Trei implozii

„Actuala criza este punctul culminant al muncii mele de o viata" (George Soros)

Daca a fost posibil colapsul URSS, de ce n-ar fi posibil si cel al Uniunii Europene? La urma-urmelor, fosta Uniune Sovietica era mai integrata si mai omogena decit actuala entitate europeana, pe toate planurile. Actuala criza profunda ajuta foarte mult acestei destramari. Cu cit politicienii vor incerca mai mult sa salveze constructia europeana, cu atit esecul va fi mai rasunator. Prima institutie ca vulnerabilitate este moneda euro, cu care s-a mers prea departe, incercindu-se integrarea unor areale economice si culturale foarte diferite si nereusindu-se decit strangularea lor. In loc sa se reduca, inegalitatile si conflictele din interiorul zonei s-au amplificat.

Orbiti de succesul in razboiul rece, occidentalii nu au invatat nimic din implozia blocului comunist. In loc sa se gindeasca la faptul ca li se poate intimpla si lor, au preferat sa se viseze deasupra istoriei. Numai ca nimeni nu e infailibil pe pamint. Si socul a venit cind le era lumea mai draga, poate prea draga in raport cu uitatele valori transcendentale. Iar masurile adoptate la Consiliul European din decembrie 2011 rigidizeaza atit de mult sistemul, incit, intins prea mult, hamul va plesni si se va rupe in bucati. Sint idei aprioric esuate.

De ce? Pentru ca pietele nu mai cred in ele, iar acestea au in spate manipulatori foarte puternici, care au decis sa sacrifice Europa pentru a imbuna Zeii. Ca tot nu mai credea in Ei.

Unul dintre marii opozanti ai monedei unice europene declara cinic agentiei Reuters: „Am parte de o criza excelenta. Este finalul unei ere. Cei care se asteapta sa isi reia afacerile ca pina acum este clar ca nu inteleg ce se intimpla. Sintem martorii colapsului sistemului financiar si nu e nici un semn ca s-ar vedea capatul acestei crize". Greu de comentat.

Si nu e normal ca sfirsitul sa inceapa acolo unde a existat si inceputul, adica in Grecia? Grecia e in faliment, iar eurolatrii se incapatineaza sa o mentina in zona euro, ceea ce nu face decit sa-i creasca si mai mult datoria. Adincirea federalismului european este o utopie, iar utopiile ucid. Ar trebui, dupa parerea mea, ca toate tarile GIPSI (Grecia, Italia, Portugalia, Spania, Irlanda) sa iasa ordonat din Euroland si sa-si regaseasca fostele monede. Ar fi mai bine pentru toata lumea, iar Europa poate exista si in aceasta configuratie. Gradul de integrare ni-l da situatia specifica si vointa popoarelor, nu cea a unei miini de eurocrati anonimi caracterizati de o iresponsabilitate nelimitata.

Realitatea e ca Europa a imbatrinit, s-a dezindustrializat, fara a inlocui industria clasica cu una financiara. Realitatea e ca, exceptind Nordul, Europa traieste de decenii bune pe datorie si risca sa devina insolvabila, capitalurile plecind in graba spre fetele mai tinere din Asia. Agentiile de rating lucreaza impotriva Europei, manipulind pietele. Astfel, din vechiul continent dispare increderea, element care sta la baza tuturor intrigilor universului, financiar si ramine doar birocratia. Dupa ce au salvat-o de doua ori in secolul trecut, acum americanii (de fapt, evreii, care conduc finantele lumii si marile trusturi media) imping Europa in prapastie. Americanilor li s-a spus ca in felul acesta pot scapa ei. Fals. Aceasta va fi a treia implozie, cea americana…

Bursele se comporta spasmodic, euro se depreciaza, incapacitatea guvernelor pare patologica, iar competitivitatea economiilor europene e depasita de noile puteri emergente. E simplu: ceva care nu merge bine trebuie schimbat. Trebuie sa privim adevarul in fata si sa avem curajul de a redesena Europa doar atit cit incape sub plapuma. E adevarat ca America are datorii mai mari, dar America e o putere globala, iar dolarul moneda de referinta pe plan mondial, plus o relatie mai buna cu Asia. America e mai omogena, va mai dura pina cind implozia ei sa atinga punctul de fierbere. Mai aveti rabdare inca 20-30 de ani…

Euro nu va mai fi moneda unica, va fi moneda comuna, iar pamintul va continua sa se invirteasca si in noile conditii. Falimentul statelor e o sperietoare. S-a mai intimplat in istorie, totul se reorganizeaza si tarile respective revin. Uitati-va la Argentina sau la Mexic, recent. Dar in secolele precedente si Franta a cunoscut falimentul, inca de mai multe ori, si Spania, nu mai spun de Grecia, Germania, Rusia, Ungaria sau Romania. Si exemplele pot continua. Un faliment e ca o febra puternica ce ajuta entitatea respectiva sa invinga virusul. Viata continua.

Problema e ca, dupa atitea masuri de austeritate, va iesi lumea in strada. Istoria nu a epuizat sacul cu revolutii. Dar asta nu ar face decit sa grabeasca prabusirea. De ce nu se poate insa declara un moratoriu asupra datoriilor sau o insolventa partiala? De ce nu se impoziteaza totusi tranzactiile financiare si marile averi? Pentru ca ar pleca capitalul? Si asa pleaca, dar nu va putea niciodata parasi de tot piata europeana. De ce nu se iau astfel de masuri salvatoare? Pentru ca nu se vrea. Popoarele trebuie supuse, asemenea danaidelor din mitologia greaca (iar greaca!?), la pedeapsa eterna de a umple un butoi fara fund…