Zeci de copii l-au condus pe Iulian la cimitir

Alexandru Iulian Rebciuc, copilul de numai 11 ani batut si schingiuit cu bestialitate de niste indivizi necunoscuti, a plecat ieri pe drumul fara intoarcere. El a fost condus de parintii nemingiiati, de sora lui, de rude, colegi de scoala, prieteni, vecini, solidari cu totii in durerea sfisietoare a familiei greu incercate. "Doamne, e o mare nedreptate!", par sa spuna ochii mamei, din care lacrimile nu s-au mai uscat, aproape stinsi in broboada cernita. Parca si umerii tatalui s-au incovoiat, in ciuda brumei de stapinire si curaj pe care o afiseaza. "Asa i-a fost scris…", murmura cineva din multime. Insa Iulian, acolo unde se afla acum, in ceruri, aude probabil doar respiratia ingerilor. Parintii, nemingiiati, nu au nici macar marunta multumire de a sti cine le-a ucis copilul. "Iulian Alexandru pleaca din aceasta viata dupa o moarte naprasnica. Ne pune pe ginduri, pentru ca fiecare dintre noi ne imaginam ca s-ar putea sa ni se intimple la fel", a spus preotul Modest.
"Este cel mai cutremurator lucru cind un parinte isi inmorminteaza copiii"
Pe strada Rindunicii din cartierul Burdujeni lumea s-a adunat ieri cu mult inainte de ora anuntata pentru funeraliile lui Iulian, unicul baiat al familiei Rebciuc. In fata scarii s-au strins o sumedenie de copii din cartier, colegi de clasa ai baiatului, vecini din blocurile alaturate, in timp de altii se multumesc sa priveasca de la ferestre. Masina care trebuie sa insoteasca trupul neinsufletit este pregatita, impodobita cu crengi de cetina si cu coroane, asa cum cere traditia. Colectivul clasei a V-a O de la Scoala Generala nr. 11, din care, pina nu demult, a facut parte si Iulian, s-a strins cerc in jurul dirigintei, Alice Niculica, venita si ea sa-si ia ramas bun de la fostul elev. Apare si preotul, parintele Modest Boiciuc, de la Catedrala Sf. Andrei, din apropiere si, nu dupa mult timp, trupul fara viata a fost coborit si asezat in masina. Printre blocurile cenusii, cu aspect dezolant, pe o strada ingusta si noroioasa, cortegiul inainteaza incet catre biserica, stirnind curiozitatea trecatorilor. "Ne rugam pentru odihna sufletului adormit, robul Tau nevinovat, Alexandru Iulian", spune parintele. Se aud clopotele bisericii, dar ele nu vestesc o sarbatoare, ci intrarea in Casa Domnului a sufletului neprihanit al lui Iulian. Ceremonialul religios se desfasoara intr-o liniste desavirsita, intrerupta din cind in cind de plinsul neostoit al mamei. Predica parintelui Modest picura balsam in suflete: "Aceasta zi posomorita este o zi intristata, plina de suspine pentru aceasta mult incercata familie. Este cel mai cutremurator lucru cind un parinte isi inmorminteaza copiii. Iulian Alexandru pleaca din aceasta viata dupa o moarte naprasnica. Ne pune pe ginduri, pentru ca fiecare dintre noi ne imaginam ca s-ar putea sa ni se intimple la fel. Astazi pleaca dintre noi un suflet care n-a cunoscut pacatul. Este normal sa plingem, dar sa plingem cu nadejde, pentru ca nu totul se termina cu moartea. Fiind impartasit, Iulian va sta de partea dreapta a sfintilor. Cel pe care Dumnezeu Il iubeste, Il ia. Aceasta este marea invatatura de credinta. Este o mare lectie, pentru ca vedem ca moartea ne poate surprinde pe fiecare dintre noi".
Convoiul funerar porneste, apoi, la fel de tacut, catre cimitirul din virful dealului, de la Burdujeni. Despartirea de ramasitele pamintesti ale lui Iulian este sfisietoare. Toate sperantele si planurile de viitor ale familiei Rebciuc in legatura cu unicul ei fiu, au fost ingropate odata cu primul pumn de tarina, aruncat peste sicriul simplu din lemn de brad. Acum Iulian, copilul cel balai cu ochi de cicoare, se afla acolo unde nu este nici intristare, nici durere, nici suspin, ci doar viata vesnica.
"Dar ce, trebuie sa stam mereu cu grija, ca iti aduce mort copilul acasa? Ei pentru ce sint platiti?"
