Meditatie pe covor

De revenit – doar ca digresiune ludica – la spatiul chinez, pentru a extrage, de data asta, o saminta de scandal. Unul international, pe dimensiunea continentului galben ce l-a provocat.

E vorba de alerta Occidentului privind… jucariile chinezesti ce invadeaza, cu ordinul multor zerouri, pietele acestuia, producind panica sanitara. Jucarii care – spun laboratoarele de profil – atenteaza la sanatatea celor mici (si nu numai a lor, daca avem in vedere ca si adultii se mai joaca pe covor), pun in pericol functii vitale, prin…

Prin ce?

Industria jucariilor asiatice apeleaza la coloranti ce contin sinteze de plumb, extrem de nocive mai cu seama rasei cu singe albastru. Atit de implicata – tocmai prin subtirimea singelui – in civilizarea partilor de continente care traiesc inca in preistorie.

Iata cum niste, colo, chinezarii – in, totusi, milioane de exemplare! – alerteaza in asa masura grandiosul proiect civilizator, incit produc brusc o defectiune – a cita! – in relatia cu bizarul surogat comunist-capitalist de la soare-rasare. Un intreg aparat diplomatic intra in priza, fara cel mai precaut procent de umor, dind impresia ca, imediat dupa alarmanta incalzire globala (de la noxe, fie ele si de plumb), pe locul doi vin… jucariile cu ochi oblici.

Linistitor e ca, pina la urma, simtul masurii si umorului cistiga, determinindu-i pe albastrii occidentali sa ceara scuze galbenilor pentru nedreapta invinuire, descoperindu-se ca, de fapt, plumbul nociv ar fi intrat intr-un proces tehnologic intermediar, de care candizii chinezi nu pot fi invinuiti.

Perfect.

Tot ca diversiune ludica, sa ne indreptam privirea spre alte jucarii. Mai vechi, mult mai vechi chiar decit celelalte. Cu care insa nu te poti juca.

Oare…

E vorba de tablouri.

Daca te intrupezi intr-un duh al curiozitatii si te strecori in atelierul pictorului, vei constata – cu amuzata uimire – ca personajul ce se tot invirte, posedat, in jurul sevaletului e, si el, un fel de producator de jucarii, nu? Un intreg arsenal de gesturi si de manualitati tehnice e pus in miscare pentru a produce… a produce… ce?

Un tablou.

O jucarie.

Daca excludem din ecuatie tablourile Cintarii Romaniei – in care numai de joaca nu era vorba – atunci pictura, cit se mai practica, este similara jucariilor, avind finalmente darul de a produce placere, cum o fac jucariile pe care, intins pe covor, le manevrezi cu mintea copiilor.

Sa nu ne incurce intimidantele tablouri ale geniilor Renasterii. Tot jucarii sint.

Dar cine mai picteaza azi?

De altfel, nu stii cui sa-i acorzi acum statut de sublima gratuitate: intirziatilor pictori din intirziatele ateliere sau globetrotterilor solutiilor alternative?

Pentru ca – sa fim seriosi – nu te poti intinde pe covor, incepind sa te joci (de sa lesini de placere) cu tablourile luate de pe perete.

In schimb, plecind de la mobilurile lui Calder si trecind la inmarmuritoarele instalatii de ultima ora, da, de-abia astea se preteaza perfect scenei covorului.

Unde mai pui ca vetustele tuburi de culoare – niste jucarii, in fond – contin, vai, si ele, plumb.

Pe unul din tuburi – sangvinul rosu – scriind chiar cromat de plumb.

Poftim.