Ca si cum…

miercuri, 07 aprilie 2010, 18:02
5 MIN
 Ca si cum…

Aproape in toata lumea 1 aprilie e ziua pacalelilor. Ar putea fi inscrisa in  calendarul laic, poate astfel n-am uita-o si nu ne-am mai lasa pacaliti. Dar ar fi pacat, viata si asa e (cam) lipsita de haz. „Poantele" urmeaza o scara seismica laxa, de la pacaleli benigne, amicale, care nu provoaca decit cel mult amenintari cu degetul din partea „adresantului", pina la scenarii abil construite, care produc fiori si, in final, hohote de ris. Intrebarea este: mai avem umor? Sau, mai bine zis: mai avem prezenta de spirit? O pacaleala reusita chiar pe asta mizeaza: „furati" de diverse preocupari, obsesive sau de moment, nu ne trece prin cap ca cineva ne-ar putea trage clapa. In primul rind, uitam ca e 1 aprilie, si de aici toate ponoasele… Apoi, mai toate pacalelile intra in orizontul nostru de asteptare, benefica, aceasta, sau, indeobste, perdanta, frustranta.

Cu ani in urma – mi se pare ca dupa aderarea Angliei la Uniunea Europeana – s-au purtat discutii aprinse privind trecerea, in „perfidul Albion", la circulatia pe dreapta a autovehicolelor. Bineinteles ca englezii, conservatori prin vocatie, s-au opus energic. Cu atit mai strigator la cer a fost momentul cind un post de radio a anuntat ca – fatalitate! – s-a hotarit circulatia pe dreapta. Proteste de strada, declaratii inflamate ale soferilor si-o frumoasa harababura care a tinut… o zi. Nimanui dintre cei lezati in amorul, cit propriu, cit national, nu i-a trecut prin cap ca e 1 aprilie. Si doar englezii au umor… Ca si francezii, de altfel.

Cu vreo luna in urma (asadar, 1 aprilie era departe), o agentie de stiri, Time.ro a facut senzatie mediatizind o scandaloasa gafa „a guvernantilor de la Bucuresti" care, in loc sa trimita ajutoare umanitare in Haiti, le-a trimis in… Tahiti. Cel putin asa a relatat „corespondentul nostru" din Tahiti, Paul Gauguin… Frantujii au inghitit galusca si au mediatizat-o copios. Nici macar numele Paul Gauguin, introdus ostentativ in relatare (celebrul pictor francez a trait in urma cu peste 100 de ani in Tahiti), nu le-a stirnit suspiciunea ca au de-a face cu o farsa mediatica. Si asta intrucit, in cazul unei gafe monumentale, nu mai esti atent la amanunte. Constructorii stirii au bagat la inaintare prezumtia de plauzibilitate. Este plauzibil ca guvernantii sa gafeze, sa ia masuri aberante sau ridicole? Este. Este plauzibil ca agentiile de presa sa transmita stiri senzationale? Este.

Citeva pacaleli bine mascate, construite dupa aceeasi reteta, am aflat (si) in „Ziarul de Iasi" din 1 aprilie, chiar de pe prima pagina, unde doi sefi succesivi de judet sint facuti de rusine intrucit, desi au primit bani de la guvern pentru atit de utopicul aeroport, nu au pornit investitia, ba au fost nevoiti sa dea banii inapoi. Plauzibil, nu? De la guvernanti, de la administratori locali, de la sefi de regii nu te poti astepta la nimic bun. Asa incit vestea ca bugetarii vor lucra in zilele de Pasti s-a inscris si ea in legea porcariilor guvernamentale. Am vazut, la chisocul de unde imi iau eu gazetele, diversi insi citind si injurind… Altii nu-si puteau ascunde satisfactia ca moare si capra vecinului: „las’ sa vada si bugetarii cum e, nu numai noi, care muncim la patron…". O farsa simpatica este cea privitoare la introducerea patrunjelului pe lista plantelor etnobotanice interzise. Recomandarea bineinteles ca venea de la Uniunea Europeana… Urmeaza mararul.

Alte stiri si comentarii m-au lasat intr-o dunga. Mi s-a parut neverosimil ca un tip sa bata, in autobuz, un politist si o politista, fie ei si-n civil. Dar mai stii? Lumea e diversa si perversa. Oricum, am ris cu hohote citind ca Teo Trandafir „a intrat in lupta electorala intr-un colegiu din Bucuresti", pentru un loc de parlamentar. Si am tot sperat ca asta e o farsa a PD-L-ului, dar s-a dovedit ca nu, totul e viu si adevarat. Dar ce sa te mai miri, in politica pacalelile, farsele se tin lant. La ei 1 aprilie e aproape in fiecare zi.

Am si eu, in acelasi numar de ziar, o incercare modesta: de a face Iasul port la Jijia. In urma cu citiva ani, in aceeasi zi de 1 aprilie am… retrocedat „Bolta Rece" unui urmas imaginar al lui Mihai Codreanu, spre disperarea lui Mihai Valeriu, patronul de astazi. Cind a aflat ca e o pacaleala, de fericire, era sa mi-o cedeze mie, Bolta…

Prin anii ’80, cind a aparut Numele Trandafirului, am publicat o notita in „Cronica", in care anuntam o intilnire cu Umberto Eco in Aula „M. Eminescu" a Universitatii. Desi pe vremea aceea o astfel de prezenta era neverosimila, multi s-au dus, cu cartile sub brat, sa-l vada, sa-l asculte si sa obtina pretiosul autograf al celui care a scris, intre altele, Opera deschisa. Doar ca usa Aulei era inchisa. Cum amatorii de autografe incepeau sa faca oarece scandal, i-a linistit portarul: „Tre’ sa fie o pacaleala de 1 aprilie, dom’ profesor…".

Dar in aceeasi zi eu insumi am cazut in plasa bine intinsa de redactorul-sef, Ion Taranu. Cu o voce grava, el m-a anuntat la telefon ca sint chemat la Securitate, pentru a da seama de dezinformarea publica pe care o produsese stirea privind prezenta lui Umberto Eco la Iasi. Auzind de Securitate, uitasem complet in ce zi ne aflam, uitasem ca eu insumi sint autorul farsei si incercam tot felul de justificari, ca sa nu ma duc la institutia din dealul Copoului. Abia cind am auzit chiraiala celor din anturajul noului… farseur mi-a cazut fisa si mi-a venit inima la loc.

O pacaleala, daca n-are efect, nu-si merita numele. Recunosc (si ma caiesc: mac-mac!) ca amu’, de 1aprilie, toata ziua am urmarit reactiile pe site-ul ziarului, si-am stat cu urechea la aparatele telefonice. Pot spune vorba ceea, ca cititorii nostri sint mai destepti decit cititorii nu stiu cui… Incununarea a venit mai spre seara, cind m-a sunat cineva pe fix. Omu’ vroia sa stie cind incep angajarile pentru canalul Bahlui-Jijia, precum si alte cele privind viitorul port Iasi. Exultam la ideea ca, iata, am prins un fraier. Continuind, cit mai serios, jocul, i-am spus ca el va fi primul pe lista de angajari. „Pe ce nume sa va inscriu?" l-am intrebat. „Pai, pe numele… Nicolae Turtureanu",

De unde se vede ca cititorii nostri sint chiar mai destepti decit noi…

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii