Florin Bîlbîie – cercetător la Paris School of Economics şi la Universite Paris 1 Pantheon-Sorbonne, despre care s-a spus că ar fi şansa României la un premiu Nobel, Mihai Manea – profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Nicolae Bogdan Gârleanu – profesor la Universitatea California Berkley sau Cosmin Iluţ – cercetător la Stanford Institute for Economic Policy Research sunt câţiva dintre zecile de economişti români care activează în universităţi aflate în Top 100 din lume, indiferent de clasificările la care ne referim, invitaţi în 2014 şi în 2015 la ERMAS (Conferinţa Ştiinţifică Anuală a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate).

 

Una dintre dintre cele mai frecvente întrebări pe care au auzit-o economiştii din străinătate, fie din partea presei, fie din partea colegilor români, a fost : „Există vreo şansă să vă întoarceţi acasă?”. Răspunsul unora dintre ei: „Nu cred că aş face faţă criteriilor din România” nu poate fi considerat decât o glumă, în condiţiile în care am fi tentaţi să spunem că cercetători şi cadre didactice care au reuşit să-şi facă un nume la cele mai bune universităţi din lume ar avea uşile deschise în România.

 

Unul dintre iniţiatorii ERMAS clujeanul Sebastian Buhai (37 de ani), cercetător la Universitatea din Stockholm, a început să analizeze problema. Studiul realizat în colaborare cu Cristian Litan şi Gheorghe Silaghi, cadre didactice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a avut o concluzie şocantă: Niciunul dintre membrii comitetului ştiinţific al ERMAS nu îndeplineşte criteriile minime stabilite de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) pentru a devenit profesor plin în România. În plus, numai 20% dintre aceştia îndeplinesc condiţiile pentru a devenit profesor asociat. Asta în condiţiile în care mai bine de 80% dintre cei amintiţi îndeplinesc condiţiile pentru a devenit profesori conform criteriilor universităţilor din top 100 mondial, iar unii dintre ei sunt profesori plini sau profesori asociaţi la universităţi din top 10 mondial în domeniul economic.

 

Cu alte cuvinte, Florin Bîlbîie, membru al Comitetului Ştiinţitic al ERMAS 2015, cercetător care a predat la Oxford, iar acum este profesor la Sorbona, considerat unul dintre cei mai buni macroeconomişti din lume şi „şansa României la Nobel” (conform economistului român Moisa Altar) nu s-ar califica pentru un post de profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, Universitatea Bucureşti sau Univesitatea din Petroşani. Aceştia ar „pica” la numărul de articole ştiinţifice şi la participările la conferinţe, în România punându-se accentul pe cantitate, nu pe calitate.

 

Textul integral, pe adevarul.ro