În urmă cu 25 de ani, aproximativ jumătate din ieşenii salariaţi lucrau în industrie, din acest domeniu provenind şi cele mai puternice întreprinderi locale. Cele 46 de întreprinderi care funcţionau la sfârşitul anului 1989 în Iaşi susţineau o piaţă a muncii uriaşă, de 231.000 de angajaţi, din care 108.000 activau în sectorul industrial. În 2014, informaţiile de la Direcţia Ju­deţeană de Statistică arată că în Iaşi există circa 148.000 de angajaţi, însă doar 30.000 dintre aceştia mai lucrează în industrie. Spre sfârşitul comunismului, cele mai productive trei întreprinderi locale – Tepro (Meta­lurgica), Combinatul de Utilaj Greu şi Terom SA (CFS) – ofereau locuri de muncă pentru peste 21.000 de ieşeni. Astăzi, cele mai puternice trei companii locale după afacerile derulate, potrivit ultimelor date financiare depuse la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aferente anului 2013, plăteau salarii pentru circa 4.500 de angajaţi, mai puţin decât oricare dintre cei trei coloşi industriali amintiţi.

„Ziarul de Iaşi“ a realizat, în baza datelor obţinute de la Direcţia Judeţeană de Statistică şi Adminis­traţia Judeţeană de Finanţe Publice, o comparaţie între rezultatele financiare obţinute de fostele glorii industriale spre sfârşitul comunismului şi companiile care au ajuns în vârful clasamentului celor mai pu­ternice firme ieşene în capitalism, în prezent. În urmă cu 25 de ani, întreprinderile raportau doar producţia marfă, nu şi cifra de afa­ceri pe care o declară companiile în prezent şi care cuprinde doar veniturile pe marfa livrată sau serviciile prestate, însă cei doi indicatori vor fi comparaţi pentru a observa dimensiunile. Trebuie menţionat şi faptul că cifrele raportate de fostele întreprinderi nu reflectă neapărat realitatea de atunci, deoarece unele erau „dictate“ administrativ, dar sunt singurele existente. Pentru a compara rezultatele, am transformat valorile indicatorilor economici în dolari la cursul din 1989 şi din prezent, după care am folosit ca unitate de măsură uncia de aur, pentru a stabili o echivalenţă între valoarea dolarului din urmă cu 25 de ani şi cel din prezent. Potrivit calculelor „Ziarul de Iaşi“, a reieşit că un dolar american din 1989 (n.r. – circa 15 lei) are valoarea a 3 dolari din prezent, în România.

Militarizare în capitalism

În 1989, fabrica de ţevi sudate Tepro – Metalurgica era cea mai mare întreprindere de profil din lume şi realiza anual o producţie de 3,1 miliarde lei, adică 620 milioane de dolari la valoarea actuală. Spre comparaţie, compania americană Delphi Systems Diesel România, producătoare de pompe şi injectoare pentru autoturisme, a avut o cifră de afaceri de 1,5 miliarde lei, adică 340 milioane dolari. Totuşi, dife­renţa majoră dintre cele două entităţi este dată de valoarea pe care o dă fiecare angajat în cadrul firmei. La Tepro lucrau în 1989 circa 4.300 de ieşeni, iar fiecare din aceştia produceau pentru întreprindere, în medie, 722.000 lei, adică 140.000 de dolari la valoarea de astăzi. La Delphi, fiecare din cei 1914 angajaţi a adus americanilor, în medie, 210.000 de dolari. Explicaţia pentru acest succes a fost detaliată anul trecut de către fostul director american al companiei, John Hutson, care spunea despre Delphi că este o „fabrică militarizată“. „Militarizat este cuvântul corect. Dar nu este altceva decât modelul de lucru al tuturor fabricilor de «automotive» din lume, pe care noi l-am aplicat şi are succes“, spunea John Hutson. În 1989, Tepro era abia pe locul 7 după numărul de angajaţi, după întreprinderi ca Nicolina, Combinatul de Utilaj Greu, Combinatul de Fibre Sintetice, Ţesătura, Perdele Paşcani şi Tricotaje Moldova. În prezent, în locul fabricii Tepro funcţionează două companii cu acelaşi profil, Arcelor Mittal Steel şi Technosteel LBR, care împreună nu au nici măcar 1.000 de angajaţi.

CUG: 9.600 de angajaţi

Dintre fostele glorii comuniste industriale, Combinatul de Fibre Sintetice, devenit în capitalism „Terom“, reuşea în ultimul an de comunism o producţie de 2,2 miliarde lei, adică 440 milioane de dolari actuali, având peste 7.100 de angajaţi. În 2013, pe locul secund în topul firmelor ieşene s-au clasat nemţii de la E.ON Moldova Distribuţie, care, cu circa 1.500 de angajaţi, a avut afaceri de peste 700 milioane lei, adică 200 milioane de do­lari. În ceea ce priveşte raportul producţie/ sala­riat, în 1989 un angajat al CFS producea 61.600 do­lari, în timp ce un angajat al E.ON Moldova Distribuţie le-a băgat în conturi nemţilor de la E.ON în 2013 câte 133.000 de dolari. În prezent, din Terom au rămas doar nişte hale după o privatizare cu iz penal din care s-au înfruptat unii afacerişti locali sau foşti angajaţi ai întreprinderii. Al treilea colos industrial după valoarea producţiei era în 1989 cel mai mare angajator al vremii, Combinatul de Utilaj Greu, Fortus SA după privatizare, care există şi astăzi, dar trece printr-un sinuos proces de insolvenţă de mai bine de şase ani. Fortus realiza o producţie de peste două miliarde lei (400 mi­lioane dolari) şi avea peste 9.600 de angajaţi. În ceea ce priveşte Fortus, fiecare angajat aducea întreprinderii în 1989 doar 42.000 de dolari. Astăzi mai lucrează la Fortus doar 600 de angajaţi, însă societatea este în insolvenţă, a scăpat „la mustaţă“ de două ori de faliment, iar conducerea are reale probleme în a plăti salariile angajaţilor.

Delphi versus Tepro: Productivitate cu 50% mai mare

O comparaţie între brandurile reprezentative pentru economia ieşeană de atunci şi din prezent nu prea poate fi realizată cu acuitate maximă, deoarece piaţa nu era liberă, iar cursul valutar era stabilit administrativ şi a suferit numeroase fluctuaţii. Totuşi, dacă raportăm valoarea dolarului american din prezent şi din 1989 la o uncie de aur, rezultă că 1 dolar american din urmă cu 25 de ani (n.r. – circa 15 lei) are valoarea a 3 dolari din prezent. Datele statistice arată că, din toate întreprinderile ieşene, cea mai productivă unitate era fabrica de ţevi Tepro. Care, cu circa 4.300 de angajaţi, producea 3,1 miliarde lei (620 milioane dolari la valoarea actuală). Comparativ, fabrica de pompe şi injectoare diesel Delphi a avut o cifră de afaceri (n.r. – producţia marfă nu este similară în totalitate cu cifra de afaceri, dar este inclusă în aceasta, singurele date disponibile din urmă cu 25 de ani referindu-se la acest indicator) de 1,5 miliarde lei (430 milioane dolari), cu 2.000 de angajaţi. Chiar dacă Tepro producea mai mult, eficacitatea angajaţilor era mult mai slabă decât a angajaţilor de la Delphi. Practic, un calcul adaptat la valoarea actuală a dolarului american arată că un salariat de la Tepro producea în medie 140.000 de dolari anual, în timp ce un angajat de la Delphi a produs în 2013 peste 210.000 de dolari.