Caută 
10 MIN
Desi abia a implinit 32 de ani, tinarul sucevean Mircea Zetler traieste in umbra amintirilor. L-am gasit in apartamentul parintilor sai, prizonier al propriei neputinte, generata de o boala necrutatoare: leuconevraxita, in termeni populari – scleroza multipla in placi. Mircea se afla in aceasta stare de 4 ani si s-a bucurat mult sa vada figuri noi prin preajma. Ne-a venit greu sa credem ca acel barbat, inca atragator, dar cu trupul pustiit de boala, a fost, nu cu mult timp in urma, un om perfect sanatos, cu familie, prieteni, cu bucuriile si necazurile unei vieti normale. Pe linga toate acestea Mircea a pierdut pentru totdeauna posibilitatea de a-si imbraca bogatia trairilor launtrice in limbajul dansului, ca arta scenica. Baletul a reprezentat pentru el nu numai o profesie, ci era indisolubil legat de evolutia sa spirituala, afectiva, caracteristici tipice oricarui artist. Incursiunea pe care am realizat-o in trecutul lui a dezvaluit o poveste de viata spectaculoasa, tulburator de dramatica, al carei protagonist a fost din pacate chiar persoana ce se afla in fata noastra.
Scoala de balet
Mircea era elev in clasa a III-a cind s-a intimplat un lucru care i-a pecetluit destinul. La scoala unde invata venise un grup de profesori de coregrafie din Cluj, in cautare de tinere talente. Vazura, probabil, in pustiul plin de neastimpar, acea scinteie de dumnezeire numita talent, pentru ca Mircea se numara printre cei selectionati pentru scoala de balet. Vestea i-a luat total pe nepregatite pe parinti, iar mamei i s-a rasucit un cutit in inima la gindul ca unicul ei fiu urma sa plece printre straini. I se lipise de suflet strengarul cu ochii de cicoare "imprumutati" de la dinsa si intuia ca baiatul ei e alcatuit din alta plamada decit a celor doua surori ale lui. Vestea le-a fost confirmata printr-un telefon primit de la Cluj, in care se solicita prezenta la examen. Mama si fiu s-au urcat in tren si au luat drumul Clujului, ajungind dupa terminarea examenului. "Hai, ma, suceveanule, ca te asteptam de mult", i-au spus profesorii. A doua zi, la afisarea rezultatelor, Mircea s-a gasit pe listele admisilor. Reusise cu bursa." Mai era o luna si ceva pina sa inceapa scoala la Cluj iar eu ii puneam lucrurile in valiza si plingeam. Trei luni nu m-am dus la el. Imi scria ca-i place, dar copiii mari sint rai, il bat, ii iau mincarea si il pun sa le spele sosetele. Dansul l-a indragit de la inceput dar ii lipsea casa, era mamos", povesteste doamna Zetler. Cum era si firesc, Mircea a urmat apoi cursurile Liceului de coregrafie din Cluj, dupa care a plecat sa-si satisfaca stagiul militar la Bucuresti, la Ansamblul "Doina" al armatei.
"Mircea a spus ca prefera sa infieze un copil decit sa moara Dana"
Dupa lasarea la vatra, s-a angajat ca dansator la Opera din Iasi. Tinarului inalt, frumos, ii suridea viitorul. Mai avea, in plus, o fire deschisa, romantica, asa incit nu i-a fost greu sa-si atraga prieteni. A cunoscut-o pe Dana, fiica unor solisti la Opera din Iasi, originari din Baia Mare. Dupa numai 3 luni, intr-o frumoasa zi de mai a anului 1988, s-au casatorit. Ajutati de parinti, tinerii si-au rostuit un apartament cochet din care nu le lipsea nimic. Exista, totusi, o problema, aceea ca Dana, absolventa a unui Liceu industrial din Baia Mare, nu si-a gasit de lucru in Iasi. De comun acord, tinerii au stabilit sa se mute la Baia Mare. Mircea si-a luat transferul la Teatrul Dramatic din localitate, insa Dana a reusit sa se angajeze abia dupa 2 ani, ca organizator de spectacole. Nu ca le-ar fi lipsit ceva, aveau apartament cu 3 camere, modern, bine utilat, insa Mircea voia sa-si vada sotia multumita. Din acel cuib linistit mai lipsea ceva: un copil. Mircea isi dorea cu ardoare sa devina tata, insa Dana nu i-a impartasit entuziasmul. Ii ghicise o tiganca mai de mult, ca daca va face un copil ea va muri la nastere. N-a fost curioasa sa consulte un medic specialist, preferind sa-si faca doua intreruperi de sarcina. In sinea ei, doamna Zetler era de alta parere: "A ramas de doua ori gravida cu Mircea si a facut intrerupere pentru ca tinea la frumusete. Mircea a spus ca prefera sa infieze un copil decit sa moara Dana". In februarie 1992, au infiat un baietel de un an si opt luni, Marius. Mircea era fericit ca poate sa-si exercite prerogativele de tata si lasa sa se vada acest lucru la fiecare pas. Il ducea pe Marius si-l aducea de la gradinita, il spala, se jucau.
