Previziunile ONU pentru Europa de Sud-Est

In Romania, activitatea economica este de asteptat sa ramina slaba in 2000 (guvernul estimeaza o crestere a PIB de numai 1,3%). Persistenta dezechilibrelor macroeconomice in aceasta tara lasa prea putina marja de actiune politicilor economice, facind improbabila o crestere puternica pe termen scurt, se apreciaza in raportul ONU. "Situatia economica in tarile sud-est-europene ramine foarte fragila. Problema alocarii lente a fondurilor externe angajate va trebui sa fie depasita – in special de catre tarile donatoare – daca dorim un start rapid pentru multe proiecte si o ameliorare generala a perspectivelor", afirma Paul Rayment, director al diviziei de analiza economica a Comisiei Economice pentru Europa a ONU.
Eforturile internationale de a sprijini economiile sud-est-europene sint notabile, dar sufera in general de aceleasi probleme care au grevat asistenta externa oferita tarilor in tranzitie dupa 1989. In primul rind, exista un mare decalaj intre promisiunile de asistenta si alocarile efective de fonduri, ceea ce amina actiunile concrete si creeaza deziluzie. In al doilea rind, exista o coordonare slaba intre cele 29 de tari si organizatii internationale participante la Pactul de Stabilitate; resursele sint foarte dispersate si inadecvat coordonate atit intre donatori, cit si intre acestia si programele nationale. In al treilea rind, exista o confuzie a cadrelor conceptuale si a abordarilor, astfel incit diferentele esentiale dintre problemele de baza – dezvoltare, tranzitie si reconstructie dupa razboi – nu sint clar recunoscute. Raportul ONU noteaza si tendinta donatorilor de a promova proiecte separate fara a le plasa in cadrul unui program mai larg de dezvoltare, ca si faptul ca uneori proiectele reflecta mai mult interesele promotorilor lor decit pe cele ale tarilor in cauza.
Dezvoltare prin resurse proprii
ONU considera ca principala lectie pentru prezent a Planului Marshall de la sfirsitul anilor ’40 este necesitatea ca tarile din Europa de Sud-Est sa-si construiasca propriile programe de tranzitie si de dezvoltare, care sa reflecte corect problemele si aspiratiile lor specifice. Aceste programe nationale ar urma sa fie discutate ulterior intr-un cadru regional, pentru a permite ameliorarea colaborarii si a incuraja cooperarea oriunde este posibil.
Dimensiunea regionala este importanta atit pentru ca ea consolideaza stabilitatea, securitatea si, prin urmare, stimuleaza investitiile straine, dar si pentru ca eforturile de a inlatura obstacolele vamale si de a promova afacerile la scara regionala vor reduce reticentele investitorilor de a veni intr-o zona cu piete mici, fragmentate si sarace. Daca investitorii vor avea in vedere, in schimb, o mare piata regionala, stimulentele de a investi aici vor fi mult mai mari, mai ales in cazul in care Uniunea Europeana ar actiona rapid in sensul inlaturarii tuturor barierelor comerciale pentru importurile provenind din Europa de Sud-Est. Cum insa este vorba de un proces de durata, scopul regenerarii economice, al stabilitatii si al securitatii in aceasta zona va trebui sa fie pentru Europa Occidentala, pentru Uniunea Europeana in special, un angajament pe termen lung.
Balcanii sint asociati cu crima organizata
Cooperarea regionala va face, de asemenea, mai usor de luptat cu piata neagra, crima organizata si alte activitati ilegale care submineaza economia si institutiile democratice. Esecul de pina acum al confruntarii cu aceste fenomene este unul din motivele pentru care tarile vecine din Europa Centrala tind sa se disocieze de ceea ce este etichetat peiorativ drept "Balcani" si sa caute mai curind relatii directe si bilaterale cu Uniunea Europeana.
Pentru toate economiile in tranzitie, raportul ONU indica sanse favorabile de crestere economica pe termen scurt. Atit conditiile interne (redresarea productiei si a cererii interne), cit si mediul extern (dominat de revirimentul ciclic al economiei din Europa Occidentala) sint in acest an mult mai favorabile decit in 1999. Pe ansamblu, tarile europene in tranzitie vor cunoaste o crestere medie de circa 3% in 2000, ceea ce reprezinta un record. In Europa Centrala, cresterea medie va fi de aproape 4%; in tarile baltice, de circa 3%, in Europa de Sud-Est, de 3,6%, iar in Rusia si in tarile Comunitatii Statelor Independente, PIB ar putea creste cu peste 2%.
Romania – campioana la inflatie
Cele mai bune estimari de crestere, in jur de 5%, vizeaza Ungaria, Polonia si Slovenia, care isi vor pastra pozitiile de frunte in ierarhia tarilor in tranzitie. In Slovacia si Republica Ceha, autoritatile se asteapta la cresteri ale PIB in acest an, desi la rate inca modeste, de pina la 2%. Pentru toate cele trei state baltice se estimeaza un reviriment al activitatii economice, chiar daca ratele de crestere, in jur de 3%, nu le vor egala pe cele dinainte de criza financiara ruseasca.
