Jderescu fata cu Revolutiunea romana

Filmul lui Corneliu Porumboiu propune o viziune asupra modului in care se face/traieste si recepteaza istoria in mediul romanesc.
A fost sau n-a fost (revolutie in orasul nostru)? se intreaba patronul unei mici televiziuni vasluiene, Jderescu, invirtind in miini, hamletian, propria tartacuta aranjata cu drotul si, mai mult ca sigur, parfumata abundent. Acesta e titlul emisiunii – de unde si titlul filmului multipremiat al lui Porumboiu – pe care ‘mnealui o moseste toata dimineata unei zile de 22 decembrie, la 16 ani dupa revolutia romana. Unul din invitati l-a lasat insa balta si jurnalistul-fost inginer da in nevricale. Dovezi: nu-si mai gaseste in propria biblioteca Dictionarul de mitologie, din care realizatorul nostru TV se „erudeste” – scuzati licenta – cotidian, isi cam repede consoarta care-i cere bani, e insensibil cu micuta lui prietena de inima care-l ameninta ca pleaca, sic!, la Bucuresti de Revelion, ii lasa pe robot invitatului care i-a tras clapa o injuratura din toata inima etc. Nevricalele lui Jderescu ajung insa la apogeu in chiar timpul emisiunii de dupa-masa, la care reuseste, in cele din urma, sa-i aiba ca invitati pe dl. Manescu, proful de istorie care le cam bea, si pe dl. Piscoci, un mos Craciun reciclat in martor al Revolutiei. Cei doi invitati sint pusi sa-si depene amintirile din ziua fugii lui Ceausescu cu elicopterul de pe acoperisul CC-ului, pentru a se vedea daca vasluienii au iesit in piata, adica daca s-au manifestat revolutionar, inaintea fugii dictatorului, care a avut loc la ora H. Piscoci o cam scalda cu amintiri mai curind private, totusi negind ca in urbea lui ar fi fost cineva curajos in ziua cu pricina, insa proful de istorie spune ca da, el a iesit in piata inainte de ora H, s-a manifestat revolutionar si, mai mult, a fost batut si alungat de Securitate de la locul faptei! Povestea lui stimuleaza interesul telespectatorilor, care intra in direct prin telefon, pentru a arunca galeti de laturi in capul bietului intelectual revolutionar si alcoolic. Printre telespectatori e si securistul incriminat de Manescu, securist care, cu un ton de om foarte sigur de sine si bine hranit, neaga si el ideea revolutiei: fugi, soro, parol, n-a fost nici o revolutie, eu n-am calcat prin piata, nici n-am batut pe nimeni, ca n-am fost securist, pe scurt, ba pe-a ma-tii – e continutul interventiei lui, in spirit, fireste, ca in litera omu’ e cit se poate de… distins, deci foarte credibil!
In direct mai intra si un negustor chinez, care zice, in esenta, ca domnul Manescu e un „om bun”, validindu-i astfel, nu?, depozitia respinsa de aproape toti. E momentul in care realizatorul Jderescu explodeaza, ajungind, cum spuneam, cu nevricalele la maxim: ce treaba are, ma rog, chinezul cu revolutia noastra? De ce nu se duce el in China aia a lui? Si cine sa-l creada pe el, care, pe linga altele, mai e si „galben in cerul gurii”?! Ciudata mai e reactia lui Jderescu: in fond – repet – chinezul, spunind ca profesorul Manescu e un om bun, ii valideaza moralmente marturia ca el a fost in piata inainte de fuga lui Ceausescu, deci ca in piata centrala din Vaslui a fost revolutie in 22 decembrie 1989. Validind ideea ca a fost revolutie, mindria de realizator dar si orgoliul vasluian al lui Jderescu ar fi trebuit sa se simta gidilate foarte placut. Si atunci, oare de ce si-a iesit el, din contra, din pepeni la vorbele chinezului? That is the question. Sa fie oare pentru ca nu-i convenea imaginea de bine a lui Manescu, invitatul care il si cam besteleste in chiar timpul emisiunii? Nu, nu e asta. Jderescu al nostru pur si simplu „consimte” oportunist la interventia in direct a Securistului ceausist, devenit un prosper si, mai ales, un influent om de afaceri, care, tocmai prin aceasta evolutie a lui postrevolutionara, e dovada vie ca, de facto, revolutia romana nu a „prea” avut loc. Concluzie insidioasa, care face ca aceasta comedie, foarte spumoasa in multe locuri, sa-ti lase un acut gust amar.
Inteligent si subtil, regizorul Corneliu Porumboiu reuseste sa faca intr-un film de doar o ora si ceva o adevarata radiografie a lumii romanesti postdecembriste, cu multe din „vulnerabilitatile” ei, fara a-ti baga degetul in ochi, adica fara a cadea in pamflet ieftin sau sarcasme de doi bani. Psihologia si universul Vasluiului, tirg de care fugeau pe vremea comunismului toti absoventii de facultati din zona, sint cum nu se poate mai veridice – chiar daca te ingrozesc portretele de ratati si cadrele numai cu locuri sordide. Nu pot incheia aceasta asa-zisa cronica fara a spune ca rolurile principale, ale lui Teodor Corban (Jderescu) si Ion Sapdaru (profesorul Manescu), sint jucate exceptional. Ma bucur ca acesti artisti, de la Teatrul National din Iasi, au reusit, in fine, sa sparga crusta unor cariere „de provincie”, crusta de care nu sint cu nimic vinovati. Si ma bucur ca un regizor profesionist pina in virful unghiilor, lipsit de snobism si cu „nas” bun, a descoperit in ei doua forte actoricesti redutabile.