In anturajul de la serviciu, Dana l-a cunoscut pe Dan Scorca, tot organizator de spectacole, cu 17 ani mai in virsta decit ea. "Mic, chelos, burtos, voiajor, fara casa, necasatorit", suna caustic caracterizarea amantului norei sale facuta de doamna Zetler, mama lui Mircea. "Erau prieteni de casa. Dan spunea ca face afaceri in Ungaria. Dupa revolutie, Dana il mintea pe Mircea ca merge in Ungaria. Lua provizii, banii de acasa, dar in fapt, ea mergea la Dej, la amant, unde stateau la hotel. Un an si jumatate a tinut astfel", ne-a mai povestit interlocutoarea noastra.
Orbit de dragoste pentru sotia lui, Mircea nu voia in ruptul capului sa admita ca Dana i-ar fi infidela, chiar daca existau unele suspiciuni in acest sens. Se intorcea de la serviciu si-l gasea deseori pe Dan in casa la ei. "Mi-e ca un frate", motiva Dana. Doamna Zetler isi vizita fiul la Baia Mare in fiecare an de ziua lui, pe 14 aprilie. Cu aceasta ocazie, in aprilie 1993, gasind-o pe Dana schimbata, nora si soacra au purtat o discutie ca intre femei. Dana a fost brutal de sincera: "Atunci ea mi-a spus ca nu-l mai iubeste pe Mircea, ca nu prea este satisfacuta de viata lor sexuala, desi tine la el ca e gospodar, om de casa. Dar nu mi-a spus ca are pe altcineva. Eu l-am sfatuit pe Mircea s-o insoteasca in Ungaria. Au mers, bineinteles, impreuna cu Dan cu autocarul". Acolo, in Ungaria, Mircea i-a oferit sotiei sale un buchet de liliac pe care aceasta i l-a daruit, in vazul sotului ei, lui Dan. Bineinteles ranit, Mircea i-a cerut o explicatie. Ceea ce a refuzat sa creada de mai multe luni, i-a fost spus limpede in fata: traieste cu Dan de zece luni, se inteleg bine la pat si vor ramine impreuna. Reveniti acasa, Mircea i-a dat sotiei sale un ultimatum: ori el, ori Dan. Ea a plecat la Dej sa-si consulte concubinul, dupa care i-a propus lui Mircea sa vinda apartamentul si, pina la definitivarea partajului el sa stea la soacra, care se pensionase intre timp si revenise la Baia Mare. Uzind de ultimele argumente, Mircea a intrebat-o ce vor face cu Marius, copilul infiat care nu avea nici o vina in toata aceasta poveste. Dana a ramas neinduplecata, spunind ca va veni sa-l ia pe Marius de indata ce se va stabili in Dej. In trei zile, apartamentul a fost vindut. Mircea i-a dat banii si a condus-o la tren. Ajunsa la destinatie, Dana s-a grabit sa cumpere din banii pe apartament o garsoniera si un autoturism pe care, prevazatoare, le-a trecut pe numele lui Dan.
Rememorind clipele traite la acea vreme, doamna Zetler povesteste cu vocea inecata in lacrimi: "Intr-o dimineata de iunie ’93, am primit telefon de la o colega de-a lui Mircea ca nevasta il paraseste si ca vinde casa. Eu si sotul meu am inchiriat o masina si am plecat urgent spre Baia Mare. Am ajuns acolo dupa-amiaza. Mircea era in balcon cu copilul si cu catelul. Lipseau perdelele de la geamuri, asa ca mi-am dat seama ca se intimplase ceva. Lucrurile erau adunate in mijlocul casei, impartite. Nu avea nici macar o coaja de piine in casa, frigiderul era scos din priza pentru ca inainte de a pleca in Ungaria fusesera in concediu la mare. A fost surprins sa ne vada si n-a putut spune decit atit: <Dana m-a parasit>". Mircea a facut partajul la intelegere, Dana urmind sa ia copilul cu conditia ca la divort sa nu aiba pretentia la pensie alimentara. Jumatate din banii de pe apartamentul vindut, Mircea i-a primit abia dupa trei ani. Divortul s-a pronuntat in ianuarie 1994. Desi totul fusese "ars" intre ei, Mircea mai spera in adincul sufletului ca Dana va reveni la sentimente mai bune si se va intoarce la el. Este si motivul pentru care n-a vrut sa paraseasca Baia Mare, mutindu-se imediat dupa plecarea Danei la mama acesteia, care, fiind internata in spital, a fost depasita de repeziciunea cu care s-au derulat evenimentele. Desi parintii l-au rugat insistent sa vina acasa, la Suceava, Mircea a replicat ca nu-si poate parasi soacra in starea in care se afla. De altfel, intre cei doi se stabilise o legatura foarte puternica, mama Danei implorindu-l sa nu plece. Pe durata spitalizarii Dana n-a dat nici un semn de viata iar Mircea facea naveta intre serviciu – casa – spital. Pentru a se putea descurca mai bine cu banii si-a mai gasit o slujba, ca agent comercial. Din cind in cind Dana venea in vizita la mama ei, insotita de Dan. Revederea intre fostii soti era intotdeauna tulburatoare. S-a mai scurs astfel un an, timp in care Mircea s-a ingrijit de casa, de copil, parind ca lucrurile se mai linistisera putin.
