O practica detestabila…

Ma uit pe calendarul laptopului: duminica viitoare mergem la alegeri! Suna usor tembel ce spun, dar, sincer, aveam impresia ca 5 aprilie adasta undeva hat dupa linia orizontului, intr-un fel de nebuloasa improbabila. Adevarul e ca scrutinul abia acum, pe ultima suta de metri, incepe a fi cu adevarat spectaculos. Acum paruiala e mai dialectica, epitetele mai tari si birfa mai groasa. Dovezi – cu toptanul, pe micul ecran, in ziare si pe net, ca sa nu mai citez, fiindca se subinteleg expres, strada si localurile (unde berea, vodca si coniacul, plus, arare, tequila – efect de aculturatie, ma rog – nu se mai beau, de la o vreme, decit in scop polemic).

Cum dar sa nu te ia cu aprehensiuni, cind afli ca deliciul se va ispravi in curind? Ca si alti electori (spre a folosi un termen pur si simplu haituit zilele astea, prezent pina si pe buzele cele mai fruste), am prins, vorba ceea, gust, m-am dedat. Obscur, norodul simte ca asta e poezia: bilciul multicolor de afara, carnavalul de zgomote la radio sau pe micul ecran, anarhia sintagmatica din ziare. Dupa cinci urmind, vai, alti patru ani de proza (daca nu cumva, cum se aude, niste anticipate, numai bune la vreme de recesiune…)

*

Am discutat zilele trecute cu un grangur din sferele alea mai inalte (ca sa nu zic „executiv" fiindca, de, termenul in childuri trece mai lesne primejdia scrutinului). Omul e chipes de felul lui, vorbeste fluent vreo citeva limbi straine, stie sa se imbrace (talent rarisim la noi), e umblat prin lume si cara cu sine – detaliu absolut exotic in contextul cui il care – un portabil sofisticat si impanat cu de toate. A condus cindva o societate comerciala, stie in amanunt cum devine cu relatiile internationale, are CV-ul burdusit de stagii si premii, unele, va pot asigura, de-a dreptul spectaculoase. E, adica, din crestet pina-n talpi ceea ce s-ar putea defini, cu o marja neglijabila de eroare, drept entitate liberala. Gindeste, in orice caz, flexibil, percutant, opteaza exact, reactioneaza prompt. Este intotdeauna informat si in chip natural perspicace. Starui premeditat, poate cu riscul de a va agasa, pentru ca intrebarea e cum se face ca tocmai un asemenea om le ridica acelafilor de pe Bic mingea la plasa? Ce declic, ce scurtcircuit, ce „indignare gratioasa" au loc, la un moment dat, incit spiritul incepe a persuada in favoarea unei factiuni apiori odioase? Avem de a face, aici, cu o demisie morala sau cu un calcul asa-zicind strategic? Cum arata, genuin, premisa care determina pe intelectual sa se preteze unui exercitiu atit de infam, dupa toate aparentele?

*

Nu stiu daca la intrebarea de mai sus se poate raspunde direct si univoc. Principiile simplifica intotdeauna, sint reductive, or, drama fiecaruia dintre noi este infinit mai complexa. Cum ti-ai constringe contradictiile si inconsecventele (care, la urma urmelor, fac farmecul veleatului!) sa intre in pielea unui singur concept, oricit de nobil si generos? La trocul cu propria constiinta nu are acces, probabil, nici Dumnezeu insusi.

*

Sa ne intrebam mai bine, odata cu Constantin Cheianu („Timpul", 27 martie 2009), „De ce scorul inregistrat de comunisti este in continuare mare? De ce, in ciuda lipsurilor si a problemelor imense cu care se confrunta Moldova, in ciuda abuzurilor, a ilegalitatilor si a coruptiei fara precedent, PCRM conduce competitia electorala?". Raspunsul trebuie cautat in consistenta de fecala a opozitiei (sa nu va oripileze adjectivul: e de la Horia-Roman Patapievici). Ea nu intelege (sau nu e in stare?!) sa demonteze punctual argumentele guvernarii. Acum opt ani, iernile inghetam in locuinte, serile stateam pe intuneric; salariile si pensiile se plateau cu intirzieri de sapte-opt luni. Imaginati-va cum se descurca un profesor cu o leafa de 16 dolari, care ii pica o data in jumatate de an. Sau pensionarul, cu cei 7 USD platiti asijderea. Azi, de bine, de rau, nu mai avem dezastrul de atunci: schimbarea e perceptibila epidermic. Si musteriul (mai trebuie oare subliniat?) judeca simplu, in termeni financiar-gastronomici, care nu lasa loc echivocului. Nu vii deci, in aceste conditii, la om sa contesti abrupt ori s-o faci pe niznaiul, imboldindu-l cu doctrina ta cea fotogenica si programul tau, vezi, Doamne, robust. Incerci o manevra mai inteligenta. Pui, de pilda, succesul in raport cu gafa (guvernarii) si ii arati omului potentialul ratat, sansele pierdute. Oh, dar stiti insiva, nu trebuie sa va spun, ce extenuanta este citeodata practica persuadarii…