Sa dam timp timpului

S-a considerat, pe buna dreptate, ca partidul care a cistigat recentele alegeri uninominale din minicipiul Iasi a fost PDL-ul, cu o exceptie notabila, cea a liderului sau judetean, dl. Dan Carlan. Vazind harta voturilor de la locale, acesta si-a ales in mod neinspirat un colegiu mai plin cu intelectuali, care stiu ca nivelul culturii sale politice nu este prea ridicat si nu prea l-au votat. Acuma n-ar fi o asa mare nenorocire – cum spuneam, au cistigat altii, unii in mod surprinzator – dar e vorba totusi de cea de-a cincea infringere electorala a unui sef de filiala. Domnia sa a pierdut tot: si Primaria (de trei ori) si Consiliul Judetean, iar acum si parlamentarele, intr-un sistem in care nu s-a mai putut trece intiiul pe lista. Daca mai tinem cont si de faptul ca teritoriul, cu o singura exceptie, a fost pierdut in primul rind datorita modului cum s-au facut listele, ca niciuna dintre alegerile interimare desfasurate in ultimii patru ani in vreo comuna ieseana nu a fost cistigata (cu exceptia de ultima ora de la Voinesti) si ca insusi postul de subprefect a fost pierdut prin trimiterea la examen a unui om mai putin pregatit, deja avem o problema. Cine raspunde pentru toate acestea? Nimeni…

Practic, la alegerile locale din vara, PDL Iasi a pierdut aproape totul: si Consiliul Judetean, si Primaria municipiului, si majoritatea comunelor. Acest esec nu a fost urmat de nici o analiza si de nici o asumare de raspundere, nici la organizatia judeteana, nici la cea municipala. Am apreciat mult gestul unor oameni ca Vasile Blaga, Radu Berceanu si altii, care au pierdut si ei, dar au dat dovada de onorabilitate si si-au inaintat demisiile, chiar daca ulterior au fost reconfirmati, pe merit cred, in functii. La Iasi acest lucru nu s-a intimplat, din pacate, nu am vazut astfel de gesturi onorabile, normale intr-o democratie, ci s-a lasat ca timpul si uitarea sa spele lucrurile. Mai mult, partidul s-a impartit in cel putin trei tabere, a caror lupta contraproductiva pentru suprematie inca nu s-a terminat. Cu tot arsenalul de amenintari, carotari, jocuri de glezne si jalbe la Bucuresti.

Dan Carlan a facut, in cei sase ani de sefie, foarte multe si pentru el insusi, pentru prieteni, dar si pentru filiala partidului, care a crescut frumos, s-a organizat bine, a luat tot mai multi consilieri, s-a muncit mult. Problemele d-lui Carlan sint cu electoratul, care, se pare, nu-l mai vrea, desi prestatia sa a crescut, discursul s-a imbunatatit etc., totusi a devenit un soi de etern perdant, ce risca sa traga inapoi filiala. Mesajul electoratului a fost clar: votam PDL-ul, dar nu si pe Dan Carlan. Poate ca sint prea multi ani de cind tot lupta, pornind de la o baza precara si crescind cu destul efort, depasindu-si chiar limitele naturale. Poate ca a contat si conteaza inca si povestea acelui "tun" tras Bancorex-ului, care nu iese – ce sa-i faci? – din constiinta electoratului si este mereu invocata de adversarii politici. Poate poza de bufon. Sau, pur si simplu, nevoia de aer proaspat…

In tot cazul, cu un asemenea background, dl. Carlan poate sa mai candideze de inca cinci ori si rezultatul va fi acelasi. Multi il considera un produs politic expirat. Altii il lingusesc in speranta unor noi sinecuri. In aceste conditii, o demisie de onoare ar putea fi salvatoare. Apoi partidul, sint convins, ii va gasi un loc de munca, probabil tot in sistem, pentru ca afacerile inteleg ca si le-a vindut. Si ca om de afaceri, Dan Carlan a fost controversat, atit inainte, cit si dupa intrarea in politica mare. Totusi, personajul nostru a navigat destul de bine printre ceturile acestea, pe care o parte si le-a creat singur, o parte i le-au creat altii si a reusit sa ramina in prim-plan. Este meritoriu sa fii cel mai bun consilier, mai ales impotriva d-lui Simirad. Este meritoriu sa fii apoi cel mai bun parlamentar de Iasi. Dar ce faci cu electoratul, bata-l vina?! Poate e scuzabil sa pierzi la un "greu" precum C-tin Simirad, poate si impotriva unui Gigi Nichita, insurubat in Primarie cu sase luni inainte de alegeri si beneficiind de tot sprijinul logistic si nu numai al unui intreg sistem. Dar acum nu mi se mai pare scuzabil.

Prin urmare, cred ca pentru sanatatea sistemului nostru democratic si mentinerea credibilitatii celui analizat aici se cuvine o retragere demna, onorabila si poate doar temporara. Pentru ca, daca ea s-ar produce, ar urma numirea unui interimar – inteleg ca sint doritori destui – pentru un an si citeva luni, in 2010 fiind alegeri de drept in filiala, la care dl. Carlan ar putea reveni pe cai mari, dupa o scurta penitenta, in care eu cred ca poate invata multe. Daca vrea. De putut a demonstrat ca poate. Si mai e ceva: Dan Carlan are un suflet minunat, este un prieten bun, este abil, tenace, tare ca stincile de la Brates, disciplinat, sistematic, harnic si cred ca toate aceste calitati ii pot aduce un nou viitor. Dar, nu-i asa?, toate la timpul lor. Vorba lui Francois Mitterrand: "Sa dam timp timpului".