Dincolo de tragedia familiei Rebciuc, cazul lui Iulian, copilul batjocorit si ucis de trei indivizi necunoscuti, tigani, se pare, in seara zilei de 26 noiembrie a.c., a stirnit revolta opiniei publice. Este picatura care a umplut paharul, este teama oamenilor pentru securitatea proprie si a copiilor, este dovada gravelor deficiente in asigurarea unei minime protectii din partea organelor de ordine, mai ales intr-un cartier limitrof, cum este Burdujeni. Asa reiese si din declaratiile unor cetateni care locuiesc in aceasta zona, pe care vi le prezentam intocmai:
Prof. Alice Niculica, diriginta lui Iulian: "Ma impacam foarte bine cu acest baiat. Era atit de cuminte… N-am avut probleme niciodata cu el. Nu merita asa ceva. Tot timpul le spun copiilor, la scoala, sa fie atenti in drumul spre casa, sa nu stea afara dupa ce se intuneca".
Viorica Calin: "Se stie prea bine. Politistii stau la strada, unde este lumina. Aici nu se baga nimeni. Fiecare este pe cont propriu. De multe ori, ma uit pe geam, pe la ora 22.00-23.00, si vad cite 3-4 tigani trecind in deal si-n vale. Cu ce scop, unde merg, ce fac sau de unde vin, nu stiu. Dar fac in asa fel ca sa nu mai ies".
Lucica Turlea: "Sa bage, dom’le politie, de ce nu baga. Copiii vin la ora 21.00 de la scoala, fata mea iese la aceasta ora, iar eu trebuie sa ma duc inaintea ei. Mi-a zis:<Mama, imi ies inainte si imi cer bani>. Odata, s-au luat dupa ea cu masina. Ea a intrat intr-o scara. Nu se poate asa ceva. De ce nu intervine politia, gardienii? Ei se ocupa sa pindeasca masinile si sa dea amenda, in loc sa sara. Ei stau si se uita, fiindca se tem de tigani. Dar ce, trebuie sa stam mereu cu grija, ca iti aduce mort copilul acasa? Ei pentru ce sint platiti?"
O vecina: "Ne-a dat de gindit la toti parintii. Degeaba s-a bagat paza la Scoala nr. 11. Paznicii stau in fata cancelariei, iar prin spate copiii tot iau bataie de la tigani.
Sandu Agarafinii, vecin de scara al familiei Robciuc: "Doamna, eu locuiesc aici de aproape 20 de ani. La inceput, parca nu erau asa de multi tigani pe aici. Nu sare nimeni in ajutor, ca-i este frica. Pacat de baiatul asta, ca tare bun era. Tare i-ar fi placut in viata sa fie mecanic auto".
Maria Oboroceanu: "Daca nu esti atent, tiganul te lasa cu pielea si te omoara. Un coleg al baiatului meu a fost tilharit intr-o seara, cind venea de la serviciu. L-a macelarit si l-a lasat acolo, intr-un lac de singe, ca pe un animal. Lumea nu se baga, ca se teme. Tiganii sint de trei ori mai multi decit noi, romanii. Ei sint la putere. Te temi sa iesi din casa. Cine-i vede pe politisti? Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu-i intereseaza. Pentru ca si ei se tem".
Primaria nu a dat un sediu pentru infiintarea unei sectii de politie in Burdujeni
Prefectul judetului, Vasile Ilie, a discutat, in cursul zilei de ieri, cu seful Inspectoratului Judetean de Politie Suceava, colonelul Gheorghe Neamtu. Un punct aparte l-a constituit analiza starii de infractionalitate, indeosebi in cartierele marginase ale municipiului, si masurile care se impun pe linia stapinirii si prevenirii acesteia. Vasile Ilie a asigurat ca pe agenda sefului IJP Suceava este prioritara elucidarea cazului copilului Iulian Rebciuc si ca, in acest sens, politistii au intrat in alarma de grad zero. "Fac apel prin mass media catre toti parintii sa-si supravegheze copiii si sa stie in orice moment unde se duc si ce fac, pentru ca au mai fost cazuri de copii agresati", a atentionat prefectul judetului. Desi s-a discutat de mult timp infiintarea unei sectii de politie in Cartierul Burdujeni, ea a ramas la faza de proiect, principalul motiv fiind lipsa de cooperare din partea Primariei municipului Suceava in asigurarea unui spatiu. (Gabriela HOSTIUC)