna, intr-unul dintre cele mai grave accidente din
istoria jocurilor. Romascanul se accidenteaza la mina si este nevoit sa se
retraga din activitatea competitionala.
„A fost cel mai valoros sportiv pe care l-a avut Romanul. A iubit sportul si
familia mai mult decit orice pe lumea asta. Are trei copii, Camelia, Ancuta
si Romica, toti calcindu-i pe urme. Din pacate, moartea sotiei l-a afectat
foarte mult, iar pe finalul vietii a suferit destul. Dar trebuie sa ne amintim de
Gheorghe Maftei, campionul european si modial, cel care a adus prima
sanie la Roman si cel care a dominat un sport atit de frumos”, a declarat
Mircea Serbanescu, directorul Clubului Atletic Roman.
Dupa retragere, Gheorghe Maftei devine presedinte al AS Metalul Roman,
unde continua activitatea de promovare a saniei si bobului in rindul atletilor
romascani, clubul avind, pentru multi ani, o sectie specializata. In 1967,
primeste Meritul Sportiv Clasa I, iar in 1999 este aniversat la 75 de ani de
la infiintarea Federatiei Romane de Bob, atunci cind ii este acordata si
renta viagera de catre Comitetul Olimpic Roman, intrind, astfel, in Cartea
de Aur a Sportului Romanesc. (Iulian COTUN)

Publicitate și alte recomandări video