Blowin’ in the wind (II)

Spitalul Regional de Urgenţă (SRU) din Iaşi e proiectat pentru a avea 850 paturi. La nivelul Regiunii de dezvoltare Nord-Est sunt 19,9 mii paturi de spital (cf. bazei de date TEMPO – INSSE), dintre care aproape 1,3 mii paturi sunt localizate în spitalele particulare (57% dintre acestea din urmă sunt în Iaşi). Aşadar, spitalele publice din Regiunea de dezvoltare Nord-Est însumează 18,6 mii paturi, ce sunt repartizate la nivel judeţean, astfel: 6,9 mii în Iaşi, 2,9 mii – Suceava, 2,4 mii – Bacău, 2,3 mii – Neamţ, 2,2 mii – Botoşani şi 1,9 mii – Vaslui. Am făcut această enumerare de date, pentru că introducerea în sistemul sanitar regional (încă informal, desigur) a paturilor de spital ale SRU, va afecta această statistică. Cele 850 de paturi ale SRU nu vor duce neapărat la creşterea numărului de paturi din regiunea noastră de dezvoltare, ci mai degrabăla o redistribuire a acestora în teritoriu. Cel mai probabil, cea mai mare parte a paturilor de spital redistribuite către SRU vor fi din judeţul Iaşi, dar având în vedere dimensiunea explicit regională a acestui obiectiv, nici valorile celorlalte judeţe nu se vor conserva. Per ansamblu, sistemul sanitar al judeţului Iaşi se va aprecia cu câteva sute de paturi de spital, în timp ce sistemele sanitare ale celorlalte judeţe ale regiunii de dezvoltare vor pierde împreună, cel mai probabil, un număr similar de paturi.

Cât priveşte numărul de medici de spital, centrul medical Iaşi domină autoritar în regiunea de dezvoltare, cu aproximativ 57%, şi n-ar fi exclus ca după livrarea SRU să treacă de 60%. Prin aceste aşteptate mutaţii, centrul medical Iaşi va prelua o parte şi mai mare dintre atribuţiile regionale în domeniu, ceea ce înseamnă că şi autorităţile locale şi judeţene ale Iaşului vor fi obligate să gestioneze cât mai bine noile fuxuri.

Anul acesta începe construcţia SRU la Iaşi. Acum, dacă SRU va fi livrat în 2027, cum ne spun împăunându-se autorităţile, chiar avem o problemă! Nu îl putem insera în relaţia cu teritoriul decât dacă îl şi legăm la reţeaua rutieră. Străduţele înguste şi de factură rurală din Moara de Vânt nu sunt nici pe departe ceea ce ar fi necesar unui astfel de obiectiv important la nivel regional. Mor pacienţii pe drum, dacă uliţele astea înguste vor trebui să asigure accesibilitatea moldovenilor din colţurile mai îndepărtate ale regiunii. Bonus, aceştia vor fi nevoiţi să străbată şi cei vreo 20 de kilometri prin traficul infernal al aglomeraţiei ieşene. În plus, dacă ţinem seama şi de faptul că e foarte probabil ca SRU să devină şi cel mai mare angajator al Iaşului, aşa cum e la ora actuală Spitalul „Sfântul Spiridon” (aproximativ 3000 de angajaţi), de la care aflăm în media că va prelua majoritatea atribuţiilor, situaţia accesibilităţii se complică şi mai abitir. Nici nu vreau să fac un exerciţiu despre câte automobile personale se vor adăuga traficului din Moara de Vânt.

În cazul acesta nu doar autorităţile de la Bucureşti sunt vinovate că nu asigură finanţare pentru bretelele de legătură la viitoarea centură nordică, ci şi cele locale. În plus, acestea au pitit spitalul regional dincolo de oraş, în direcţia cea mai nepotrivită faţă de hinterlandul pe care ar trebui să-l deservească, după cum am văzut, întreaga Regiune de dezvoltare Nord-Est.

Un „eşec răsunător” benefic coeziunii teritoriale a Moldovei (apusene)

Am aflat recent că „CNSC (Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor) a admis încă o contestaţie pe tronsonul 3 al Autostrăzii A7 Ploieşti – Buzău, practic singurul tronson PNRR rămas fără contract semnat. Este un „eşec răsunător”, acuză un fost secretar de stat, care atrage atenţia că întârzierea uriaşă înseamnă „tot mai puţine şanse să atragem banii europeni din PNRR”. („Eşec răsunător” pe Autostrada Moldovei (A7). Adio fonduri prin PNRR?, în ZDI)

Salut din toţi „rărunchii” această sincopă în evoluţia proiectului A7 pe un segment al tronsonului Ploieşti-Buzău. Nu şuguiesc! În cazul unor astfel de probleme scoase din contextul teritorial, aparenţele înşală un ochi mai puţin experimentat. Un cititor mai puţin familiarizat cu mecanismele contextului teritorial poate vedea din informaţia livrată doar ceea ce e facil de redat şi facil de înţeles. Adică, e de rău pe A7! Dar nu e chiar aşa de rău pentru coeziunea regională a Moldovei.

Susţin cu toată responsabilitatea spusele de mai înainte. Moldova se află la limita sustenabilităţii sistemice regionale (vezi harta). Adică, privind regiunea din perspectivă sistemică, entropia interiorului său la ora actuală nu pare a fi cu mult inferioară entropiei exteriorului său (a nivelului naţional, de exemplu). Bucureştiul e o centralitate atât de puternică pentru Moldova, încât orice intervenţie la nivelul infrastructurii, intervenţie capabilă să imprime diminuarea consistentă a frânei distanţei pe vectorul capitalei, poate dezechilibra fluxurile intraregionale. Cu alte cuvinte, există riscul ca fluxurile de persoane către Bucureşti, inclusiv cele către serviciile care se rezolvă în mod normal la nivel regional (învăţământul superior, fluxurile de pacienţi sau cele către serviciile aeroportuare etc.) să devină mai importante decât cele interurbane regionale.

În evoluţia recentă a celor două proiecte importante de autostrăzi din Moldova (A7 şi A8), mă nelinişteşte acumularea de întârzieri pe A8. Adică, acea autostradă care va lega centralitatea (încă!) primordială a părţii de nord şi centrale a Moldovei (Iaşi) de sistemul rutier de circulaţie rapidă ce va traversa Moldova. Într-o atare situaţie, orice întârziere pe un tronsonA7 exterior Moldovei reprezintă timp câştigat pentru conservarea relativă a coeziunii sistemului teritorial regional.

Ceea ce contează pentru coeziunea sistemului teritorial regional e ca ecartul de timp între livrarea A7 şi livrarea tronsonului Paşcani-Iaşi a A8 să fie cât mai mic. În lipsa tronsonului autorutier Paşcani-Iaşi, când se va acoperi distanţa dintre Roman sau Bacău către Bucureşti în doar 2 ½ h – 3h, mirajul capitalei va deveni factorul discriminant principal în trierea şi deturnarea fluxurilor regionale. Mai multe despre cum desincronizarea celor două proiecte de autostradă poate afecta coeziunea teritorială regională puteţi citi în articolul ZDI: O desincronizare între A7 şi A8 = deteriorarea coeziunii teritoriale a Moldovei. (Pe data viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi