Încă un monument la Iaşi

Fusese înhumat în cimitirul bisericii „Sfânta Vineri”, atestat documentar în zona actualei Hale Centrale. Şi biserica, şi cimitirul au dispărut către sfârşitul veacului XIX, dar piatra de mormânt, adevărată operă de artă, s-a păstrat, o vreme la Golia, apoi în sectorul demolat al Lapidarium-ului; acum se află în inventarul Muzeul de Istorie de la Palatul Culturii. Foarte puţine se ştiau despre clasicul georgian ce şi-a sfârşit zilele la Iaşi în veacul XVIII până când, în 1977, Editura „Junimea” avea să publice „Oştile tristeţii”, întâia, şi până acum singura culegere din versurile lui traduse în România. Tot atunci s-a lansat şi ideea ridicării unui bust – au trebuit să treacă aproape patru decenii până la soluţionarea doleanţei georgienilor ce acordă înaltă preţuire amintirii reprezentantului de frunte al liricii lor clasice, dar şi demersurilor întreprinse în acest sens de fosta Asociaţie a Scriitorilor din Iaşi.

Cartea lui Gabaşvili, căruia contemporanii îi spuneau Besiki (cu acest nume figurează pe pagina de titlu) s-a publicat prin strădania doamnei Fanny Gingihaşvili, cea care a înfiinţat, în 1962, primul curs de limbă şi literatură română la Universitatea din Tbilisi. Printre colaboratorii principalei autoare a traducerii (Dumitru M. Ion, Dinu Flămând, Laly Cociladze) s-a numărat şi fiul ei, inginerul Gary Gingihaşvili, un excelent cunoscător al limbii şi civilizaţiei românilor. Este cel ce avea să devină sufletul materializării iniţiativei de nemurire în bronz – fiindcă, trebuie spus, bustul este un cadou georgian oferit Primăriei Iaşului şi s-a realizat prin strădania Fundaţiei Culturale Georgiene (instituţie privată), cu contribuţia unor iubitori de istorie şi literatură naţională răsfiraţi acum prin mai multe ţări europene.

Autorul bustului este cel mai renumit sculptor georgian, şeful Catedrei de Sculptură la Academia de Arte din Tbilisi, David Maisuradze, care şi-a reprezentat ţara la Expo 2005 în Japonia, a expus în toată lumea şi-i semnatarul unor preţuite lucrări monumentale pe tot cuprinsul Georgiei.

Poetul şi diplomatul Besarion Gabaşvili s-a născut la Tbilisi în 1750, într-o familie de intelectuali din rândul căreia se cuvine menţionat mitropolitul Timotei, poeţii Nicoloz şi Maria Gabaşvili, precum şi duhovnicul împăratului Teimuraz al II-lea, tatăl lui Besiki, Zaharie, considerat în epocă „bun cunoscător al filosofiei antice, predicator şi orator, minunat poet şi scriitor” – cum se vede, poezia a fost pasiunea comună a familiei. După o perioadă aventuroasă, în care Besiki a cunoscut şi mari onoruri, dar şi surghiunul, este trimis de ţarul Imeretiei să-l reprezinte pe lângă cneazul Potemkin, cel ce se visa rege al Daciei şi, după peripluri prin Ucraina şi Moldova, îşi stabilise, în 1789, curtea la Iaşi. Nu se ştie în ce împrejurări şi-a pierdut Besiki scurta lui viaţă de 40 de ani (şi Potemkin avea să moară tot la Iaşi şi în acelaşi an, 1791). Este considerat „ultimul mare reprezentant al literaturii vechi georgiene”, care „a reînviat formele tradiţionale ale poeziei, dominate mai ales de genul epopeic, dar le-a depăşit prin inventivitate”, distingându-se prin „muzicalitatea deosebită a versurilor, bogăţia aliteraţiilor şi varietatea rimelor ce dau vioiciune şi supleţe acestei poezii”.

Besarion Gabaşvili îşi doarme somnul de veci în pământul Moldovei. Locul exact al mormântului nu se cunoaşte, bustul urmând să fie amplasat în zona fostului cimitir. Pe piatra de mormânt ornată cu vechi motive georgiene scrie: „În acest mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabaşvili, care a fost trimis ambasador al ţarului David pe lângă prea înalta Curte împărătească a Rusiei şi a sfârşit aici la Iaşi la 40 de ani – 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare”.

Mircea Radu Iacoban este prozator, dramaturg şi publicist