Inapoi in anonimat

Aventura echipei iesene de baschet masculin in primul esalon valoric n-a durat decit un sezon. Intr-un oras sarac in sporturi de echipa,  iesenii si-au pus sperante in aceasta formatie, insa deznodamintul n-a fost pe masura asteptarilor. Avind alura gruparii care incearca sa se dezmeticeasca la contactul cu Divizia A, Politehnica n-a reusit sa gestioneze lucrurile astfel incit sa-si salveze pielea. Cu toate ca startul se anunta cit de cit promitator cu o structura de lot care parea capabila sa reziste unui campionat dificil, scurtcircuitele au venit foarte devreme, chiar inainte de inceperea efectiva a sezonului. Iar ce-a urmat a fost o suita intreaga de compromisuri, intre conducatorii care n-au reusit sa asigure linistea financiara la timp si dezordinea provocata de unii dintre jucatori, care au boicotat antrenamente cu nemiluita dar si multe meciuri oficiale. Ori primele probleme au aparut de la partidele din Cupa Romaniei cu CS Otopeni si s-au acutizat dupa prima etapa a campionatului, cind cei trei jucatori ex-iugoslavi, Bubanja, Tasic si Radmanovac, au invocat restantele salariale (si nu numai) si au parasit echipa ieseana. Cum primii doi erau vazuti ca solutii de baza pentru jocul sub panou, despartirea a contat din plin si avea sa fie resimtita enorm pe parcursul campionatului de formatia care avea sa termine cu una dintre cele mai slabe medii la capitolul recuperarilor.

Aparare vulnerabila, atac fortuit

Cooptarea pe parcurs a lui McCullough a adus un plus insa nu suficient ca Politehnica sa poata obtine mai mult decit doua victorii in tur, ambele pe teren propriu cu contracandidatele la retrogradare din Brasov si Miercurea Ciuc. Dar jocul suferea insa enorm pe seama unui aparari vulnerabile si a unui atac purtat la intimplare si bazat aproape exclusiv pe patrunderile individuale ori pe hazardul aruncarilor de la distanta. Jena financiara a iesenilor a continuat si in acest an, iar restantele la jucatori au creat presiune suplimentara. Asa ca despre intarirea lotului cu un pivot s-a vorbit doar pe la colturi iar in ultima zi de extra-transferuri (dincolo de jumatatea returului) a fost adus totusi Kabengele, un baschetbalist care n-a costat nimic dupa ce BC Timisoara a renuntat la serviciile lui. Prin noianul de infringeri categorice din partidele cu adversari cu pretentii, Politehnica a mai apucat sa cistige un meci acasa cu craiovenii dar si altul la limita la Brasov, cu cea mai tinara si "subtire" formatie din campionat. Iar ultima zvicnire a fost la inceputul lunii martie, cind debutul lui Kabengele s-a pliat pe un succes cu CSM Bucuresti, o formatie in degringolada in acea perioada. Seceta a fost apoi pina la finalul sezonului regulat si iesenii urmau sa abordeze play-out-ul de pe penultima pozitie a clasamentului, una incomoda asa cum s-a vazut ulterior.

Foc de paie la Tirgu Jiu

Succesul surprinzator din primul meci de la Tirgu Jiu n-a fost decit un mic foc de paie pentru ca Energia Rovinari si-a luat rolul in serios si a inchis conturile in urmatoarele partide. Iar retrogradarea s-a jucat contra harghitenilor de la Miercurea Ciuc, un duel intins la maxim. Ciucanii si-au valorificat terenul propriu insa iesenii au promis razbunare mai ales ca in meciul al doilea s-au plins de arbitraj. La Iasi scorul general a fost egalat dupa doua partide in care gazdele au stabilit a doua si a treia performanta a sezonului la numar de cosuri marcate de la distanta. Totul avea sa se decida insa in Harghita iar iesenii erau convinsi, in declaratii, ca numai un arbitraj potrivnic iar putea impiedica sa rateze obiectivul salvarii de la retrogradare. Insa, despre arbitraj s-a vorbit numai de bine la final, nu insa si despre jocul Politehnicii, care a mizat din nou majoritar pe hazardul aruncarilor de trei puncte. Statistica intregului sezon se prezinta cruda si neiertatoare si radiografiaza perfect prestatia echipei iesene: cea mai slaba medie la numarul recuperarilor defensive (20.8), cea mai "cuminte" echipa in aparare (17.6 greseli personale /meci), penultimul loc la media numarului de puncte incasate (94.8), cea mai mare medie de incercari de la distanta (25.8) si locul 14 in privinta procentajului de reusita la aruncari de la distanta (30.8%).

Acum se ling ranile

Iesita din decorul Diviziei A Politehnica este acum o echipa debusolata iar conducatorii inca nu trag concluzii pentru ca vor sa faca mai intii o analiza a intregului sezon. Zvonuri legate de o eventuala mentinere in primul esalon prin cresterea numarului de echipe n-au decit valoare speculativa, cita vreme in Adunarea Generala s-a votat de curind acest lucru dar pentru sezonul viitor. Infinit mai aproape pentru ieseni este insa esalonul secund, o competitie in care fata echipei se va schimba radical datorita limitarilor legate de straini si de numarul jucatorilor peste 25 de ani. Iar pagubiti vor fi din nou suporterii ieseni, cei care vor fi privati de sansa sa vada la lucru crema baschetului masculin autohton.