Moastele Sfintului Anton ajung la Roman

marți, 08 iunie 2004, 23:00
4 MIN
 Moastele Sfintului Anton ajung la Roman

Pe 13 iunie, ziua in care calendarul Bisericii Catolice il praznuieste pe
Sfintul Anton de Padova, moastele celui mai cunoscut si mai iubit dintre
sfintii calendarului catolic vor poposi la Roman. Acest moment reprezinta
apogeul pelerinajului pe care moastele sfintului il fac pe teritoriul Diecezei
de Iasi. Duminica dimineata, moastele vor fi prezentate la Biserica Sfinta
Tereza a Pruncului Isus, iar la liturghia care se va savirsi dupa-amiaza la
Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan de grad universitar vor fi
prezente inalte fete bisericesti, Excelenta Sa Monseniorul Jean Claude
Perisset, nuntiul apostolic in Romania si in Republica Moldova, si
Episcopul Diecezei de Iasi, Monseniorul Petru Gherghel. Luni 14 iunie,
moastele Sfintului Anton vor fi prezente, pentru doua ore, la Sabaoani.
SFINTUL ANTON DE PADOVA, APOSTOL AL EVANGHELIEI
Sfintul Anton a fost un apostol neobosit, plin de farmec si de o energie
exploziva in vestirea Cuvintului lui Dumnezeu. Elocventa sa, creativa si
eficace, atragea multimile insetate de Dumnezeu. Invatat teolog – Biserica
l-a proclamat tocmai pentru acest motiv Doctor in Teologie – stia a se face
„popular” in sensul bun al cuvintului.
Serviciul inflacarat si neobosit in slujba Cuvintului lui Dumnezeu, exercitat
de Sfintul Anton in mod special in favoarea celor saraci si umili, este
continuat si astazi de catre fratii franciscani. Sfintul Anton de Padova s-a
nascut in Portugalia, la Lisabona, in anul 1195, dintr-o familie nobila. La
Botez, primeste numele Fernando. Intra 1210 in familia religioasa a
augustinienilor, la Lisabona, de unde este transferat, in 1212 la Coimbra.
In 1220, abia sfintit preot, ii intilneste pe primii frati franciscani care veneau
de la Assisi si ramine fascinat de modul lor de a trai credinta crestina in
viata comunitata. In Maroc, cinci franciscani misionari sint martirizati, iar
moastele lor sint aduse tocmai la Coimbra. Acest fapt, il determina pe
Fernando sa le urmeze exemplul si sa devina misionar.
Paraseste Ordinul augustinienilor pentru a deveni frate franciscan,
schimbindu-si numele: de acum inainte se va numi fratele Anton. Pleaca in
Maroc pentru a predica Evanghelia, cu dorinta de a deveni marturisitor al
lui Cristos, dar, in scurt timp, se imbolnaveste. In primavara anului 1221
hotaraste sa se intoarca acasa, in Portugalia, dar o furtuna misterioasa
indreapta nava pe care se afla spre tarmurile Siciliei (Italia). Aflindu-se
astfel in Italia, in luna mai a aceluiasi an, merge la Assisi pentru „Capitolul
rogojinilor”, intilnirea fratilor franciscani care are drept scop distribuirea
responsabilitatilor si stabilirea unui plan comun de actiune. Aici, il intilneste
pe Sfintul Francisc de Assisi si ii asculta indemnurile. Dupa capitol, fratele
Gratian, superiorul provincial a regiunii Romagna, il ia cu sine pe fratele
Anton si il trimite in schitul din Monte Paolo, la Forli, unde isi va trai viata
de consacrare, in munca si rugaciune.
In septembrie 1222, cu ocazia hirotonirii unor frati, fratele Anton isi
manifesta aleasa pregatire umana si spirituala, prin discursul sau plin de
intelepciune. De acum incolo, el va predica si va preda teologia fratilor,
autorizat fiind de insusi Sfintul Francisc. In 1225 il gasim predicator in
Franta, din 1227 pina in 1230 il gasim superior provincial in Nordul Italiei.
In 1230 il regasim in postura de predicator in Trevigiano si la Padova, unde
va scrie Sermones-Predicile, pastrate pina astazi. In cursul anului 1231,
predica zilnic in Postul Mare credinciosilor din Padova, unde si spovedeste
pe toti cei care il viziteaza. Se retrage in conventul din Camposampiero,
linga Padova, pentru a se ingriji de sanatatea-i destul de subreda. In
acelasi an, doreste sa se intoarca in orasul care il adoptase, dar moare pe
drum, in Arcella, la intrarea in orasul Padova, pe data de 13 iunie 1231.
Dupa doar unsprezece luni de la moartea sa, pe data de 30 mai 1232, este
proclamat sfint.
O viata traita la prezenta lui Dumnezeu, consumata in intregime in slujba
fratilor sai, iata ceea ce l-a facut pe Sfintul Anton de Padova atit de iubit in
lumea intreaga!
In orasul Padova – Italia, Sfintului Anton i s-a construit o Bazilica, in care
sint pastrate unele dintre cele mai insemnate relicvii ale sale. Amintim
Limba Sfintului, pastrata inca intacta dupa mai bine de sapte secole de la
moartea lui, care poate fi venerata si care da marturie despre modul in care
Dumnezeu a voit sa-l rasplateasca pe Sfintul Anton pentru faptul ca a stiut
sa vesteasca Evanghelia iubirii intr-un mod incomparabil… Dovada cea mai
elocvanta de apreciere a devotiunii fata de Sfintul Anton este constituita de
cele cinci milioane de pelerini care, in fiecare an, viziteaza Mormintul lui de
la Padova, dar si de faptul ca in fiecare biserica din lumea intreaga, in zi de
marti, credinciosii de toate confesiunile crestine, si nu numai, participa la
Sfinta Liturghie si se roaga la Sfintul Anton. Relicva Sfintului Anton va fi
prezenta timp de doua luni in 40 de biserici din cele mai mari orase ale tarii.
Bustul aurit al Sfintului Anton de Padova a facut deja inconjurul intregii
lumi si a fost purtat in procesiune pe toate cele cinci continente.
Dimensiunile Bustului sint de 70 centimetri inaltime, cu 50 centrimetri
latime. Relicva „ex massa corporis” (din moastele Sfintului Anton) a fost
examinata si recunoscuta ca atare la Padova, in 1981, de o comisie de
medici si este vizibila pentru toti credinciosii care se vor apropia spre a o
venera.
Programul liturgic al zilei de duminica
9.00 – Primirea Relicvei in Parohia Romano-Catolica „Sfinta Tereza a
Pruncului Isus”
9.05 – 10.30: Primirea si venerarea Relicvei Sfintului Anton
10.30 – Sfinta Liturghie solemna
11.30 – 15.00 – Venerarea Relicvei
15.00 – Plecarea in procesiune cu Relicva Sf. Anton catre Institutul
Teologic Romano-Catolic Franciscan de grad universitar. Participantii la
aceasta procesiune vor purta crini in miini sau luminari.
16.30 – Liturghia pontificala cu binecuvintarea crinilor
18.00 – Program spiritual si venerarea Relicvei. (Cosette ZANOCEA)

Comentarii