Artisti in plein air

Proliferarea exponentiala a practicilor artistice – indeosebi a celor vizuale – si, pe alocuri, extravaganta lor, este de natura sa induca relativa confuzie in reprezentarile omului obisnuit. Ce (mai) este arta? Cum anume o recunoastem? Unde sint artistii de altadata, cu biografiile lor exemplare si cu "aurele" inconfundabile? Care este astazi locul sevaletului? Stradutele periferice, aparent parasite, degajind parfum arhaic? Marginile padurilor uitate? Lacurile cu nuferi albi, sufocate de peturi? Astfel de intrebari nu vestesc apusul artei, cum nici substituirea definitiva a vechiului de catre nou. Sintem martorii unei schimbari de paradigma, una insa care legitimeaza deopotriva recursul la traditie, ca si euristica experimentala postmoderna.

Dupa 1968, odata cu protestatarii de tot felul, artistii ies in strada. Strada cu banalul cotidian, terenurile virane, periferiile, scarile de bloc, cladirile dezafectate, halele industriale, spatiile deschise, structurate aleatoriu, iau locul atelierului clasic, prin excelenta inchis. Arta ca atare nu mai este destinata muzeelor si galeriilor de profil, sustragindu-se exigentelor comerciale obisnuite. Ostilitatea vizeaza deopotriva academismul pretios, ostentativ, cum si pretinsul neutralism axiologic. Arta renunta la orgoliile decorative, devenind un energic agent al schimbarii. Publicul, altadata inert, abandoneaza distanta contemplativa in profitul implicarii. El cere sa fie martor, agent sau chiar partener al proiectelor artistice. Arta conceptuala, performance-urile, happening-urile, instalatiile, stimuleaza solutii asociative care au drept cimp de desfasurare habitatul urban, fara sa fie excluse "evadarile" in natura.

Lumea postmoderna consacra noi "spatii" de interes. Pe linga cel virtual, mall-ul si supermarket-ul sint tintele privilegiate; primul – ca loc de loisir si divertisment, celalalt – ca debuseu imediat al consumului de subzistenta.  "Templu" al societatii de consum, sat globalizat, insula urbana artificiala, mix al semnelor de bunastare, mall–ul raspunde nu doar comenzilor comerciale; el este un intens spatiu de socializare si culturalizare, loc al promenadei de placere si reconfortare, imens bazar acoperit, substitut al strazilor bine luminate si populate, panorama a bogatiilor accesibile dar si a ispitelor mereu aminate. Ritualul shopping-ului angajeaza o religiozitate specifica, bazata pe mitologia abundentei eterne, pe eficacitatea  darului si a daruirii, intretinuta de iluzia cosmopolita a stralucirii marcilor si a sarbatorii perpetui. Flirtul cu obiectele, contemplarea decorurilor vitriniere, tihna librariilor, racoarea salilor de spectacol, pitorescul restaurantelor, fast-food-urilor si cafenelelor, designul galeriilor de arta sau al magazinlor de gadget-uri si antichitati, opulenta brand-urilor ne introduc in "societatea spectacolului" cotidian.

Hibrid conceptual de data recenta, "mall arta" retine doua semnificatii: loc de desfacere a bunurilor artistice prin intermediul magazinelor virtuale si al galeriilor on-line, dar si gen artistic distinct, subramura a artei pop, care consacra artistic produse de tipul celor expuse in mall. Intentii nu neaparat decorative, cit subversiv-ironice. Aglomerari de obiecte dau arta. Artistii ies din atelier si expun in spatiul public pentru ca publicul sa fie mai aproape de ei.

Proiectele Urban Plein Air si Rural Plein Air, derulate de curind,  au repus in discutie natura pozitionarii artistului in raport cu spatiul. Exista vreo legatura intre spatiu si creatie, intre "opera de arta" si "locul" care a facut-o posibila? Putem vorbi despre un "teritoriu" optim al inspiratiei? Dar despre unul decisiv, al creatiei propriu-zise? Este Atelierul un asemenea loc? Poate fi acesta dis-locat vremelnic sau substituit? Care i-ar fi alternativele? Natura? Orasul? Satul?

Ambele proiecte au vizat mixarea pragmatica a conceptelor de "tabara" si "expozitie". Loc privilegiat al unei euristici de atmosfera, al intimitatii de grup, tabara este spatiul ideal de intilnire si socializare, teritoriul favorit al emulatiei artistice, mediu si mijloc al productiei de arta. Expozitia, la rindu-i, trece drept ocazia data operei de a fi ex-pusa si receptata. Afinitatea dintre artist si spatiul in care lucreaza, adecvarea sa la peisaj, buna incadrarea a acestuia, identificarea si captarea unui "spirit" al locului au fost benefice exercitiului plastic programat. Intre participantii meritorii: Adina Tofan, Adrian Crasmaru, Eugen Alupopanu, Ioan Pricop, Mihai Gitman, Ciprian Croitoru, Andra Simionescu, Andreea Dascalu, Mitrut Peiu, Marinela Botez, Claudiu Ciobanu, Liviu Ciobanu, Smaranda Bostan, Tibor Olah, Codrut Duduman.

Daca la precedentul experiment participantii testau ocurentele vizuale ale situarii la inaltimea terasei Moldova Mall, adica in inima dinamica si zgomotoasa a orasului, de aceasta data replierea artistilor se face spre natura, spre sat, spre lumea tihnita si aparent incremenita a acestuia (Hodora, linga Cotnari). Intr-un anume sens, au fost noi prilejuri de a redescoperi acel acasa originar, arhetipal, spre care tinjeste fiecare.