Comuna lui Horia, Closca si Crisan, ramasa in Evul Mediu

Printre marile nedumeriri ale locuitorilor judetului Botosani sunt si cele legate de toponimia locala. Adica ce treaba are Mihai Viteazul cu un satuc razletit pe la marginea orasului Saveni sau ce a cautat Aurel Vlaicu prin comuna Avrameni de a ajuns nume de sat. Ca sa nu mai vorbim de pasoptistul Nicolae Balcescu ce s-a aranjat si el cu un cartier din proaspatul oras Flamanzi. Mai sunt pe la noi prin judet personaje istorice care si-au pus pecetea pe actele de identitate ale unor localitati fara a avea nicio legatura cu acestea, precum Tudor Vladimirescu sau Dimitrie Cantemir. Dar trei deodata intr-o singura comuna nu s-a mai pomenit decat la Hiliseu. Acolo unde Horia, Closca si Crisan si-au gasit refugiu dupa oprimarea rascoalei care inca le mai poarta numele prin manualele scolare.

Comuna dusa-n spate de Consiliul Judetean

Satele componente ale comunei sunt Hiliseu-Horia, Hiliseu-Closca si Hiliseu-Crisan, carora li s-au mai adaugat intre timp Corjauti si Iezer ca sa intregeasca patrimoniul toponimic al comunei. Hiliseu-Horia este una dintre comunele medii ale judetului din toate punctele de vedere. Ca suprafata ar avea vreo 6.000 de hectare, ca numar de locuitori vreo 5.000. Numai din punct de vedere economic sta mai prost fiindca, vorba primarului Constantin Babliuc: „Mergem pe o panta ascendenta". Ca si cum ar fi si pante descendente, dar ce sa faci, nimeni nu le poate sti pe toate. Constantin Babliuc este de profesie „contabil sa zicem asa", cu toate ca nu cu mult timp in urma declara unui reporter de-al nostru ca a fost paznic la nu stiu ce unitate economica de prin Dorohoi. Domnul „contabil, ca sa zicem asa", se plange foarte ca are de administrat o comuna nu tocmai dezvoltata din punct de vedere economic si nici din celelalte puncte de vedere. Daca-l intrebi din ce se compune bugetul local iti raspunde imediat: „din taxe, impozite, TVA si ce ne mai vine de la Consiliul Judetean, care reprezinta ponderea bugetului local". Cu alte cuvinte „ce vine de la Consiliul Judetean" este temelia rezolvarii tuturor problemelor acestei comune.

In rest toata economia comunei se rezuma la cateva chioscuri de tabla, cate doua in fiecare sat, mai putin Corjauti, care are doar unul singur, ce vand de toate: de la caiele si guma de mestecat pana la vodca ieftina, ca dupa buget. „Am facut eforturi mari ca sa ajungem la un nivel mediu", spune primarul. Poate ca la el nivelul mediu inseamna Evul Mediu, ca dupa cum spun locuitorii comunei situatia lor nu este nici pe departe apropiata de situatia comunelor invecinate, ca sa nu mergem mai departe. Nici indicatoare rutiere nu sunt, asa ca ne-a trebuit ceva timp sa localizam localitatea dupa ce am haladuit pe coclauri cateva ore. Abia in fata Primariei am vazut unul ruginit din care nu se intelegea mai nimic. Era probabil de pe vremea lui Horia, Closca si Crisan. Dar nu conteaza, comuna merge pe „o panta ascendenta", dupa cum ne asigura primarul.

Centru de educatie deschis cu bani de la UE

Cand nu merge pe o panta ascendenta, comuna Hiliseu Horia merge pe o „rampa descendenta" si asta n-o spunem noi, ci o arata statisticile si ochiul liber al trecatorului. Drumuri desfundate pe care abia poti sa mai intorci masina, scoli darapanate in asteptarea sponsorizarilor, oameni apatici, care abia mai au putere sa mai spuna cate ceva despre situatia lor. Doar romii din comunitatea Corjauti-Crisan mai indraznesc sa deschida gura. In sprijinul lor, Agentia de Dezvoltare Comunitara „Inter-Activa" (ADCIA) a infiintat in localitate „Centrul Comunitar Regional de Educatie Socio-Sanitara care are ca obiectiv „Accelerarea Implementarii Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor", banii necesari fiind asigurati de o finantare PHARE. La auzul unei asa initiative generoase, romii din Corjauti – Crisan si-au scos fesurile din cap, s-au scarpinat in ceafa si au spus: „Mda! Dar ce ne-ati adus?". I-am rugat de cateva ori sa reproduca citatul de mai sus si mai toti s-au oprit la „accelerarea„. In afara de cei care nu stiau o buche si nu reuseau nici atat.

„Ce ne-ati adus?" este tema predilecta a localnicilor din comunitatea roma. Iar ca raspuns reprezentantii Directiei de Sanatate Publica (DSP) le-au dat prezervative si pliante despre modul lor de functionare. Adica daca nu-l derulezi pana la capat degeaba te mai numesti rom. Mai bine te inmultesti prin butasi ca vita de vie. Umblau puradeii pe ulite cu pliantele in mana de iti venea sa crezi ca vor sa le si citeasca. Sau sa faca avioane din ele.

Locuinta cat un container

Adulmecand spusele distinselor personalitati care le-au vizitat comunitatea, in frunte cu subprefectul Paul Popa si directorul DSP, Tamara Ciofu, plus personalitatile locale, romii din Corjauti-Crisan si-au vazut de ale lor. Ba chiar au tinut sa ne si conduca la Centrul Comunitar, cu BMW-ul lui Cornel Cuzu, reprezentantul comunitatii, dar nu circula decat cu spatele. Ca la vreo patru sute de metri, mai mult decat prevede legea. Sau nu stia el sa intoarca. In aceeasi masina se afla si Jupiter Borcoi, directorul executiv al agentiei careia nu-i mai dam numele, fiindca ne ocupa prea mult spatiu. Cand colo ce sa vezi? Sediul unei scoli, arhaic si de demult, care nu mai suporta niciun fel de reparatii, dotat cu de toate. Adica o catedra unde se serveau cafelele si o sala cu scaune pentru intalnirea din ziua respectiva. Cica ar mai fi fost si un cabinet sanitar, dotat cu o soba de teracota si un pat de pe vremea lui Closca. In rest doar bunavointa si bune intentii.

In comunitate, insa, situatia nu statea chiar atat de roz, dupa cum ne-au prezentat-o organizatorii. Romii care nu sunt saraci, sunt foarte saraci. Adica n-au de niciunele si de aceea ne-au luat pe sus cu leit-motivul „Ce ne-ati adus?".

Mihai Roman are o locuinta ceva mai mare decat un container. In ea stau zi si noapte 10 persoane. Spun „stau" fiindca asta este ocupatia lor de baza. Sa stea. Pamant n-au, chef de munca nici atat, ce sa faca si ei. Se plang ca nu-si pot plati curentul, dar au o antena parabolica mai mare decat casa. „Ne faceti si noua o casa?" „Ne trimiteti niste ajutoare?" Da-mi 50 de mii sa iau si eu o paine?" Astea-s expresiile cu care ne-am despartit. Cat despre „Accelerarea Implementarii Strategiei Nationale de Imbunatatire a Situatiei Romilor", ramane cum am stabilit.

Sursa: Monitorul de Botosani – http://www.monitorulbt.ro/