Averea lui Ion Irimescu

Chiar daca indeobste ingratitudinea
caracterizeaza relatiile interumane si s-a instalat
la nivelul mentalului colectiv ca o regula, nici
exceptia nu lipseste. Recunostinta, alimentata de
o memorie fidela, desi exceptie, produce notabile
efecte. Zilele acestea, un grup, mai putin
numeros decit altadata, a tinut sa marcheze ziua
de nastere a Maestrului Ion Irimescu la Falticeni.
Chiar daca fizic artistul n-a mai venit la
consacrata intilnire cu admiratorii, el a fost totusi
prezent prin expozitia organizata de slujitorii
memoriei sale. Practic, s-a creat aceeasi
atmosfera de solemna spiritualitate, de
comuniune si dialog, de sensibila raportare la
eternul artei. Cu atit mai mult cu cit vitregii,
speram trecatoare, fac ca Muzeul Patriarhului
artelor sa nu fie restaurat inca dupa cuviinta.
Astfel, unii au facut sugestive aluzii la starea de
acum a sanctuarului de la Falticeni, altii s-au
exprimat ritos si ultimativ. S-a amintit, deloc
intimplator, despre faptul ca una dintre clauzele
testamentare se refera la posibilitatea ca
aceasta veritabila comoara artistica sa fie
incredintata statului francez. Este stiut ca, pe
linie materna, Ion Irimescu descinde dintr-o
familie franceza naturalizata in Romania. O
asemenea ipoteza a ingrijorat, sper, cele citeva
prezente ale autoritatilor si mesajul va ajunge la
Ministerul Culturii si Cultelor.
Conditiile probabil temporare ale restringerii
activitatii Muzeului Irimescu nu i-a impiedicat pe
cei de fata sa evoce cu fireasca emotie
personalitatea artistului, sa-l aduca printre noi
printr-un film ce i-a fost consacrat de scriitorul
Grigore Ilisei. Finalul filmului a lansat intrebarea:
ce se va intimpla miine cu acest unic tezaur de
frumusete, de spirit umanist transfigurat in
chipurile de bronz sau de marmura? In aceeasi
nota sensibil evocatoare, asistenta a luat act,
inca si inca o data, de caraterul proteic al operei
irimesciene, de conotatii metaforico-simbolice
ale fiecarei lucrari. Ca de obicei, nu am ezitat sa
asez creatia lui Irimescu sub zodia polisemantica
a mitului prometeic si al celui icaric. Unul
sugereaza ideea sacrificiului de sine in folosul
umanitatii, celalalt, al caderii, spre a se putea
motiva inaltarea. Tot astfel, ideea clasicismului
in viziunea lui Calinescu, potrivit careia
clasicismul transcende un curent artistic sau
altul si se statorniceste in valoare, a permis
glose adecvate pe tema cuplului semnatic
aparent antitetic: clasicitate si modernitare.
Irimescu poate fi socotit, deloc paradoxal, un
clasic modern, in sensul in care limbajul cu
evidenta substanta moderna asigura, prin modul
tratarii volumelor si inscrierii lor in spatiu, prin
sintezele succesive la care a ajuns, o
comunicare elocventa sub raportul mesajelor
umaniste. Relatia cu clasicitatea elina, lectiile
romanticului posedat de viziunea Himerelor,
Paciurea, claritatea franceza a lui Joseph
Bernard de la Academia Grande Chaumière din
Paris i-au permis conturarea in fapt a propriei
identitati. Solaritatea funciara a personalitatii
sculptorului a derivat din structura apolinica,
echilibrata si armonioasa, din iubire pentru
semeni si universul sensibil convertit in metafore
suculente si lizibile fara eforturi indelungate.
Directitatea exprimarilor irimesciene se
motiveaza prin conceptie si se implineste prin
gest. Bucuriile lui privind evaluarea generoasa si
increzatoare a umanului, Istoria, Muzica sau
Maternitatea sint tot atita elogii aduse triadei
clasice: Binele, Frumosul si Adevarul. Cu ce
argumente am putea contrazice o asemenea
optiune, cu ce sentimente ne-am putea distanta
de superbul sau gest de daruire? Multi s-au
intrebat pragmatic: cit valoreaza averea artistica
a lui Irimescu? Expertii si contabilii vor putea
stabili cu oarecare aproximatie. Cum, ne
intrebam noi, se va contabiliza insa inefabilul? In
planul imediatului, sumele pot spune ceva, vor
coplesi sau intriga, dar ceea ce conteaza
apartine covirsitor spatiului spiritual unde
evaluarile, cel mai adesea, scapa de sub
controlul declaratiilor de avere. Opera lui
Irimescu este, pentru lucizi, fara indoiala,
inestimabila…