Perspectiva inflatiei in 2000 este apreciata ca fiind destul de favorabila in cele mai multe din tarile in tranzitie. In pregatirea aderarii la UE, autoritatile din Ungaria, Polonia si Slovenia prevad reduceri mari ale ratei inflatiei. In Slovacia, inflatia este preconizata sa ramina peste 10%, ca efect al procesului de liberalizare a preturilor. In Romania, autoritatile intentioneaza sa realizeze o reducere substantiala a ratei inflatiei, care insa va ramine oricum printre cele mai ridicate din Europa de Est. Inflatia in tarile baltice ar urma sa se situeze la 3-4%, iar in toate tarile Comunitatii Statelor Independente ar urma sa fie mai scazuta decit in 1999, se afirma in raportul ONU.
Citeva decenii pentru a ajunge din urma Europa Occidentala
Tranzitia la economia de piata a evidentiat si a determinat o eterogenitate din ce in ce mai mare pe ansamblul fostelor economii planificate din Europa de Est, care s-a reflectat intr-un pronuntat decalaj de venituri fata de Europa Occidentala, decalaj a carui recuperare va avea nevoie de citeva decenii, se arata in raportul "Convergenta economica in Europa", difuzat ieri de Comisia Economica pentru Europa a Organizatiei Natiunilor Unite.
In ultimii zece ani, in zona s-au delimitat subgrupuri de economii in tranzitie in care venitul pe cap de locuitor a devenit mai omogen; o parte din acestea, in special tarile central-europene, in a doua jumatate a deceniului in curs, au inceput sa se apropie de nivelul veniturilor din Europa Occidentala. Majoritatea celorlalte tari au continuat insa atit sa se diferentieze una in raport cu cealalta, cit si sa se indeparteze de nivelul din Occident.
"Procesul de convergenta economica in Europa, anume eliminarea decalajelor de venit pe cap de locuitor intre economiile in tranzitie si tarile din vestul continentului, se anunta a fi lung si dificil. Timpul necesar pentru lichidarea decalajelor poate fi estimat in decenii, chiar si pentru cele mai avansate economii in tranzitie si chiar in cadrul celor mai optimiste scenarii de crestere economica", afirma Rumen Dobrinsky, economist specializat in problemele tranzitiei in cadrul Comisiei Economice pentru Europa a ONU.
Prima conditie pentru convergenta in Europa este o rapida si sustinuta crestere economica a tarilor in tranzitie. Desi experienta trecuta poate sa nu fie prea incurajatoare, inceputul transformarilor economice a creat premisa ruperii cu trecutul si a instituirii unui mediu favorabil pentru crestere si recuperare a raminerii in urma fata de tarile dezvoltate, considera expertii ONU.
In acest sens, raportul precizeaza factorii considerati necesari pentru realizarea unei cresteri economice inalte si sustinute pe termen lung: investitiile in capitalul fizic si uman, investitii in cercetare si dezvoltare si in dezvoltarea infrastructurii, deschiderea comerciala, dezvoltarea si modernizarea sistemelor financiare, mentinerea unei distributii acceptabile a bogatiei in fiecare tara.
In 1999, nivelul mediu al PIB pe cap de locuitor in cele cinci tari in tranzitie din Europa Centrala (Ungaria, Polonia, Slovenia, Republica Ceha, Slovacia) reprezenta 46% din media Uniunii Europene, iar aceasta proportie era neschimbata cu zece ani in urma. In schimb, in cele sapte tari in tranzitie din Europa de Sud-Est (Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Romania, Macedonia si Iugoslavia), venitul mediu pe cap de locuitor scazuse la 22% din media Uniunii Europene, de la 39% in 1989. In cele trei state baltice, nivelul mediu al PIB pe cap de locuitor reprezenta, in 1999, 31% din media UE, in timp ce pentru tarile Comunitatii Statelor Independente, proportia era de 24%.
In ceea ce priveste evolutia comparativa a tarilor in tranzitie, desi unele din acestea cunosc o tendinta sustinuta de crestere, altele inca se confrunta cu recesiunea determinata de transformarea structurala a economiei, constata raportul ONU. In 1999, economiile central-europene in tranzitie fie au ajuns din nou la nivelul PIB din perioada dinainte de tranzitie (Polonia, Slovacia, Slovenia), fie s-au apropiat de acesta (Republica Ceha, Ungaria), in timp ce in tari ca Georgia, Republica Moldova, Ucraina si Iugoslavia, PIB in 1999 reprezenta numai o treime din nivelul perioadei dinainte de tranzitie.
Raportul ONU face si un bilant al evolutiei regiunii est-europene in intervalul 1950-2000, care evidentiaza ca atit la inceputul, cit si la finalul perioadei, economiile planificate (ulterior in tranzitie) prezinta niveluri ale venitului pe cap de locuitor sensibil divergente fata de cele din cele 15 state ale Uniunii Europene. Singurele probe de convergenta absoluta intre economiile planificate si economiile occidentale, dupa acest criteriu, sint de consemnat in anii ’50-’60, pentru ca incepind din anii ’70, decalajul sa se adinceasca din nou. Mai mult, partea estica a continentului a fost caracterizata de eterogenitate pronuntata incepind din anii ’80, in ciuda opiniei generale potrivit careia planificarea centralizata si cooperarea in cadrul CAER ar fi atras omogenizarea economica si nivelarea veniturilor pe cap de locuitor intre statele respective, precizeaza raportul ONU. (Dan POPA)