In mai ’94, inainte de a-si lua concediu Mircea a avut premiera spectacolului "Bine, mersi!" de Mihai Maximilian si Vasile V. Veselovschi, pe scena Teatrului Dramatic Baia Mare, urmata de masa festiva. A doua zi dupa premiera, l-a cuprins o ameteala puternica pe care a pus-o pe seama oboselii. Totusi, ametelile s-au repetat si, dupa vreo luna, soacra lui l-a dus la medic. Primele investigatii au condus la diagnosticul leuconevraxita. Analizele pe care le-a facut ulterior au confirmat acest diagnostic. Chiar in starea in care se afla, Mircea a mai sustinut doua spectacole, avertizindu-si colegii, daca i se face rau pe scena, sa aiba grija cum il scot de acolo, pentru a nu compromite spectacolul. Treptat, starea lui s-a inrautatit. "Pe mine nu m-au anuntat. Am primit un telefon de la un coleg de-al lui care mi-a spus ca Mircea este foarte bolnav si ca trebuie sa ajunga acasa, la Suceava. Ne-am dus dupa el si iar a ramas surprins sa ne vada. A doua zi l-am adus acasa. Mergea pe picioare, dar era ca un om beat. Nu puteam accepta acest lucru. L-am dus la Bucuresti, la Spitalul Militar Central si diagnosticul a fost acelasi. Am stat cu el acolo o luna si jumatate, iar la intoarcere se simtea mai bine".
Spre toamna Mircea a plecat din nou la Baia Mare pentru a-si face dosarul de pensionare. Se incadra in categoria pensionar de gradul III, cu drept de munca, totusi el inca mai spera ca se va face bine si voia sa ramina acolo. La Baia Mare, la locuinta soacrei, il astepta o noua surpriza. Toate lucrurile erau impachetate iar ea voia sa plece la Dana in Dej, pentru ca era gravida si avea nevoie de ajutor. Din nou dezamagit, Mircea si-a mutat mobila la o vecina si a mai ramas vreo doua saptamini in apartamentul ce urma sa fie vindut. Intors la Suceava, starea sanatatii i s-a agravat. Ii aparuse un nodul dupa ureche si avea din nou ameteli. Nu se mai putea tine pe picioare, mergea sprijinindu-se de pereti sau pe genunchi. La putin timp dupa ce revenise acasa la Suceava, Mircea a primit un telefon de la Dana care i-a spus ca mama ei e bolnava de cancer in ultima faza si ca cere mereu sa-l vada pe Mircea. In starea in care se afla, acesta n-a putut merge s-o vada inca in viata. Ii repeta mereu mamei lui: "Cind ma fac bine merg la soacra mea sa-i pun flori pe mormint". Conform ultimei ei dorinte, Dana si-a inhumat mama la Sein, in pamintul natal. Vinduse si apartamentul din Dej si-l rascumparase pe cel din Baia Mare, ce fusese al mamei sale. Doamna Zetler mai spune ca Dana o suna mereu si o intreba daca Mircea se va face bine. "Anul trecut mi-a dat telefon sa-mi spuna ca vrea sa vina sa-l vada pe Mircea. I-am spus ca usa mea este deschisa. Nu a venit deoarece copilul era foarte mic – nascuse intre timp – insa mi-a spus ca, cu prima ocazie cind vine la Iasi, trece si pe la Suceava. Ultima oara cind am vorbit cu ea la telefon mi-a spus ca vrea sa fie cu Mircea in orice conditii, sa aiba grija de el, sa-l plimbe in carucior. M-a rugat sa n-o blestem pentru ceea ce a facut pentru ca acum regreta si isi trage pedeapsa. Un singur lucru i-am spus, cind a ramas gravida cu Dan: <Sa ajungi sa nasti, sa cresti, sa educi, sa cheltuiesti si, la rindul tau, sa ajungi sa treci cu el prin ce-am trecut eu>".
Acum Dana se descurca foarte greu cu cei doi copii – Marius este bolnav – si cu doua salarii mici. Doamna Zetler, ea insasi bolnava, isi ingrijeste fiul cum poate mai bine si n-a avut nici macar marunta multumire de a afla ce i-a cauzat boala lui Mircea. Stres? Suparare? Soc emotional? Raceala? In lumea medicala cauzele acestei maladii sint invaluite inca in mister. Peste toate aceste incertitudini pluteste insistent conditionalul "daca". "Daca nu mergea la Baia Mare… Daca nu-l parasea Dana… Daca… Daca…" Totusi, nimic din ce ne-a povestit doamna Zetler nu denota ca si-ar acuza fosta nora de nenorocirea fiului ei. Cu un chip incredibil de senin Mircea a ascultat atent toata conversatia noastra, clatinind din cind in cind aprobator din cap. Destin frint absurd, aripi plumbuite si o imensa nedumerire: "De ce tocmai eu?". (Gabriela HOSTIUC)
top Local News
