Rufele murdare ale istoriei

Spalarea rufelor murdare ale istoriei nationale este o apucatura veche la noi. Povestea acestei trebusoare, la care au opintit cu sirg de-a lungul vremii istorici, poeti, patrioti si patrihoti, e lunga si poate se va gasi cineva s-o clateasca in apa de izvor a adevarului, nu cu lavanda si detergenti "minune". Dar sa nu mai balivernizam, cum spune un telectual cu cablu, adica sa nu mai lungim vorba, si sa dam un exemplu recent.

Intr-un fel de naratiune intitulata Raiul lui Susman (Observator cultural, nr. 523/2010), Marius Oprea, fostul director al IICC (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului – institut "comasat" de primul ministru Boc, astfel ca Vladimir Tismaneanu a ajuns in fruntea bucatelor cercetarii comunismului la noi, in dauna lui M.O.), povesteste despre Teodor Susman, un anticomunist din Rachiteni, care a haladuit cu banda sa, in anii de dupa razboi, prin Muntii Apuseni. Iata un fragment, in care se povesteste cum s-a razbunat Susman pe "tradatori": "In sat, se povesteste ca primul pe care s-a razbunat Susman a fost Petru Purcel, un fost argat al sau, om amarit, cu multi copii, care a dat informatii Securitatii despre ascunzatorile unde ei s-ar afla. Purcel a fost gasit impuscat intr-o padure. Cel de-al doilea, fost tovaras de afaceri cu Susman, Suciu Pascu, trecuse de partea comunistilor, ajungind primar al comunei. Si-a insusit toata marfa din magazinul confiscat al lui Susman, cit si lemnul gaterelor sale, pe care l-a vindut – ceea ce avea sa ii atraga ulterior o scurta condamnare penala. Intors in sat, intr-o seara, este luat de acasa de doi presupusi militieni si dus in munte spre a-l recunoaste pe Susman. (…) Fusese insa o capcana. (…) urmeaza o judecata sumara, Suciu Pascu este executat si trupul sau aruncat intr-o gura de pestera".

Sa remarcam mai intii tonul mai degraba de baladist al lui Marius Oprea, decit de istoric. "In sat, se povesteste" nu e o afirmatie de istoric. In general, se cauta amanunte care sa-l eroizeze pe Susman, care sa-l faca un fel de "Craiul muntilor". Or, realitatea este alta. Orbit de anticomunism, Marius Oprea nu vede sau se face ca nu vede adevaratele fapte ale lui Susman. Se mira ca satenii nu-i dau un hirlet, ca sa-l deshumeze pe Susman. Din cartea Cazul Susman in judecata rachitenilor (Ed. Napoca, 2005), semnata de poetul Teofil Rachiteanu, care este fiul lui Petru Purcel, cel ucis de Susman, M. O. ar fi putut afla de ce rachitenii il urasc si azi pe Susman. Acesta era un om bogat, primar, cu crisma („magazinul" de care vorbeste Oprea), cu doua gatere, cu multi angajati, dar si destul de hraparet. Se vorbeste si de frauda: a vindut citeva sute de hectare de padure ale satului. In urma unui proces intre el si tarani, care au mers pe jos la Tribunalul din Cluj, Susman a fost destituit din functie. Aparatorul taranilor analfabeti a fost Suciu Pascu, cel pe care Susman l-a omorit apoi.

Marius Oprea ar fi trebuit sa spuna, pe sfinta dreptate, ca Securitatea a arestat, batut si obligat sa semneze angajamente ca vor ajuta la prinderea partizanilor pe treizeci de rachiteni, printre care si Petru Purcel, om cu zece copii minori. Acesta, desi obligat sa umble prin munti cu securisti dupa el, nu a aratat unde este ascuns Susman, cu toate ca stia. "Nu vreau sa am moartea lor pe sufletul lor", spunea, dupa cum relateaza sotia lui, care traieste si astazi. Dar Susman, inrait de suferintele cauzate de ciuma rosie, l-a ucis bestial. Marius Oprea vorbeste de "executare", dar este imposibil sa nu fi auzit de la sateni cum au fost executati cei trei inchipuiti tradatori (Petru Purcel, Suciu Pascu si Bortos Nutiu): Susman i-a dezbracat in piele goala, le-a taiat cu cutitul nasul, urechile…, le-a facut "buzunare" in piele si a pus sare in ele. Dupa mine, martirii sint cei schingiuti pentru o cauza nobila, nu sint schingiuitorii. Cine sint adevaratii martiri? Cei care ucid cu bestialitate si impusca prescurile, cum facea Susman? Acesta sa merite o inmormintare crestineasca?  Sau cei care sint torturati la Securitate, terorizati si apoi iar schingiuiti de cei care sint ridicati de neoistoricul Marius Oprea pe piedestalul anticomunismului? Dupa mine, Susman este un criminal, iar gestul poetului Teofil Rachiteanu de a mima scuipatul spre mormintul ucigasului tatalui sau nu este condamnabil, cum crede Oprea. Nu inteleg obsesia necrofila a lui Marius Oprea, care cauta in morminte, dar nu cauta in durerea oamenilor.

Modul acesta de a scrie istoria si de a delimita cu hirletul anticomunismului binele de rau este gresit. Il cunosc bine pe Marius Oprea, m-a si vizitat acasa, i-am luat apararea chiar in acest ziar cind a fost cazul, dar modul sau distorsionat de ura de a face istorie este inacceptabil. Dupa cum este inacceptabila atitudinea revistei Observator cultural (pe care, de altminteri, o citesc si o socot una dintre cele mai bune din tara), care nu a admis dreptul la replica al domnului Rachiteanu.

P.S. Iar a face aluzii grosiere, cum face Marius Oprea, ca primul ministru Boc, fiind elev, a avut ca "mentor" pe profesorul de istorie Teofil Rachiteanu, asta-i chiar o magarie.